ICCJ. Decizia nr. 6740/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6740/2010
Dosar nr. 36589/3/2009
Şedinţa din 10 decembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 aprilie 2009 sub nr. 1864/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, reclamanta Federaţia Automatizări Feroviara Bucureşti a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) CCM 2005-2006, art. 65 alin. (1) CCM 2007-2008, prelungit prin act adiţional, art. 40 alin. (2) lit. c), art. 155, 166 alin. (1), art. 236 alin. (1), art. 241 alin. (1) lit. a), art. 243, 239 Codul Muncii, art. 28 şi urm. din Legea nr. 54/2003, Legea nr. 130/1996 republicat, art. 41 alin. (5) din Constituţia României, art. 969 C. civ., în contradictoriu cu Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA Bucureşti, obligarea pârâtei la acordarea membrilor de sindicat salariaţi ai acesteia, a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2006-2008, constând într-un salariu de bază pentru fiecare an la nivelul clasei de salarizare, actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008, a actelor adiţionale nr. 5544/2006, 5236/2007, 1752/2008, pârâta avea obligaţia să acorde fiecărui salariat al său membru de sindicat drepturile salariale sus-menţionate, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o nici până în prezent, reclamanta fiind nevoită să promoveze prezenta acţiune pentru apărarea drepturilor salariaţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1363 din 30 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1864/105/2009, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă, raportat la sediul reclamantei, care se află în Bucureşti şi la obiectul cauzei, şi anume, restituirea unor sume de bani derivând din raporturile de muncă existente între părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 508 din 21 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 36589/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamant în prezenta cauză nu este Federaţia Automatizări Feroviare, întrucât aceasta a formulat cererea în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat indicaţi în listele aflate la dosarul cauzei, arătând prin chiar cererea de chemare în judecată că acţionează în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.
În speţă, organizaţia sindicală nu este ea însăşi partea reclamantă întrucât nu sunt puse în discuţie drepturile sale, ci drepturile membrilor săi de sindicat, context în care titularii dreptului subiectiv, cât şi ai dreptului la acţiune sunt salariaţii, iar organizaţiile sindicale au doar calitatea de reprezentanţi ai părţilor reclamante, cu singura diferenţă că în acest caz dreptul de reprezentare izvorăşte din lege.
Faţă de această situaţie, în cauză au calitatea de reclamanţi membri de sindicat indicaţi în lista anexă la acţiune, persoane care lucrează şi au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Prahova, care este, potrivit celor arătate, instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza.
Competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele argumente:
Conform art. 284 C. muncii, competenţa soluţionării cererii revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Cererea de chemare în judecată cu care a fost învestit Tribunalul Prahova a fost formulată nu de membri de sindicat, ci de Federaţia Automatizări Feroviare, organizaţie sindicală cu personalitate juridică proprie, legal constituită la nivel naţional, care reprezintă şi protejează interesele membrilor săi de sindicat, respectiv, salariaţi ai CNCF „CFR” SA.
Prin urmare, Federaţia Automatizări Feroviare a acţionat în cauză în calitate de reclamant, iar nu în calitate de reprezentant judiciar al membrilor de sindicat indicaţi în anexa cererii de chemare în judecată, legitimarea procesuală activă fiind una legală, ce decurge din dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, normă specială în raport de dispoziţiile art. 222 C. muncii, care dispun că, la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.
Or, legea specială nr. 54/2003 dispune că sindicatele pot formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, ceea ce echivalează cu recunoaşterea prin lege a calităţii procesuale active în favoarea sindicatelor, salariatul păstrându-şi însă dreptul de a se opune fie la introducerea acţiunii, fie la continuarea ei.
Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în aplicarea regulii specialia generalibus derogant, a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 şi a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, se va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în a cărui rază federaţia sindicală reclamantă îşi are sediul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6751/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6745/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
