ICCJ. Decizia nr. 751/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 751/2010
Dosar nr. 7859/1/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 20 martie 2003, M.G. şi P.M. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu Schela de petrol Moreni, să oblige pârâta de a emite o decizie prin care să soluţioneze notificarea vizând restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 576 mp, teren situat în comuna Iedera, pct. Ruda sau să facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Reclamanţii au mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 200.000 lei vechi, pentru fiecare zi de întârziere.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 222 din 9 mai 2003, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta S.N.P. SA, precum şi excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a declarat necompetentă material să soluţioneze cauza de faţă, prin sentinţa nr. 5259 din 9 septembrie 2003, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 505 din 31 mai 2004, a admis excepţia lipsei procesuale active a reclamanţilor şi a respins în consecinţă cererea ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Apelul declarat de reclamantul M.G. împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 847/A din 17 mai 2005, a anulat sentinţa şi în consecinţă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
A admis acţiunea, astfel cum a fost modificată şi a dispus obligarea pârâtei S.N.P. P. SA să emită decizie de restituire în natură a terenului de 576 mp situat în comuna Iedera, pct. Ruda, în favoarea reclamanţilor iar în caz de imposibilitate, să le facă acestora o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzător valorii imobilului.
Recursul declarat în cauză, de SC P. SA, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 8896 din 6 noiembrie 2006, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecarea apelului, reţinând că instanţele nu au lămurit pe deplin situaţia juridică a imobilului în litigiu, acesta nefiind, de altfel, nici identificat, sub aspectul vecinătăţilor şi suprafeţei reale.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 519/A din 1 iulie 2008, a admis apelul reclamanţilor şi anulând sentinţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora, ca neîntemeiată.
A admis acţiunea, astfel cum a fost modificată şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziţie motivată de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafaţa de 576 mp teren situat în comuna Iedera, pct. Ruda, în favoarea reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere faptul că proprietarul de la care a fost preluat terenul este autorul reclamantului - M.T.G. - care, potrivit declaraţiilor de notorietate depuse la dosar, este aceeaşi persoană cu M.G. şi respectiv M.T., decedat în anul 1966, cu ultimul domiciliu în comuna Iedera, judeţul Dâmboviţa.
Tot astfel, se mai arată, potrivit dispoziţiilor art. 24 al Legii nr. 10/2001, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive iar persoana individualizată în acest act normativ, este presupusă că deţinea imobilul sub nume de proprietar.
În cauză, împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâta SC P. SA care, invocând temeiurile prev. de art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., critică Decizia dată în apel, susţinând în esenţă că a fost în mod greşit obligată să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii, pentru un teren ce nu a făcut obiectul notificării, sens în care instanţa a interpretat greşit actele depuse la dosar, schimbând natura şi înţelesul vădit al acestora.
Astfel, se mai arată, terenul pentru care s-a formulat notificarea se află în punctul „pe Luncă" şi este în suprafaţă de 576 mp, în vreme ce terenul pentru care s-au dispus măsuri reparatorii prin echivalent se află în punctul „Ruda" şi are suprafaţa de 792 mp, probele administrate fiind nelămuritoare sub aspectul poziţionării terenului notificat (în intravilan sau în extravilan) şi al valorificării drepturilor conferite reclamanţilor prin Legea nr. 18/1991, în sensul eliberării titlului de proprietate.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Probele administrate în cauză atestă fără echivoc că terenul în litigiu, a fost preluat de la M.G., autorul reclamanţilor, prin expropriere, în baza Decretului nr. 338 din 26 iulie 1958 şi se află situat în comuna Iedera, punctul Ruda.
Astfel, prin adresa nr. 468 din 28 ianuarie 1998 (fila 40 apel), Ministerul Industriei şi Comerţului, a comunicat fostului proprietar că terenul expropriat, în suprafaţă de 576 mp, situat în intravilanul comunei Iedera, a fost arondat Staţiei de Apă Ruda.
Tot astfel, Primăria comunei Iedera, prin adresa nr. 747 din 12 martie 2003 (fila 40, dos. apel) atestă faptul că autorul reclamanţilor a fost înscris în registrul agricol al comunei Iedera cu suprafaţa de 880 mp teren situat în punctul Ruda.
Cât priveşte critica vizând solicitarea de către reclamanţi pe calea notificării, a unui alt teren decât cel în legătură cu care s-au dispus măsurile reparatorii, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, chiar dacă în notificare (f. 1 şi 3 dosar fond) contestatorii menţionează ca poziţionare a terenului solicitat, în suprafaţă de 576 mp, punctul „pe Luncă", din dezvoltarea cererii (în care se precizează că nemişcătorul a fost „arondat" urmare preluării, Schelei de petrol Moreni, în prezent pe teren funcţionând Staţia de apă Ruda) rezultă că solicitarea priveşte acelaşi teren pentru care, prin hotărârea atacată s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii.
Tot astfel, în cererea introductivă de instanţă, reclamanţii fac referiri exprese, fără echivoc, la terenul de 576 mp situat în punctul Ruda.
Deasemenea, din expertiza efectuată în rejudecare (fila 89 – dos. 27290/1/2005 al Curţii de Apel Bucureşti) rezultă că terenul în suprafaţă de 576 mp ce face obiectul litigiului, este situat în intravilanul comunei Iedera, punctul „La Ruda" şi se află în proprietatea şi administrarea SC P. SA.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 519/A din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2975 lei cheltuieli de judecată către intimatele M.M. şi C.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 749/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
