ICCJ. Decizia nr. 756/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 756/2010
Dosar nr. 6447/1/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Municipiul Caransebeş, prin primar a emis dispoziţia nr. 946 din 30 mai 2006, prin care a fost soluţionată notificarea formulată de petenta N.M., în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent, prin titluri de despăgubire, în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele menţionate în dispoziţie, ce nu pot fi restituite în natură, fiind ocupate de cartierul din Cabonifera.
După două cicluri procesuale, prin sentinţa nr. 453 din 2 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta N.M., a fost obligată pârâta Primăria municipiului Caransebeş, reprezentată de primar ca, în completarea menţiunilor cuprinse în art. 1 al deciziei emisă de primar, să propună ofertă de restituire în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, în cuantum de 160.000 Euro şi au fost respinse capetele de cerere privind plata folosului nerealizat şi a dobânzilor legale.
Apelurile declarate de pârâtele Primăria municipiului Caransebeş şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost admise, prin Decizia nr. 113 din 14 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, şi a fost schimbată, în tot, sentinţa tribunalului, în sensul respingerii acţiunii, reţinându-se că primăria nu are calitate procesuală pasivă, calitate pe care o are numai primarul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N.M., încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că nu i-au fost comunicate motivele de apel formulate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că instanţa a omis a-l cita pe primar, deşi fusese contestată dispoziţia emisă de acesta şi că, în mod greşit a fost constatată lipsa calităţii procesuale pasive a primăriei.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
În cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, prin sentinţa nr. 61 din 18 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin a fost respinsă acţiunea, reţinându-se că pârâta Primăria municipiului Caransebeş nu are calitate procesuală pasivă.
Această sentinţă a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal, prin Decizia nr. 159/A din 23 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, stabilindu-se, cu autoritatea de lucru judecat, că primăria are calitate procesuală pasivă.
Instanţa de trimitere, respectiv tribunalul a respectat această dezlegare dată problemei de drept privitoare la calitatea procesuală pasivă a primăriei, spre deosebire de instanţa de apel care, prin Decizia atacată cu recurs a schimbat sentinţa primei instanţe, reţinând că primăria nu are calitate procesuală pasivă.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurentă.
PENTRu ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 113 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 772/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 760/2010. Civil → |
---|