ICCJ. Decizia nr. 771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 771/2010
Dosar nr. 5242/121/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi la 13 decembrie 2006, reclamantul C.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 312 din 7 noiembrie 2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Galaţi, actualul Muzeu de Istorie Galaţi.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, iniţial, prin notificarea formulată la 30 mai 2001 şi înregistrată sub nr.106, a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, însă, ulterior, ca urmare a modificării conţinutului art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin OUG nr. 209/2005, şi-a modificat cererea, solicitând restituirea în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 512 din 8 martie 2007, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat dispoziţia nr. 312 din 7 noiembrie 2006 a Consiliului Judeţean Galaţi, dispunând restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, urmare a modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001, restituirea trebuie făcută în natură şi în cazul imobilelor cu destinaţia de muzeu, cum este imobilul în speţă, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de până la 3 ani.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru acordarea a mai mult decât ce s-a cerut de către reclamant, în condiţiile în care acesta a solicitat doar măsuri reparatorii în echivalent şi nu şi restituirea în natură.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 328 A din 11 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi, reţinând că, prin notificarea nr. 106 din 30 ianuarie 2001 reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, întrucât legislaţia în vigoare la acea dată nu permitea restituirea în natură a imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, sănătate, aşezăminte social-culturale, instituţii publice, sedii ale partidelor, etc.
S-a considerat că, faţă de modificările aduse Legii nr. 10/2001, care în prezent permit restituirea în natură şi a imobilelor iniţial exceptate prin art.16, în vechea sa formă, de la regula restituirii în natură, reclamantul este îndreptăţit să solicite restituirea în natură a imobilului în litigiu în care funcţionează un muzeu.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi, prin preşedinte, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susţinut că iniţial a fost notificată Prefectura Judeţului Galaţi pentru acordarea de despăgubiri băneşti, pentru imobilul situat în Municipiul Galaţi, iar prin adresa Primăriei Galaţi nr. 20402 din 28 februarie 2005, notificarea, însoţită de actele doveditoare, a fost înaintată spre competentă soluţionare deţinătorului, Consiliul Judeţean Galaţi.
S-a arătat că, odată ce prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, nu se putea soluţiona cererea prin restituirea în natură, întrucât ar fi avut semnificaţia unei pronunţări plus petita.
Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că, deşi reclamantul intimat a recunoscut că a formulat notificarea în sensul menţionat, s-a prevalat de posibilitatea atacării în instanţă
a dispoziţiilor emise înainte de modificarea art. 16 din Legea 10/2001, reglementată de art. II Titlul I din Legea nr. 247/2005, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele iniţial exceptate de la restituire, ipoteză ce nu se regăseşte în speţă.
S-a susţinut, de către recurentă că dispoziţia putea fi atacată doar până la 22 iulie 2006.
Examinând criticile formulate prin motivele invocate de pârâtul recurent, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Deşi şi-a motivat recursul exclusiv pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica formulată de recurentul pârât prin primul motiv de recurs se circumscrie cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în raport de care această critică va fi analizată.
Prin acţiunea introductivă reclamantul C.R. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 312 din 7 noiembrie 2006, emisă de pârât şi restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi.
Or, prin dispozitivul sentinţei, Tribunalul Galaţi a acordat exact ceea ce s-a cerut, obligând pârâtul la restituirea în natură a imobilului.
Prin urmare, critica formulată prin primul motiv de recurs este nefondată.
Ceea ce încearcă să invoce recurentul este, de fapt, pretinsa imposibilitate de a dispune restituirea în natură în condiţiile în care, prin notificare, s-a solicitat doar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.
Instanţele de fond şi apel au răspuns însă acestei apărări, considerând legal că, recurentul era dator, ca la momentul emiterii dispoziţiei să aibă în vedere şi să facă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 16 ale Legii nr. 10/2001, în forma modificată.
Este irelevantă împrejurarea că iniţial s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură neconstituind un plus petita, ci o justă soluţionare a conflictului temporar de legi creat prin modificarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Acest conflict a fost soluţionat, de altfel, chiar de legiuitor, care a statuat expres că aceste norme sunt de imediată aplicare, permiţând atacarea în instanţă chiar şi a dispoziţiilor emise anterior modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţiile alin. (1) art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 s-a oferit astfel posibilitatea de a beneficia de noile reglementări, inclusiv persoanelor ale căror notificări fuseseră deja soluţionate prin acordarea de măsuri reparatorii.
Dacă s-ar considera că, odată ce persoana îndreptăţită a solicitat prin notificare acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu ar mai exista posibilitatea de a solicita în baza noilor reglementări, restituirea în natură, dispoziţiile legale în discuţie ar fi lipsite de eficienţă, întrucât prin notificările pentru această categorie de imobile s-au solicitat exclusiv măsuri reparatorii, aceasta fiind singura opţiune posibilă.
Intenţia legiuitorului a fost de a da maximă eficienţă principiului restituirii în natură, soluţia contrară, cum este cea dată prin dispoziţia contestată, emisă ulterior modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001, încălcând în mod evident acest principiu.
Cea de a doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează, în realitate tardivitatea acţiunii, raportată la dispoziţiile art. II alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, conform cărora dispoziţiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pot fi atacate în instanţă în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Această critică este, de asemenea, nefondată, dispoziţiile invocate neavând aplicabilitate în cauză întrucât termenul de 12 luni vizează exclusiv situaţia deciziilor emise anterior modificării textului art. 16 şi nu şi pe cele emise ulterior adoptării Legii nr. 247/2005.
În speţă, dispoziţia contestată a fost emisă la 7 noiembrie 2006, comunicată la 13 noiembrie 2006 şi atacată în termenul legal de 30 zile, fiind înregistrată la 13 decembrie 2006 la Tribunalul Galaţi.
Ca atare, se va considera că instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe, a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile Legii 10/2001 republicată, şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului Consiliul Judeţean Galaţi ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Galaţi împotriva deciziei nr. 328/A din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 769/2010. Civil. Ordonanţă preşedinţială.... | ICCJ. Decizia nr. 751/2010. Civil → |
|---|
