ICCJ. Decizia nr. 769/2010. Civil. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 769/2010
Dosar nr. 8655/1/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea şedinţei din Camera de Consiliu din 22 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis cererea formulată de petentul B.T. şi a constatat, pe cale necontencioasă, lipsa efectelor rezoluţiei administrative date în exercitarea atribuţiilor specifice şefului Secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe perioada 4 iunie-4 octombrie 2007, cu referire la dosarul nr. 1769/283/2006 al Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea a reţinut că la data de 8 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea numitului B.T. vizând lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului încheierilor din 29 februarie 2008, respectiv, 18 august 2008 pronunţate de această instanţă în dosarul nr. 1866/1/2008 pe motiv că nu sunt întrutotul clare şi neechivoce, astfel încât creează efecte neconforme cu legea.
S-a constatat că prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 29 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis cererea aceluiaşi petent şi a constatat că rezoluţia administrativă din 4 iunie 2007, dispusă de preşedintele secţiei în baza atribuţiilor administrative necontencioase, privind suspendarea judecăţii dosarului nr. 1769/283/2006 al Tribunalului Dâmboviţa, nu produce efecte în perioada 4 iunie – 4 octombrie 2007.
Pentru a dispune astfel, instanţa supremă, investită cu soluţionarea cererii potrivit prevederilor art. 331-339 C. proc. civ., a constatat că rezoluţia menţionată este ulterioară judecării cauzei de către Tribunalul Dâmboviţa, care a avut loc la data de 29 mai 2007, cererea de strămutare fiind ulterior respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 4 octombrie 2007.
Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu din 18 august 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea aceluiaşi petent, având la bază alte temeiuri decât cele din cererea vizând lămurirea înţelesului şi întinderii încheierii din 29 februarie 2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că cererea petentului este, în cadrul procedurii necontencioase, admisibilă, în această materie (necontencioasă) neoperând autoritatea de lucru judecat.
S-a reţinut că, în fapt, deşi încheierea din 29 februarie 2008 nu este echivocă şi contradictorie, pentru buna administrare a justiţiei şi protejarea intereselor legitime ale tuturor părţilor, există interesul juridic de a se constata, tot pe cale necontencioasă lipsa efectelor rezoluţiei administrative în discuţie pe perioada 4 iunie – 4 octombrie 2007.
S-a considerat, însă, că Înalta Curte nu are abilitarea legală de a lua alte măsuri în cadrul procesului aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, solicitarea petentului în sensul anulării dispoziţiilor unei alte instanţe, ce fac obiectul unor căi de atac, fiind vădit nefondată şi în afara cadrului procesual.
Împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009, dată în dosarul nr. 1866/1/2008 a declarat recurs petentul B.T., înregistrat la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 martie 2009, iar la Completul de 9 Judecători la 17 martie 2009.
Recursul nu a fost motivat în fapt şi în drept, recurentul precizând că va detalia motivele după ce i se va comunica data examinării cererii sale.
Prin încheierea nr. 601 din 6 iulie 2009 a Completului de 9 Judecători, s-a scos cauza de pe rol şi s-a trimis dosarul Secţiei civile şi de proprietate intelectuală spre competentă soluţionare, având în vedere dispoziţiile art. 336 alin. (1) şi art. 339 alin. (3) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 republicată.
Urmare a scoaterii de pe rol, recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 4 noiembrie 2009, termenul de judecată stabilit aleatoriu la 20 aprilie 2010, fiind preschimbat, la cererea petentului, la 9 februarie 2010, cu citarea părţilor.
Examinând cererea de recurs formulată de petentul B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Curtea va reţine că aceasta este tardiv formulată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care se încuviinţează cererea formulată în cadrul procedurii necontencioase este supusă recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare pentru cei care au lipsit.
În speţă, dezbaterile în fond asupra cererii petentului B.T. au avut loc în şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 ianuarie 2009, fiind consemnate în cuprinsul acesteia, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunţarea la 13 ianuarie, 19 ianuarie şi apoi la 22 ianuarie 2009.
Aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 9 ianuarie 2009 (fila 98) petentul a fost prezent, fiind asistat de avocatul C.V., care a pus concluzii orale şi note de şedinţă completatoare.
Ca atare, pentru petentul recurent termenul de recurs curge de la pronunţarea încheierii recurate, respectiv de la data de 22 ianuarie 2009.
Raportat la acest moment, este evident că recursul, înregistrat la 13 martie 2009, a fost tardiv declarat, cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. cu referire la art. 336 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1866/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 771/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
