ICCJ. Decizia nr. 755/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 755/2010
Dosar nr. 609/109/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 616/CM din 23 martie 2009, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de D.F.I., în contradictoriu cu SC P.S.V.C. SA şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suplimentările de drepturi salariale cuvenite şi neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, potrivit art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, în funcţie de salariul de bază mediu pe unitate, din care se vor deduce contribuţiile aferente impozitului şi bugetelor de asigurări sociale, pentru perioada 23 ianuarie 2006 – 12 aprilie 2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva hotărârii pronunţată în primă instanţă, pârâta SC P.S.V.C. SA a declarat recurs iar până la soluţionarea acestuia a solicitat, în conformitate cu art. 300 alin. (2), raportat la art. 300 alin. (3) C. proc. civ., suspendarea executării sentinţei recurate.
Sesizată cu judecarea recursului şi a cererii de suspendare a executării hotărârii recurate, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea dată în camera de consiliu la 27 iulie 2009, a respins cererea de suspendare, reţinând că recurenta nu s-a conformat cerinţelor art. 403 alin. (4) C. proc. civ., care impuneau depunerea unei cauţiuni, în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, care este evaluabilă în bani.
Împotriva acestei încheieri, SC P.S.V.C. SA, prin reprezentant R.V.A.I.S.S.P.S.L.L., a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii insolvenţei, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.
Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).
Conform alin. (3) al textului, teza finală, dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 403 alin. (3) C. proc. civ., dispune că asupra cererii de suspendare, formulată potrivit alin. (1) şi (2), instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
Din situaţia de fapt redată în cele ce preced rezultă însă, că cererea de suspendare a fost formulată în calea extraordinară de atac a recursului, situaţie în care dispoziţiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în concordanţă cu normele şi principiile de drept care guvernează căile de atac, în reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Or, în cauză, asupra cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti s-a pronunţat o instanţă investită cu soluţionarea recursului şi care, în finalizarea litigiului dintre părţi, urmează să pronunţe o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de un nou recurs.
Drept consecinţă, şi hotărârea, aceleiaşi instanţe, dată în cererea de suspendare a executării, accesorie recursului, nu poate fi decât irevocabilă, calitate ce-i este conferită de însăşi Decizia prin care se va soluţiona recursul.
Într-o interpretare contrară, s-ar ajunge la un paradox, în total dezacord cu legea, în care, litigiul de fond să fie finalizat printr-o hotărâre irevocabilă a curţii de apel, în timp ce o cerere accesorie (cum este, în speţă, cererea de suspendare a executării, hotărârii definitive, supusă recursului) să poată fi finalizată, doar de instanţa ierarhic superioară celei investite cu soluţionarea căii extraordinare de atac.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de intimata pârâtă, va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC P.S.V.C. SA împotriva încheierii din 27 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1396/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
