ICCJ. Decizia nr. 1414/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1414/2010
Dosar nr. 359/64/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 265/C/2006 S.A.R. prin mandatar M.I. a solicitat modificarea dispoziţiei nr. 13 din 11 ianuarie 2006, emisă de Primarul Oraşului Predeal referitoare la imobilul din Predeal, în sensul că suprafaţa terenului ce trebuie restituit este de 1892 mp şi nu de 549 mp cât s-a trecut în dispoziţia contestată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit de bunicul său T.S. – prin cumpărare de la I.R.I., ultima rată a preţului fiind achitată la 20 februarie 1932, când s-a încheiat un proces-verbal constatator – în care nu sunt trecute elementele de identificare a imobilului, dar care face trimitere la actul autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 19039 din 14 noiembrie 1914 şi transcris la Tribunalul Prahova sub nr. 677 din 02 februarie1932.
Contestatoarea a mai arătat că ulterior cumpărării, autorul său a închis terenul cu gard metalic şi a construit o vilă, iniţial rechiziţionată de M.A.I. şi ulterior naţionalizată prin Decretul nr. 92/1950 şi că terenul nu a suferit modificări ca dimensiuni sau formă, ceea ce se dovedeşte cu planşa-schiţă de cadastru nr.73, eliberată la data de 29 noiembrie 2000 de Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Braşov precum şi cu planul de încadrare în zonă întocmit de expertul A.G. şi vizat de aceeaşi autoritate, din care rezultă că terenul cu numărul cadastral 1391 Predeal are suprafaţa reală de 1881,70 mp, conform lucrărilor de cadastru.
Prin sentinţa civilă nr. 491/S din 11 decembrie 2006 Tribunalul Braşov a respins ca nefondată contestaţia astfel cum a fost precizată, formulată de S.A.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu nu este evidenţiat în regim de carte funciară şi că reclamanta este îndreptăţită doar la terenul în suprafaţă de 549 mp cât a fost acordat şi prin dispoziţia contestată, deoarece aceasta nu a depus actul de vânzare-cumpărare al autorului său, care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate, iar din procesul-verbal datat 20 februarie 1935, rezultă că S.T. a achiziţionat de la I.R.I. un teren pentru a cărui suprafaţă face trimitere la titlul de proprietate al vânzătorului transcrisla Tribunalul Braşov sub nr. 677/1932.
La această poziţie, în registru apare menţiunea că prin contractul intitulat act de vânzare şi datat 5 februarie 1932, vânzătorul J.B. a înstrăinat cumpărătorului I.R.I. o suprafaţă de teren de aproximativ 549 mp, situat în Predeal, pe moşia regală „Joiţa", dimensiunile şi vecinătăţile locului, care poartă nr. de 418 fiind însemnate pe planul de parcelare depus de Administraţia moşiilor regale – Predeal, depuse la Primăria Predeal.
Nefiind depus actul de proprietate al autorului contestatoarei ci doar transcrierea celui prin care I.R.I. a cumpărat de la J.B. – instanţa de fond s-a raportat la titlul acestuia, care atestă că terenul vândut este de 549 mp, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul actului se menţionează că I.R.I. are cunoştinţă de planul de parcelare.
Instanţa de fond a înlăturat expertiza A.G. – care a întocmit memoriul de identificare a imobilului revendicat şi care reţine că terenul are suprafaţa de 1892,11 mp, motivat de faptul că diferenţa între suprafaţa de 1892,11 mp şi 549 mp este considerabilă, neputându-se explica nici măcar prin declivitatea terenului său erori de măsurătoare, în condiţiile tehnicii din 1932.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu nu este evidenţiat în registrele de publicitate în sistem real, că I.R.I. nu putea transmite lui T.S. o suprafaţă de teren mai mare decât aceea deţinută în proprietate şi că reclamanta, căreia îi revine sarcina probei în temeiul pct. 22.1 lit. a) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, nu a dovedit întinderea terenului revendicat.
Prin Decizia nr. 34 Ap din 29 martie 2007 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de S.A.R. împotriva sentinţei nr. 491/2006 a Tribunalului Braşov, reţinând că la dosar reclamanta nu a depus actul de proprietate al autorului său ci numai transcrierea din registrul de transcripţiuni-inscripţiuni de la Tribunalul Prahova al actului autentic, din care rezultă că suprafaţa înstrăinată a fost de 549 mp. Faptul că expertul topograf A.G., în proiectul de identificarea imobilului, conform suprapunerii pe planurile cadastrale menţionează că suprafaţa reală a terenului este de 1892,11 mp – nu poate fi luată în consideraţie, în lipsa dovezii privind întinderea acestuia şi în raport cu principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are în proprietate.
Împotriva deciziei nr. 34 Ap din 29 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs S.A.R. invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, contestatoarea arată că instanţele au ignorat schiţa de cadastru nr. 73 al Oficiului judeţean de cadastru care indică parcela 1391 ca având suprafaţa de 1892,11 mp, precum şi procesul-verbal din 19 aprilie 1948 – al Arhivelor Naţionale Braşov prin care imobilul în litigiu a fost inventariat – indicându-se că suprafaţa terenului este de 1000 mp. Aceasta dovedeşte că în cauză instanţa a făcut o greşită aplicare a art. 24 din Legea nr. 10/2001 – deoarece prezumţia instituită de textul legal a fost înlăturată.
De asemenea recurenta precizează în motivarea recursului său că în urma demersurilor făcute la Arhivele Naţionale Bucureşti, care deţin arhivele fostului Tribunal Ilfov va depune actele de proprietate ale vânzătorului I.I. cu privire la suprafaţa de teren deţinută de acesta.
Recursul este întemeiat.
Instanţa de apel, care a menţinut sentinţa tribunalului şi-a întemeiat soluţia pe un material probator insuficient şi pe alocuri potrivnic, în legătură cu suprafaţa terenului deţinut de autorul contestatoarei, T.S. iniţial rechiziţionat şi apoi naţionalizat.
La dosar în faza procesuală a recursului, contestatoarea a depus actul de vânzare-cumpărare al vânzătorului I.R.I. transcris la Tribunalul Ilfov la 19 noiembrie 1914 sub nr. 19039 despre care se face vorbire în procesul-verbal constatator semnat de părţi, la 20 februarie 1932 – şi transcris la aceeaşi dată la nr. 6592/1932. În conţinutul actului se arată într-adevăr că suprafaţa terenului este de aproximativ 549 mp, dar se fac precizări importante, care ar putea contribui la lămurirea suprafeţei reale a terenului în litigiu şi anume că dimensiunile şi vecinătăţile acestuia sunt prevăzute la nr. 418 – din planul de parcelare depus de Administraţia Moşiilor Regale Predeal, la Primăria Predeal – ceea ce impunea ataşarea la dosarul cauzei a acestui plan.
În condiţiile în care terenul a fost împrejmuit cu gard metalic (aşa cum susţine reclamanta şi pârâta nu a contestat) şi pe parcursul timpului nu a mai suferit modificări – el fiind rechiziţionat şi apoi naţionalizat odată cu construcţia, în aceleaşi condiţii, se impunea a se efectua în cauză o expertiză destinată a stabili dimensiunile suprafeţei terenului şi vecinătăţile terenului.
În condiţiile incidenţei în cauză a art. 24 din Legea nr. 10/2001 la care face trimitere Tribunalul şi apoi instanţa de ape, trebuia depusă la dosar anexa lizibilă la Decretul de naţionalizare – în care figurează autorul contestatoarei, planşa-schiţă de cadastru nr. 73 întocmită de Oficiul judeţean de cadastru Braşov, copie eliberată cu nr. 1959 din 29 noiembrie 2000 cu nr. cadastral 1391, precum şi încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al statului în legătură cu terenul în litigiu, aceasta şi faţă de indeciziunea creată de expertiza extrajudiciară A.G., aflată la dosar şi de procesul-verbal încheiat la 14 aprilie 1948, emis de Arhivele Naţionale – Direcţia judeţeană Braşov, prin care a fost inventariat imobilul în litigiu şi care menţionează că terenul pe care se află construcţia este de circa 1000 mp.
Expertiza ce se va efectua, urmează a avea în vedere aşadar planul de parcelare al Administraţiei Moşiilor Regale Predeal, aflat la primăria din localitate nr. 418, anexa la decretul de naţionalizare, Planşa-schiţă cadastru nr. 73 întocmită de Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Braşov cu nr. de cadastru 1391, încheierea de intabulare a dreptului de proprietate ale statului şi procesul-verbal de inventariere al imobilului, datat 19 aprilie 1948,
În contextul celor mai sus arătate, fondul cauzei a rămas nesoluţionat, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de reclamanta S.A.R. şi aplicarea în cauză a dispoziţiunilor art. 314 C. proc. civ. în sensul casării deciziei nr. 34/Ap din 29 martie 2007 cu trimitere la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.A.R. împotriva deciziei nr. 34 Ap din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov pe care o casează cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 759/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 755/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
