ICCJ. Decizia nr. 650/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 650/2010
Dosar nr. 15023/3/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 15023/3/2008, la data de 11 aprilie 2008, contestatorii S.D.I., O.M., O.I., D.R. şi G.C., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Bucureşti, au solicitat anularea în parte a deciziei privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent nr. 7389 din 12 februarie 2007 emisă de Primăria municipiului Bucureşti şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeţei de 163,33 mp, conform raportului de expertiză extrajudiciară anexat cererii, precum şi acordarea de măsuri reparatorii pentru restul de teren.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că au formulat, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, notificarea nr. 1175/2001, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul-teren în suprafaţă de 412 mp, situat în Bucureşti; că au anexat notificării actele deţinute prin care făceau dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituire, precum şi dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului în litigiu; că prin dispoziţia contestată li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, cu motivarea că nu se poate restitui în natură terenul în litigiu, deoarece este afectat de detalii de sistematizare.
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins contestaţia, reţinând că, în mod corect, a fost soluţionată notificarea nr. 1175/2001 privind suprafaţa de 163,33 mp, întrucât din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară rezultă că suprafaţa solicitată a fi restituită în natură este afectată de elemente de reţele edilitare, situaţie în raport de care acordarea de despăgubiri băneşti în echivalent contestatorilor este corectă.
În ceea ce îl priveşte pe contestatorul O.I., s-a constatat că acesta nu a formulat contestaţie în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea dispoziţiei atacate, astfel încât contestaţia formulată de acesta a fost respinsă, ca tardivă.
Prin Decizia nr. 400 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-contestatori D.R., G.C., O.M. şi S.D.I., reţinând, în esenţă, că, prin notificarea nr. 1175 din 25 iunie 2001, contestatorii au solicitat despăgubiri băneşti pentru diferenţa de teren, preluat în baza Decretului nr. 986/1960; că prima instanţă a analizat, pe calea contestaţiei formulate de contestatori, posibilitatea acordării măsurii restituirii în natură a terenului; că terenul este afectat de o alee de acces şi asigură folosinţa normală a blocului de locuinţe, şi are destinaţia şi de spaţiu verde, ceea ce îl „face inapt restituirii în natură".
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii D.R., G.C., O.M. şi S.D.I., criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Din cele două expertize tehnice topografice depuse la dosar, una judiciară şi una extrajudiciară, numai una din ele face vorbire despre o alee ce deserveşte ghena de gunoi a blocului aflat în imediata apropiere a terenului revendicat, dar accesul spre această ghenă se poate analiza prin cel puţin două variante.
Din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară rezultă că terenul în cauză se poate retroceda.
Se concluzionează, că, faţă de faptul că terenul nu este afectat de reţele edilitare subterane şi de elemente de sistematizare, acesta se poate restitui în natură.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente :
Terenul în suprafaţă de 418 mp, din care face parte terenul în litigiu de 412 mp, a fost preluat de stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 986/1960, de la O.I. şi G.C.
Prin notificarea nr. 1175/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu situat în Bucureşti, iar prin contestaţia formulată au solicitat restituirea în natură a terenului.
Prin motivele de recurs, susţinând că terenul se poate restitui în natură, întrucât este liber în sensul Legii nr. 10/2001, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau de utilităţi publice, deşi nu arată expres, contestatorii invocă pronunţarea deciziei recurate cu aplicarea greşită a prevederilor art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, iar, potrivit art. 11 alin. (4) din lege „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
În speţă, scopul pentru care s-a dispus exproprierea, „construirea unor blocuri de locuinţe" s-a realizat, iar terenul în litigiu este ocupat de elemente de sistematizare şi are destinaţia de spaţiu verde aferent unui bloc de locuinţe, trotuar pietonal şi alee de acces, astfel că, terenul fiind afectat de utilităţi publice, corect au stabilit instanţele de fond şi apel, că recurenţii-contestatori sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent.
Celelalte critici formulate de recurenţii-contestatori, ce vizează greşita aprecierea a probatoriului administrat de către instanţa de judecată, respectiv a expertizelor judiciare şi extrajudiciare, nu pot fi încadrate în motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sancţiunea fiind aceea a neanalizării lor.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii D.R., G.C., O.M. şi S.D.I. împotriva deciziei nr. 400 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1392/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
