ICCJ. Decizia nr. 773/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 773/2010
Dosar nr. 3040/117/2006
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 893 din 24 februarie 2006, Primarul municipiului Cluj Napoca a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. Cluj Napoca nr. 1789, sub nr. top 7611, formulată de notificatorul O.Z. şi a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale.
În motivarea dispoziţiei s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decizia nr. 158 din 30 aprilie 1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Cluj Napoca, emisă în aplicarea Decretului nr. 223/1974, dar că, în prezent, nu se mai află în proprietatea statului, fiind înstrăinat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, către chiriaşi, caz în care nu mai poate fi restituit în natură.
Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2006, reclamantul O.Z. a cerut anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a imobilului sau, în subsidiar, în echivalent, prin acordarea în compensare a unui imobil similar deţinut de entitatea pârâtă, Primăria municipiului Cluj Napoca.
Prin Decizia civilă nr. 610 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis cererea şi a anulat, parţial dispoziţia, în sensul că a dispus restituirea către reclamant, în natură, a terenului în suprafaţă de 607 mp, ce se identifică în C.F. 1789 Cluj Napoca sub nr. top 7611/2, dispunând parcelarea acesteia astfel: parcela cu nr. top nou 7611/2/1 – de 71 mp şi parcela nr. top nou 7611/2/2 – de 536 mp, cu instituirea unui drept de servitute de trecere auto, pe o lăţime de 4,5 ml şi o lungime de 29,99 ml, peste această din urmă parcelă nouă în favoarea celei de sub top 7611/1, precum şi a unei servituţi de acces la conducta de canalizare şi apă pentru reparaţii, pe durata existenţei reţelelor.
Instanţa a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu privire la suprafeţele ce însumează 607 mp şi care se identifică cu cele două noi parcele, precum şi a servituţilor, astfel cum acestea au fost identificate şi stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert T.G., varianta din 10 octombrie 2008, care face parte integrantă din sentinţă.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului, Primarul municipiului Cluj Napoca, formulată de către S.I. şi S.A. şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Cluj Napoca.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că statul a preluat din patrimoniul reclamantului imobilul înscris iniţial sub nr. top 7611, compus din casă şi 227 stj. şi că parte din acesta a fost înstrăinat chiriaşilor S.I. şi A. - casă şi 180 mp, ce se identifică sub nr. top 7611/1.
Instanţa a constatat că, potrivit menţiunilor raportului de expertiză, suprafaţa de teren ocupată de cele două corpuri de clădire, cel vechi şi cel nou, acesta din urmă edificat în baza autorizaţiei nr. 353/2001 pe o suprafaţă de 50 mp teren concesionată de pârât, inclusiv de cele două garaje, ocupă 244,09 mp (deşi dobânditorii construcţiilor au cumpărat şi concesionat doar 228 mp) iar terenul liber, neconstruit, măsoară 607 mp.
Instanţa a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea terenului liber de construcţii şi aceasta chiar dacă expertul afirmă că o suprafaţă de 510 mp teren ar fi necesară exploatării normale a construcţiilor, întrucât, în caz contrar, s-ar afecta principiul restituirii în natură consacrat prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 188/A din 5 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale şi pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a înlăturat dispoziţiile referitoare la parcelarea suprafeţei de 607 mp ce se identifică sub nr. top 7611/2 (dispunând intabularea sub acest nr. de top) şi cele relative la instituirea celor două servituţi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, instanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că atâta timp cât părţile nu au solicitat instituirea celor două servituţi, în mod eronat prima instanţă, cu depăşirea limitelor investirii, a dispus cu privire la constituirea acestora, justificat doar de faptul că au fost evidenţiate în raportul de expertiză, părţile interesate având posibilitatea ca să îşi reglementeze, pe viitor, astfel de probleme.
Instanţa a reţinut şi că aspectele referitoare la valabilitatea titlului statului şi a contractului de vânzare cumpărare a imobilului, încheiat în procedura Legii nr. 112/1995, au fost analizate în procesul finalizat cu pronunţarea sentinţei civile nr. 1943 din 12 martie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă şi irevocabilă, motiv pentru care nu mai pot face obiectul analizei în prezenta cauză.
Instanţa de apel a reţinut, totodată că apelul pârâtului nu poate fi primit întrucât, pe de o parte, aspectele referitoare la traseul conductelor subterane de apă şi de canalizare au fost stabilite prin completările succesive aduse raportului de expertiză de către experţi ir, pe de altă parte, susţinerile sale privind întinderea terenului necesar exploatării construcţiilor se dovedesc a fi nejustificate cât timp a înţeles să înstrăineze dobânditorilor construcţiilor doar 179 mp şi cât timp nu poate invoca culpa acestora din urmă care s-au extins în afara limitelor autorizaţiei de construire ce le fusese emisă pentru construcţia nouă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, Primarul municipiului Cluj Napoca, invocând incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtul apreciază, „în ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză", că a fost întocmit defectuos, întrucât expertul a identificat suprafaţa de teren liberă fără a informa dacă subsolul terenului este sau nu afectat de reţele subterane, situaţie în care nu putea fi restituit reclamantului.
Totodată, pârâtul reiterează apărarea potrivit căreia terenul în litigiu este necesar bunei exploatări a construcţiilor, astfel cum rezultă din planul de situaţie anexat la dosar, el neputând avea o utilitate de sine stătătoare, caz în care reclamantul nu justifică în restituirea sa.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se fundamenteze pe hotărârea recurată, soarta sa depinzând în mod determinant de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost dezvoltat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Obligaţia părţii de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor este prevăzută sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs, calea de atac este lovită de nulitate.
În speţa supusă analizei, pârâtul a invocat incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pe care doar le-a indicat fără însă a dezvolta vreo critică care să se încadreze în ipotezele prevăzute de textele de lege mai sus arătate.
Astfel, primul aspect invocat de pârât prin cererea de recurs vizează o pretinsă lipsă a raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul G.T. referitoare la unele împrejurări de fapt ale pricinii, lipsă care putea fi remediată doar în faţa instanţelor de fond, printr-o solicitare de completare a raportului de expertiză.
O astfel de critică, care nu a fost dezvoltată ca fiind rezultatul unei încălcări ori aplicări greşite a dispoziţiilor legale relative la administrarea probei cu expertiză, nu se constituie într-o critică de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cum greşit invocă pârâtul.
Cea de-a doua critică învederată de pârât prin recurs se constată că se constituie într-o apreciere cu privire la întinderea suprafeţei de teren care ar fi necesară bunei exploatări a construcţiilor înstrăinate dobânditorilor construcţiilor în procedura prevăzută de Legea nr. 112/1996 şi, respectiv, cu privire la utilitatea restituirii parcelei de teren în litigiu către reclamant.
Nici această critică nu este însă dezvoltată din punct de vedere al unei pretinse aplicări greşite a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci se constituie într-un punct de vedere al pârâtului asupra lipsei de utilitate a terenului restituit justificat, pe de o parte, de faptul că ar fi necesar exploatării construcţiilor şi, pe de altă parte, de faptul cât nu poate fi exploatat ca o parcelă de sine stătătoare, caz în care reclamantul nu ar justifica un interes pentru restituire.
Verificând lucrările dosarului se constată şi că ambele critici mai sus arătate au fost invocate de pârât şi prin apel şi că instanţa de apel a răspuns acestora, fără însă ca pârâtul să dezvolte prin recurs critici la adresa considerentelor hotărârii pronunţate de această instanţă, acesta rezumându-se doar să le reitereze, în aceiaşi formă, şi în faţa instanţei de recurs.
Aşa fiind, constatând şi că pârâtul nu dezvoltă nicio critică care să poată fi analizată din perspectiva încălcării motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., precum şi faptul că în cauză nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 188/A din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 772/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
