ICCJ. Decizia nr. 790/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 790/2010
Dosar nr. 11056/3/200.
Şedinţa publică din 10 februarie
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2007, astfel cum a fost precizată, reclamantul Judeţul Ilfov a chemat în judecată pe pârâta Aşezămintele Brâncoveneşti – Biserica „Domniţa Bălaşa" - Bucureşti, cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 157,27 ha teren situat în comuna Cernica, sat. Bălăceanca, jud. Ilfov, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, invocând incidenţa art. 480 C. civ.
Prin întâmpinare, pârâta, unitate locală de cult aflată în jurisdicţia Arhiepiscopiei Bucureştilor, a cerut respingerea cererii.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat ca, în contradictoriu cu reclamantul şi cu Spitalul de Psihiatrie „Domniţa Bălaşa" să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 4492 din 13 septembrie 2007, Judecătoria Buftea şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei rază teritorială este situat terenul (art. 13 C. proc. civ.).
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 29 ianuarie 2008, Judecătoria Cornetu, în raport de valoarea terenului – 77.011.973,60 lei – şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 156 din 4 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV- a civilă, a anulat cererea de chemare în judecată ca fiind netimbrată şi a disjuns judecata cererii reconvenţionale.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că, deşi legal citat cu menţiunea de a plăti taxele de timbru aferente cererii – 773.306 lei taxă de timbru şi 5 lei, timbru judiciar – referitor la care, prin încheierea din 13 noiembrie 2008, s-a respins cererea de reexaminare, reclamantul nu a făcut dovada plăţii, caz în care, în raport de prevederile art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, se impune anularea cererii deduse judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 424 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut nu pot fi primite susţinerilor apelantului în sensul că în cauză ar fi dată situaţia de excepţie prevăzută de art. 17 din Legea nr. 147/1996, întrucât obiectul acţiunii nu îl reprezintă o acţiune în realizarea unor venituri publice ci o acţiune în revendicare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Judeţul Ilfov, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 147/1996, cu menţiunea că în bugetului său nu sunt prevăzute sume de bani cu o astfel de destinaţie, anume de taxe judiciare de timbru.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere, pe calea recursului, modificarea unei hotărârii care este „lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Statuând că părţile au deschisă calea recursului pentru un astfel de motiv, legiuitorul impune părţilor să arate în ce anume constă încălcarea sau aplicarea greşită a legii sau, după caz, care sunt argumentele care susţin lipsa de temei legal a hotărârii pronunţate.
În speţă, reclamantul se rezumă să susţină că instanţa de apel a înlăturat greşit aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, fără însă a indica în ce anume constă greşeala.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 17, redate şi de reclamant prin cererea de recurs, „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice."
Din cuprinsul dispoziţiei legale menţionate rezultă cu evidenţă că autorităţile publice, altele decât cele expres enumerate, sunt scutite de taxele judiciare numai cu privire la cererile şi acţiunile care au ca obiect venituri publice, categorie în care nu se încadrează acţiunea în revendicare, astfel cum corect au statuat şi instanţele de fond, aspect care nu a fost criticat prin recurs.
Totodată, împrejurarea de fapt invocată de reclamant, anume că nu a prevăzut sume de bani cu o astfel de destinaţie în buget, îi este imputabilă şi nu conduce, sub aspectul analizat, la o altă concluzie.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a constata că nu poate primi recursul dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Ilfov prin Preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov împotriva deciziei nr. 424 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 812/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 807/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
