ICCJ. Decizia nr. 812/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 812/2010
Dosar nr. 5539/121/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5539/121/2008, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta F.S. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galaţi, solicitând anularea dispoziţiei nr. 3660/SR din 10 iulie 2008, prin care i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea de teren în compensare, situat în Galaţi, în suprafaţă de 472,15 mp.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că are calitate de moştenitor de pe urma defunctei N.G., iar autorul său a deţinut în proprietate un imobil situat în Galaţi, compus din două loturi de teren în suprafaţă de 800 mp şi casă edificată pe acest teren. A arătat în continuare reclamanta că în anul 1955 Comitetul Executiv al Sfatului Popular Galaţi a atribuit cetăţeanului M.P. in lot de teren care făcea parte din imobilul proprietatea tatălui său, iar acesta a amplasat greşit construcţia pe un lot care aparţinea reclamantei şi fraţilor săi.
Autorul reclamantei a edificat pe terenul avut în proprietate o construcţie compusă din trei camere, bucătărie şi magazie.
În urma formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a emis dispoziţia nr. 328/SR/2003, care a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 838/2004 pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de a primi măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 3660/SR/2008, ce face obiectul contestaţiei i s-a recunoscut parţial reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului supus analizei, motiv pentru care solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în natură pentru diferenţa de teren de 327,85 mp şi despăgubiri băneşti pentru construcţia aflată pe teren.
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 23 februarie 2008, Tribunalul Galaţi a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul solicitat a fi restituit şi nici dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii săi. S-a mai reţinut de asemenea că în acest cadru procesul nu se poate dispune anularea drepturilor recunoscute prin Decizia contestată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galaţi, solicitând suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului, la secţia de contencios administrativ, întrucât în mod eronat prin încheierea din 20 ianuarie 2009 pronunţată de instanţa fondului, s-a respins cererea pârâtei formulată în acest sens.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 217/A din 11 iunie 2009, a respins ca nefundat apelul.
În considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate poate fi ridicată doar cu privire la actele care pot forma obiectul unei acţiuni în anulare în faţa instanţelor de contencios administrativ. Dispoziţiile privind imobilele aflate sub incidenţa Legii nr. 10/2001 sunt acte juridice civile, iar litigiile privind anularea unor asemenea acte nu pot intra decât în sfera de competenţă procesuală pur civilă şi nu în aceea specifică contenciosului administrativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- În mod eronat s-a respins cererea pârâtei prin care a solicitat sesizarea instanţei de contencios administrativ, întrucât litigiile privind anularea dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001 nu intră în sfera procesual civilă.
- Capitolul II pct. 25.6 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 definesc dispoziţia de aprobare a restituirii în natură ca fiind un act administrativ.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:
Recurenta critică hotărârea pe motiv că, în mod greşit, s-a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 3660/SR din 10 iulie 2008 emisă de recurentă şi care face obiectul cauzei supusă analizei.
Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, art. 25.6 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 nu defineşte dispoziţia emisă de entitatea deţinătoare a imobilului ca fiind un act administrativ supus controlului instanţei de contencios administrativ, ci defineşte procedura de restituire prevăzută de această lege ca fiind o procedură administrativă.
Or, este cert că acţiunea îndreptată împotriva dispoziţiei amintite se supune controlului judecătoresc, ca act juridic civil, de drept privat, cu caracter patrimonial ce face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra imobilului şi are forţa probantă a unui înscris autentic.
Drept urmare, în speţa supusă analizei, s-a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, instanţele dând o calificare corectă dispoziţiei emise de pârât.
În consecinţă, Înalta Curte, faţă de cele sus reţinute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei civile nr. 217 A din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 790/2010. Civil → |
|---|
