ICCJ. Decizia nr. 784/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 784/2010
Dosar nr. 2333/235/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 123 din 27 februarie 2009, Tribunalului Cluj, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantei SC C.I.E. SRL Jucu de Mijloc, împotriva pârâtelor SC V. SRL CLUJ-NAPOCA şi COMUNA JUCU prin primar, ca succesoare a Comisiei de Lichidare a CAP Jucu, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâta SC V. SRL asupra suprafeţei de 40.000 mp, construcţii şi utilaje, constatarea intervenirii contractului de vânzare-cumpărare între pârâta SC V. SRL şi reclamantă privind imobilele menţionate şi obligarea pârâtelor să încheie act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, din procesul verbal încheiat la data de 06 septembrie 1991 şi din procesul verbal din 25 septembrie 1991 încheiate de Comisia de lichidare a CAP Jucu, a rezultat că pârâta SC V. SRL a cumpărat complexul zootehnic care a aparţinut CAP, pentru preţul de 10.500.000 lei.
Conform adeverinţei nr. 831 din 29 noiembrie 1991 eliberată de Primăria comunei Jucu, parata SC V. SRL şi-a adjudecat la licitaţia din data de 06 septembrie 1991 C.Z. Jucu de Mijloc, iar conform art. 28 din Legea nr. 18/1991, aceasta are in posesie suprafaţa de 4,07 ha, perimetrul construibil şi spatiile de depozitare.
La data de 31 iulie 1994, primarul comunei Jucu şi preşedintele comisiei de lichidare a CAP au semnat un act intitulat „act adiţional la procesul-verbal din 6 septembrie" prin care au completat acest proces-verbal, în sensul că în preţul de 10.500.000 lei este inclusă şi suprafaţa de 40.000 mp teren aferenta construcţiilor, teren care va trece în proprietatea SC V.
La data de 13 octombrie 1995, Consiliul local Jucu a eliberat adeverinţa nr. 793/1995 în care se arata că în satul Jucul de Mijloc exista construcţiile (complex zootehnic) care au fost cumpărate la licitaţie de SC V. SRL şi se menţionează că terenul aferent construcţiilor, în suprafaţă de 40.000 mp, înstrăinat o dată cu construcţiile, a fost proprietatea CAP Jucu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, pârâta SC V. SRL a vândut reclamantei SC C.I.E. SRL imobilul înscris în C.F. 1194 Cluj sub A 1, cu nr. topo. 754/2, 755/2, 756/2, 752/2/2, 752/1/2, 752/1/4, 751/1/2, 751/2/2, 750/2, 747/2, 744/1/2, 744/2/2, 742/2, 739/2/2, 739/1/2, 739/3/1, 739/3/2/1, 736/2, 735/2, 734/2, 731/2, 730/1/2, 730/2/2, 727/2, 726/1/2/2, compus din teren în suprafaţă de 39.428 mp, cu construcţiile existente pe acest teren, pentru preţul de 45.000.000 lei, achitat integral.
Prin Decizia civilă nr. 2021/2002 a Curţii de Apel Cluj s-au admis în parte recursurile declarate de pârâtele SC C.I.E. SRL si SC V.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3447/2002 a Tribunalului Cluj, sentinţa a fost modificată în parte, în sensul că, s-a dispus anularea parţiala a încheierii de intabulare nr. 21.235/1995 în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului din C.F. 1194 Jucu de Mijloc, înscris în favoarea SC V.I. SRL, precum şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F. S-a constatat totodată, nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995 încheiat între pârâte, cu privire la teren, precum şi nulitatea absolută parţială a actului de partaj voluntar încheiat între pârâte, autentificat sub nr. 134/1997, în privinţa terenului. S-a dispus anularea parţială a încheierilor de intabulare nr. 20.013/1995 a Judecătoriei Dej, nr. 1/262/1997 şi nr. 14/999/1997 ale Judecătoriei Gherla, în privinţa terenului, precum şi restabilirea situaţiei anterioare din C.F. 1194 Jucu de Mijloc.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că, în realitate, nu a avut loc nici o licitaţie publică cu privire la teren, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în mod legal, motiv pentru care şi contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC C. SRL este lovit de nulitate absolută.
Faţă de cele ce preced, prima instanţa a constat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca pârâta SC V. SRL nu a cumpărat la licitaţia organizată de Comisia de lichidare a CAP Jucu terenul în suprafaţă de 4 ha, aferent fermei zootehnice din Jucu de Mijloc, iar această hotărâre este prezumată ca exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre, astfel încât capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă asupra terenului este neîntemeiată.
De asemenea, instanţa a considerat neîntemeiată şi cererea privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului, în condiţiile în care parata SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra terenului şi, mai mult, contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă, cu pârâta, a fost anulat.
Contrar susţinerilor reclamantei, prin hotărârea judecătorească menţionată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru teren, nu doar pentru nerespectarea formei autentice la dobândirea dreptului de proprietate de către parata SC V. SRL, ci şi pentru că nu a avut loc nici o licitaţie publică cu privire la teren, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL, nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, în mod legal.
În consecinţă, s-a apreciat că şi cererea reclamantei, privind obligarea pârâtelor să încheie act autentic privind terenul, este nefondată, în condiţiile în care între reclamantă şi Comisia de lichidare a CAP Jucu, nu există nici un raport juridic în baza căruia reclamanta să fi dobândit dreptul de a solicita îndeplinirea acestei obligaţii, iar pârâta SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară a terenului.
În ceea ce priveşte construcţiile şi utilajele, s-a reţinut că reclamanta are calitatea de proprietară asupra acestora, dreptul său de proprietate fiind înscris în C.F. 1194 Jucu de Mijloc, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, contract care a fost menţinut cu privire la construcţii, prin Decizia civila nr. 2021/2002 a Curţii de Apel Cluj, astfel încât şi sub acest aspect, acţiunea reclamantei este neîntemeiata.
Prin Decizia civilă nr. 211 A/2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal încheiat la data de 6 septembrie 1991, cu ocazia licitaţiei bunurilor CAP Jucu, SC V. SRL a adjudecat, cu suma de 10.500.000 lei, C.Z. Jucu de Mijloc, iar prin procesul-verbal din 25 septembrie 1991, a avut loc inventarierea şi predarea mijloacelor fixe din cadrul Fermei Zootehnice, numai că, din cuprinsul acestor înscrisuri, nu rezultă că s-ar fi licitat şi predat vreo suprafaţă de teren.
Or, raportat la prevederile art. 948 pct. 3 C. civ., art. 962, art. 964 alin. (1) şi (2) C. civ., una din condiţiile esenţiale pentru valabilitatea oricărei convenţii, fiind aceea de a avea un obiect determinat sau determinabil, apare cu evidenţă faptul că problema terenului, pretins adjudecat, nu poate fi abordată prin prisma unor subînţelesuri, ori a unor simple presupuneri, conform cărora construcţiile, nu ar fi licitate fără terenul aferent.
Pentru a acorda eficienţă juridică înscrisurilor de care se prevalează reclamanta, terenul trebuia determinat şi individualizat în mod expres, în cuprinsul proceselor verbale amintite mai sus, atât ca întindere, cât şi ca amplasament, cu vecinătăţile de rigoare, specificându-se inclusiv preţul cu care terenul s-ar fi adjudecat. Aceste menţiuni lipsind cu desăvârşire din cuprinsul acestor înscrisuri, concluzia firească a instanţei a fost in sensul că, terenul pretins nu a făcut obiectul licitaţiei publice.
De asemenea, adeverinţele la care face trimitere reclamanta, ambele emise de Consiliul Local Jucu şi semnate de primar şi secretar, nu pot suplini această lipsă din conţinutul actele originare vizând licitaţia publică şi, respectiv, predarea-primirea bunurilor adjudecate.
Apoi, s-a reţinut ca, nici actul adiţional unilateral, semnat doar de primar şi preşedintele Comisiei de Lichidare CAP, eliberat după trei ani de la încheierea licitaţiei publice, nu este de natură să completeze, retroactiv, obiectul licitaţiei derulate la data de 6 septembrie 1991. Acest act, nu numai că a fost întocmit unilateral, din birou, fără respectarea formalităţilor specifice unei licitaţii publice, dar prezintă aceleaşi lacune enunţate mai sus, şi nu reprezintă materializarea acordului de voinţe al părţilor participante la licitaţia iniţială, cerinţă impusă de principiul simetriei actelor juridice.
Prin adresele emise succesiv, în cursul anului 1992, Prefectura Judeţului Cluj a dat indicaţii, din perspectiva aplicării art. 28 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 18/1991 privind reglementarea situaţiei juridice a terenurilor aferente construcţiilor vândute la licitaţie publică, recomandând încheierea unui act adiţional sau a unui proces-verbal, prin care să se determine suprafaţa exactă de teren aferentă construcţiilor, cu precizarea contravalorii acesteia, convenită de părţi, precum şi suma ce trebuie achitată pentru teren.
Or, actul adiţional de care se prevalează reclamanta, încheiat în condiţiile descrise anterior, în care se arată doar că „în preţul de 10.500.000 lei, este inclusă şi suprafaţa de 40.000 mp", nu îndeplineşte aceste exigenţe, iar documentaţia tehnică întocmită ulterior de SC V. SRL, în vederea intabulării suprafeţei de 39.428 mp, este total irelevantă, câtă vreme valoarea terenului nu a fost convenită de părţi şi nici nu a fost achitată vreodată, de adjudecatara construcţiilor.
Pe de alta parte, s-a reţinut ca, problema terenului în litigiu, a fost tranşată prin sentinţa civilă nr. 3447 din 09 iulie 2002 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă în această privinţă, prin Decizia civilă nr. 2021 din 12 decembrie 2002 dată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 5720/2002, statuându-se că, în realitate, nu a avut loc o licitaţie publică cu privire la teren, fiind nelegală transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia, de la Comisia de Lichidare a fostului CAP Jucu, atât în considerarea lipsei licitaţiei, cât şi în considerarea lipsei condiţiei formei autentice.
Pentru acest motiv, s-a şi constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995, încheiat între SC V. SRL şi reclamanta din prezentul proces, cu privire la teren, contractul rămânând valabil, exclusiv cu privire la construcţii.
Fata de situaţia de fapt si de drept reţinuta in paragrafele anterioare, s-a concluzionat in sensul ca, în mod corect a reţinut prima instanţă că, în actualul cadru procesual, nu se poate pronunţa o soluţie contrară celei cuprinse în hotărârile judecătoreşti anterioare, intrate deja în puterea lucrului judecat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs, la data de 5 august 2009, reclamanta SC C.I.E. SRL, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
În baza procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 06 septembrie 1991, Complexul zootehnic a fost adjudecat pentru suma de 10.500.000 ROL, de către parata SC V. SRL. Licitaţia organizată a avut în vedere înstrăinarea, atât a construcţiilor, cât şi a terenului, aceasta cu atât mai mult cu cât prin complex zootehnic se înţelegea construcţiile, utilajele, instalaţiile, precum şi terenul necesar desfăşurării unei astfel de activităţi.
Confirmarea acestei licitaţii şi, totodată, a preţului achitat s-a făcut prin procesul-verbal încheiat la data de 29 noiembrie 1992 între Comisia de Lichidare a CAP Jucu şi SC V. SRL., înscris menit a servi la intabularea întregului complex zootehnic (teren şi construcţii).
Prin adeverinţa eliberata de către Consiliul Local al comunei Jucu sub nr. 793 din 13 octombrie 1995, s-a adeverit că terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 40.000 mp a fost înstrăinat odată cu construcţiile, acesta fiind proprietatea CAP Jucu, adeverinţă eliberată pentru a servi la înscrierea în cartea funciara.
De asemenea, prin adeverinţa nr. 831 din 29 noiembrie 1991, Comisa de fond funciar Jucu a adeverit că, SC V. SRL şi-a adjudecat prin licitaţia din data de 06 septembrie 1991 C.Z. Jucu de Mijloc şi că posedă suprafaţa de 4.07 ha, suprafaţă reprezentând perimetrul constituibil şi spaţii de depozitare, conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
Ca urmare a celor consemnate în adresa nr. 5768 din 29 iulie 1992 emisă de Prefectura Judeţului Cluj, ultimul paragraf, Comisia Fondului Funciar pentru îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară referitoare la terenurile pe care sunt amplasate construcţii agrozootehnice, dobândite de persoane fizice sau juridice prin licitaţie, s-a încheiat de către Comisia de Lichidare a CAP Jucu un act adiţional la procesul-verbal din 06 septembrie 1991 în care s-a precizat că punctul 3 din procesul-verbal cu privire la vânzarea complexului zootehnic se completează cu următorul cuprins; în preţul de 10.500.000 ROL este inclusă şi suprafaţa de 40.000 mp teren, teren aferent construcţiilor (complex zootehnic şi anexe gospodăreşti), teren care va trece în proprietatea SC V. SRL.
Prin urmare, toate aceste înscrisuri confirmă faptul că a fost licitat şi terenul aferent construcţiilor din cadrul Complexul zootehnic, nu doar construcţiile.
Departamentul pentru Administraţia Publică Locală, prin adresa nr. 19/1848 din 25 mai 1992 (însuşită de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor Procuratura Generală a României şi Inspectoratul General al Poliţiei), a transmis către Prefectura Judeţului Cluj o serie de precizări emise de puterea legiuitoare a ţării, Parlamentul României - Comisia Centrala Consultativă pentru Aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Astfel, la punctul 1 din aceste Precizări nr. 769 din 29 octombrie 1991 privind regimul terenurilor de sub construcţii şi a celor necesare utilizării lor normale, în cazul când comisiile de lichidare a fostelor CAP-uri procedează la vânzarea construcţiilor conform art. 28 alin. (1) şi (4) din Legea fondului funciar, s-a statuat că terenul ocupat de construcţii şi cel necesar bunei utilizări a acestor obiective urmează construcţia.
În mod clar, toate aceste acte au fost emise cu respectarea dispoziţiilor de aplicare a Legii fondului funciar şi conduc la concluzia ca, prin licitaţia menţionată, s-a înstrăinat şi terenul aferent construcţiilor C.Z. din Jucu de Mijloc.
Mai mult, Primăria comunei Jucu, prin adeverinţa nr. 2292 din 12 septembrie 2003, a atestat faptul că, persoanele care au avut teren pe suprafaţa fostului complex zootehnic Jucu de Mijloc au primit teren în schimb din rezerva primăriei, astfel încât intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, în favoarea subscrisei recurente, nu va fi de natură să prejudicieze dreptul de proprietate al unor terţe persoane.
De asemenea, harta vizată de către Primăria Jucu şi Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Cluj cuprinde menţiunea delimitării terenului aflat în proprietatea recurentei, situat în intravilanul comunei Jucu.
Toate aceste documente au fost depuse la dosarul cauzei, nefiind însă analizate de judecătorii instanţelor fondului.
În aceste condiţii, în temeiul principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, instanţele fondului trebuia să aibă in vedere poziţia procesuală a parţilor litigante şi să găsească o cale de armonizare între iniţiativa/poziţia părţilor şi rolul activ al judecătorului.
Cu toate aceste, atât Tribunalul Cluj, cât şi Curtea de Apel Cluj s-au mulţumit sa-si motiveze hotărârile date exclusiv prin prisma dispoziţiilor deciziei civile nr. 2021/2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 5720/2002, fără să analizeze probele existente la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
Aceste instanţe nu au respins acţiunea recurentei in temeiul excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci ca nefondată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Deşi din chiar debutul expunerii de motive a cererii de recurs, recurenta-reclamanta invoca drept cauza a cererii formulate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – ceea ce înseamnă ca hotărârea atacata ar fi lipsita de temei legal/a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a legii - din cuprinsul acesteia rezulta cu evidenta o prezentare a istoricului cauzei civile de fata, a conţinutului înscrisurilor administrate in cauza si a relevantei lor pentru proces, din perspectiva recurentei-reclamantei, nemulţumirea aceleiaşi părţi fata de modul de apreciere a probelor administrate in cauza, respectiv o nemulţumire a părţii fata de modul de interpretare in probaţiune a hotărârilor judecătoreşti obţinute intr-un proces civil anterior.
Data fiind aceasta situaţie, Înalta Curte a apreciat ca se impune, cu prioritate, clarificarea aspectelor legate de cadrul procesual de investire, din perspectiva cauzei cererii de recurs, motiv pentru care a pus in vedere părţilor ca dezbaterile pe fondul cererii sa fie precedate de încadrarea criticilor in ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
In calea de atac extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de normele procedurale susmenţionate, care concretizează aspecte concrete de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata (aspecte de ordin procedural si/sau substanţial).
Scopul acestei cai de atac este, esenţialmente, de control al legalităţii hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă ca orice susţinere care releva, o expunere a istoricului cauzei deduse judecaţii, o redare detaliata a conţinutului înscrisurilor administrate in cauza si a relevantei lor pentru proces, fără insa ca aceasta să fie particularizată cadrului procesual de investire ori etapei procesuale ori considerentelor deja redate in cuprinsul hotărârii judecătoreşti contestate, nemulţumirea părţii fata de modul de apreciere a probelor administrate in cauza, respectiv nemulţumirea părţii fata de modul de valorificare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate in procesul derulat anterior, exprimarea dezacordului fata de soluţia pronunţata, fără insa ca aceasta sa fie însoţita de redarea situaţiei concrete de încălcare sau aplicare greşita a legii, excede analizei instanţei de recurs.
Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părţile au beneficiat de o judecată în primă instanţă şi una în apel (ambele judecăţi de fond), finalizata prin configurarea situaţiei de fapt a dosarului pendinte si prin pronunţarea unei hotărâri definitive in privinţa pretenţiilor concrete formulate.
O situaţie de nelegalitate, în esenţă, pentru a fi analizată în recurs trebuie susţinută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greşit, la situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor anterioare.
În faţa unei instanţe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, şi aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicţie, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Cu aceste precizări, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs ce pot fi susţinute si analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru dezlegarea raportului juridic litigios, sub toate aspectele de investire ale instanţei din 23 iunie 2008, importanta si relevanta este Decizia civilă nr. 2021/2002 a Curţii de Apel Cluj, prin care, au fost admise în parte recursurile declarate de pârâtele SC C.I.E. SRL si SC V.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3447/2002 a Tribunalului Cluj, a fost modificată în parte sentinţa, s-a dispus anularea parţiala a încheierii de intabulare nr. 21.235/1995 în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului din C.F. 1194 Jucu de Mijloc, înscris în favoarea SC V.I. SRL, precum şi restabilirea situaţiei anterioare de CF; s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 509 din 22 decembrie 1995 încheiat între pârâte, cu privire la teren, precum şi nulitatea absolută parţială a actului de partaj voluntar încheiat între pârâte, autentificat sub nr. 134/1997, în privinţa terenului; a dispus anularea parţială a încheierilor de intabulare nr. 20.013/1995 a Judecătoriei Dej, nr. 1/262/1997 şi nr. 14/999/1997 ale Judecătoriei Gherla, în privinţa terenului, precum şi restabilirea situaţiei anterioare din C.F. 1194 Jucu de Mijloc.
Din expunerea de motive a hotărârii judecătoreşti susmenţionate a rezultat că, în realitate, nu a avut loc nici o licitaţie publică cu privire la teren, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991, astfel încât SC V. SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în mod legal, motiv pentru care şi contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC C. SRL, act subsecvent, a fost constatat ca fiind nul absolut.
Faţă de cele reţinute anterior, in mod corect instanţele anterioare, intr-o analiza pe fondul cauzei, au constat in consens că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit cu puterea lucrului judecat faptul ca pârâta SC V. SRL nu a cumpărat la licitaţia organizată de Comisia de lichidare a CAP Jucu, terenul în suprafaţă de 4 ha, aferent fermei zootehnice din Jucu de Mijloc, iar această hotărâre trebuie prezumata ca exprimând adevărul in raporturile juridice dintre părţi, situaţie care nici nu poate fi contrazisă printr-o alta hotărâre judecătoreasca ulterioara. Consecinţa acestei situaţii a fost, in mod necesar, respingerea capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă asupra terenului in litigiu.
In continuarea raţionamentului lor, instanţele fondului au considerat neîntemeiată şi cererea privind constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului, în condiţiile în care parata SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară asupra terenului şi, mai mult, contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă cu pârâta, a fost anulat.
Hotărârea judecătorească pronunţata in procesul anterior, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru teren, nu doar pentru nerespectarea formei autentice la dobândirea dreptului de proprietate de către parata SC V. SRL, ci şi pentru faptul că nu a avut loc nici o licitaţie publică cu privire la teren, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 18/1991.
S-a apreciat, totodată, in mod legal, că şi cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la încheierea actului autentic cu privire la teren, este nefondată, în condiţiile în care între reclamantă şi Comisia de lichidare a CAP Jucu, nu a existat nici un raport juridic în baza căruia reclamanta să fi dobândit dreptul de a solicita îndeplinirea acestei obligaţii, iar pârâta SC V. SRL nu a avut niciodată calitatea de proprietară a terenului.
In ceea ce priveşte susţinerea recurentei conform căreia condiţia triplei identităţi de cauza, obiect si părţi, specifica excepţiei autorităţii de lucru judecat, nu ar fi îndeplinita în cauza, nu se impune a fi cercetata, întrucât instanţele anterioare au avut in vedere in configurarea situaţiei de fapt a cauzei pendinte, prezumţia de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti anterioare, in conformitate cu dispoziţiile art. 1200 pct. 4 C. civ. – in ideea ca tot ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional in litigiul anterior va trebui preluat in configurarea raportului juridic dedus judecaţii, fără posibilitatea dovezii contrare –si nu valoarea de excepţie procesuală a puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare.
Pentru considerentele de fapt si de drept prezentate anterior, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 211/A din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 211/A din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 825/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 774/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
