ICCJ. Decizia nr. 854/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 854/2010
Dosar nr. 229/111/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 953/C din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, s-a admis cererea formulată de T.I., în calitate de reprezentant al lui S.G., în prezent decedat, însuşită de soţia supravieţuitoare a acestuia, în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Tinca şi Primăria comunei Tinca; s-a anulat dispoziţia nr.589/9 decembrie 2005 emisă de Primarul comunei Tinca şi a fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să propună restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul înscris în C.F. 1071 Tinca cu nr.top.457/2 şi 457/3, reprezentând în natură casă de locuit şi teren aferent, situat în Tinca.
Prin Decizia civilă nr. 78 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a admis apelul declarat de pârâţii Primăria comunei Tinca şi Primarul comunei Tinca împotriva sentinţei civile sus-menţionate, care a fost desfiinţată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
În urma rejudecării, prin sentinţa civilă nr. 173C din 27 mai 2008 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.G., decedat, continuată de succesoarea acestuia, O.F., prin mandatar T.I.
În pronunţarea acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că acţiunea a fost formulată de T.I., în calitate de reprezentant al numitului S.G., decedat la data introducerii cererii de chemare în judecată, reprezentantul acţionând în baza mandatului dat de persoana menţionată şi care nu încetează prin moartea celui care l-a dat, până la retragerea acestuia de către moştenitori, conform art. 71 C. proc. civ.
Potrivit procurii speciale autentice nr. 2581 din 24 aprilie 2008, O.F., în calitate de unică moştenitoare a defunctului său soţ, S.G., l-a împuternicit pe T.I. ca în numele său şi pentru ea să efectueze toate formalităţile şi demersurile necesare pentru restituirea în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în Tinca, judeţul Bihor.
Ca atare, prima instanţă a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru atacarea dispoziţiei Primarului, instanţa a constatat că aceasta a fost emisă la data de 9 decembrie 2005, acţiunea fiind formulată la 3 ianuarie 2006, în consecinţă, în termenul prevăzut de lege, astfel încât excepţia de tardivitate este neîntemeiată.
Pe fond, s-a constatat că, prin dispoziţia atacată s-a respins notificarea nr. 1054 din 1 octombrie 2001 înregistrată sub nr.13/19 octombrie 2001, prin care numitul S.G. a solicitat restituirea în natură a imobilului casă de locuit şi teren intravilan situat în Tinca, ½ din top 457/2, 457/3, înscris în C.F. 1071 Tinca, motivat de faptul că solicitantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată deoarece dovedeşte calitatea de moştenitor de pe urma lui S.S., imobilul fiind cumpărat, însă, de văduva acestuia, S.T., în anul 1957, ulterior decesului soţului ei, aceasta fiind moştenită de E.E., în calitate de soră.
Din cuprinsul C.F. 1071 Tinca, rezultă că sub B8 şi-a intabulat, în anul 1957, numita S.T., născută E., dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cu titlu de cumpărare.
La data de 26 iulie 1997, se intabulează dreptul de proprietate al numitei E.E., sora proprietarei tabulare sus-menţionate, asupra cotei de ½ părţi din întreg imobilul înscris în acest C.F., imobil care face obiectul prezentei acţiuni.
Ca atare, S.G. nu a fost niciodată proprietar tabular asupra acestui bun, el fiind, cum corect s-a reţinut prin Decizia atacată, cumpărat de văduva acestuia şi moştenită de E.E.
Împotriva acestei decizii civile a declarat apel reclamanta O.F., prin mandatar T.I., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 26 din 19 septembrie 2009, pentru argumentele avute în vedere şi de către prima instanţă.
În ceea ce-l priveşte pe S.G., instanţa a reţinut că nu există nicio legătură de rudenie cu E.E., el fiind rudă doar cu soţul surorii acesteia, decedat anterior cumpărării imobilului.
În consecinţă, nu s-a dovedit în persoana sus-amintită îndeplinirea condiţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta, prin mandatar T.I., criticând-o pentru nelegala naţionalizare a imobilului şi susţinând că Primăria Tinca nu are în patrimoniu bunul respectiv.
Pe parcursul procesului (13 martie 2009, 16 martie 2009), recurenta a depus mai multe cereri, în care a reluat susţinerile iniţiale, fără să prezinte, însă, critici concrete aduse deciziei, care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Referitor la cererea depusă la 20 iulie 2009, în completare la motivele de recurs iniţiale, Înalta Curte urmează să înlăture susţinerile prezentate în această cerere, ca fiind tardiv formulate în raport de dispoziţiile art.306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ. şi de data comunicării către recurentă a deciziei atacate, respectiv 10 martie 2009, conform dovezilor de comunicare depuse la filele 58 şi 59 dosar recurs.
Faţă de data sus-menţionată, termenul de motivare a recursului, calculat în condiţiile textelor de lege sus-menţionate cu referire la art.101 alin. (1) s-a împlinit la data de 26 martie 2009, astfel încât motivele de recurs înregistrate la 20 iulie 2009, în dosarul de faţă, au fost depuse cu depăşirea termenului arătat.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină calea de atac exercitată şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse separat.
În ceea ce priveşte susţinerile prezentate în primele două cereri, astfel cum deja s-a arătat, acestea nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât, neexistând alte motive de ordine publică, care să poată fi verificate din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei Curţii de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta O.F., prin mandatar T.I., împotriva deciziei nr. 26 din 19 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 856/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 839/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
