ICCJ. Decizia nr. 867/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 867/2010
Dosar nr. 39668/3/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1182 din 20 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii T.M., D.E., V.D., E.M. şi N.G. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin primarul General, primarul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti; a anulat în parte dispoziţia din 13 august 2007 emisă de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti; a obligat pârâta să acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în speţă, deşi recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă nici un element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acest caz de modificare.
Pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se referă la lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori la pronunţarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ceea ce înseamnă că pentru a atrage o asemenea încadrare în drept a recursului, acesta ar fi trebuit să cuprindă critici prin care să se argumenteze de ce hotărârea atacată şi-a pierdut fundamentul juridic sau care să individualizeze dispoziţiile legale care au fost interpretate sau aplicate greşit de instanţă.
Or, prin criticile formulate, recurentul-pârât nu aduce în discuţie nici unul din aspectele menţionate, nemulţumirea sa vizând exclusiv modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în cauză şi a stabilit pe baza acestora situaţia de fapt cu privire la întinderea dreptului de proprietate deţinut de reclamanţi anterior exproprierii.
Astfel, instanţa de apel a stabilit, în urma aprecierii probelor administrate în cauză - înscrisuri şi expertize, că suprafaţa de teren deţinută în proprietate de reclamanţi anterior exproprierii a fost de 3.000 mp teren, din care numai o parte a fost preluată prin expropriere, respectiv 2.731 mp, diferenţa fiind preluată în fapt.
Recurentul contestă această situaţie de fapt, susţinând că din probele administrate rezultă că reclamanţii au avut în proprietate suprafaţa totală de 2.731 mp, iar nu de 3.000 mp.
În felul acesta, recurentul tinde, practic, la schimbarea situaţiei de fapt stabilită de instanţa de apel, prin reaprecierea probelor administrate, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară de atac a recursului.
Modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. Aceasta deoarece, pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 02 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, deci cu mult înainte de pronunţarea deciziei atacate, care a avut loc la data de 22 ianuarie 2009.
Prin urmare, întrucât criticile formulate de recurent vizează exclusiv aspecte de fapt, legate de interpretarea probelor, ele nu se pot încadra nici în cazul de modificare indicat prin cererea de recurs - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi nici în celelalte cazuri de modificare sau casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar în recurs.
În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăreşte în realitate recurentul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului declarat în cauză, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul General împotriva Deciziei nr. 9/A din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 855/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 887/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
