ICCJ. Decizia nr. 861/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 861/2010
Dosar nr. 27940/3/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, la data de 8 noiembrie 2002, reclamantul M.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.N.P. SA Bucureşti şi sucursala P. Târgu Jiu, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1000 mp situat în Târgu Jiu, şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în cuantum de 2.500.000.000 lei vechi pentru clădirea demolată şi pentru terenul în suprafaţă de 1581 mp, ocupat de pârâta sucursala P. Târgu Jiu.
Prin sentinţa civilă nr. 83 din 21 martie 2003, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis acţiunea şi a dispus restituirea în natură a terenului situat în Târgu Jiu, în suprafaţă de 800 mp, precum şi obligarea pârâtelor să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de 3.226.693.030 lei vechi, din care 2.380.422.030 lei pentru terenul ocupat de construcţii şi 846.271.000 lei pentru construcţia demolată.
Apelurile declarate de pârâte împotriva acestei sentinţe au fost admise de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care, prin Decizia civilă nr. 249 din 3 octombrie 2003 a anulat hotărârea primei instanţe şi a reţinut cauza pentru rejudecare.
Prin Decizia civilă nr. 431 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis acţiunea şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 710 mp, constatând că valoarea de expertiză a restului de imobil, teren şi construcţii, ce nu poate fi restituit, este de 3.226.693.030 lei vechi.
Prin Decizia nr. 2726 din 15 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamant şi de pârâte, a casat deciziile nr. 431/2003, nr. 249/2003 ale Curţii de Apel Craiova, precum şi sentinţa civilă nr. 83/2003 a Tribunalului Gorj şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că în speţă calitatea de unitate deţinătoare o are S.N.P. P. SA Bucureşti, iar nu sucursala P. Târgu Jiu care, faţă de dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale coroborate cu cele ale OUG nr. 49/1997 privind înfiinţarea S.N.P.P. SA, aprobată prin Legea nr. 70/1998, este un dezmembrământ fără personalitate juridică al acestei societăţi comerciale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, sub nr. 27940/3/2006.
La data de 3 aprilie 2007, reclamantul a precizat obiectul acţiunii, în sensul că a solicitat restituirea suprafeţei de teren de 650,47 mp, identificată în raportul de expertiză, iar pentru imobilele imposibil de restituit, acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri, ce se vor calcula în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Prin Decizia civilă nr. 526 din 11 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei S.N.P. SA, sucursala Târgu Jiu, şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, a admis acţiunea precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.N.P. SA, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 650,47 mp şi a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1889,53 mp şi pentru construcţia demolată, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Decretul nr. 92/1950 s-a dispus naţionalizarea imobilului situat în Târgu Jiu, pe numele N.I., aspect ce rezultă din adresa nr. 35/2000 a Direcţiei de Servicii Comunale Târgu Jiu şi procesul verbal aflat la filele 16 şi 24, dosar Tribunalul Gorj.
Potrivit certificatului de nomenclatură stradală, în prezent adresa imobilului este str. .... nr. 24, pe acest teren fiind amplasat sediul sucursalei P. Târgu Jiu, astfel cum rezultă din procesul verbal de la fila 24 şi din raportul de expertiză topografică. Prin matricolele fiscale aflate la filele 12 şi 14 din dosarul Tribunalului Gorj şi înscrierea în decretul de expropriere a autorului reclamantului în calitate de proprietar potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, se dovedeşte proprietatea acestuia asupra terenului identificat în raportul de expertiză.
Reclamantul deţine calitatea de persoană îndreptăţită, în calitatea sa de nepot de fiu al lui M.I., fiind astfel beneficiar al Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2), profitând şi de cotele eventualilor moştenitori care nu au urmat procedura de restituire, în baza dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 653 C. civ., descendenţii au de drept posesia moştenirii, nefiind necesară eliberarea certificatului de moştenitor pentru exercitarea acţiunilor ce privesc moştenirea
Tribunalul a reţinut că din expertiza judiciară efectuată în cauză rezultă că suprafaţa de 650,47 mp poate fi restituită în natură, însă pârâta se opune, arătând că pe teren se află reţeaua de canalizare care face racordul de la sediul sucursalei. Având în vedere adresa Direcţiei de servicii pentru utilităţi publice Târgu Jiu potrivit căreia racordul poate fi deviat la limita de proprietate solicitată de reclamant, instanţa a reţinut că terenul nu poate fi considerat afectat de utilităţi publice ce fac imposibilă restituirea în natură, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren.
În ce priveşte restul terenului, faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reţinând că acesta nu poate fi restituit în natură întrucât lucrările pentru care s-a dispus naţionalizarea ocupă funcţional întregul teren.
Prin Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, cu opinie majoritară, a respins apelul declarat de pârâta S.N.P. SA.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele sale că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul în suprafaţă de 650,47 mp pentru care s-a dispus restituirea în natură, reprezintă zonă verde, rond de copaci şi alei betonate din faţa sediului sucursalei P., ce nu afectează căile de acces şi respectă regulamentul de urbanism. În ce priveşte traseul de canalizare, expertul a arătat că traseul poate fi deviat în modalitatea pe care o indică în raportul de expertiză, astfel că nici acest aspect nu constituie un impediment pentru restituirea în natură.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta S.N. P. SA, care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 650,47 mp, întrucât acest teren reprezintă adresa sediului recurentei, stipulată în toate documentele oficiale ale sucursalei P. Târgu Jiu, inclusiv în certificatul de nomenclatură stradală existent la dosar şi totodată, intrarea principală.
Mai mult, terenul este afectat de reţeaua de canalizare a apei menajere şi pluvială şi de conducta de alimentare cu apă, expertul având în vedere doar conducta de gaz.
Solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă, iar pe fond, respingerea acţiunii.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă legislativă principiului general de drept restitutio in integrum, art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
În interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, se reţine că scopul şi raţiunea acestui act normativ cu caracter reparatoriu nu poate fi decât acela de a retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în caz contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referinţă, dispoziţii ce concordă cu principiul prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Imobilul solicitat de reclamant a aparţinut autorului lui, care a avut în proprietate suprafaţa de 1439 mp teren, pe care se afla un corp de casă.
Imobilul fost preluat de Statul român în baza Decretului nr. 92/1950, construcţia existentă pe teren fiind ulterior demolată.
Aşa fiind, regimul juridic al imobilului este guvernat de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (2) prevăd că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat construcţii noi, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Instanţele de fond şi apel au procedat la o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor acestor dispoziţii legale, considerând că terenul în suprafaţă de 650,47 mp constituie teren liber de construcţii şi utilităţi publice, fiind restituibil în natură, întrucât din raportul de expertiză rezultă că această suprafaţă de teren este ocupată de spaţii verzi, rond de copaci şi alei betonate, nefiind necesară desfăşurării obiectului de activitate al S.N.P.P., iar în ce priveşte reţeaua de canalizare, aceasta poate fi mutată pe latura de est a proprietăţii, astfel cum rezultă din adresa nr. 6879 din 27 noiembrie 2006 a Direcţiei de Servicii pentru Utilităţi Publice Târgu Jiu, anexată raportului de expertiză, la care recurenta nu face nicio referire.
Prin raportare la situaţia de fapt definitiv stabilită de instanţele de fond şi apel, Înalta Curte apreciază că au fost interpretate corect dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că suprafaţa de 650,47 mp poate fi restituită în natură, nefiind afectată de amenajări de utilitate publică în sensul dispoziţiilor legale menţionate, dându-se eficienţă principiului care stă la baza legii de reparaţie.
Critica în sensul că terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură ar constitui adresa sediului principal al sucursalei Târgu Jiu şi intrarea principală în incintă nu poate fi primită, întrucât nu se încadrează în cazurile de modificare sau casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs şi oricum, acest fapt nu ar constitui un impediment pentru ca instanţa să dispună restituirea în natură.
Pentru considerentele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA (în prezent O.M.V.P. SA) împotriva deciziei nr. 35 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 864/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 856/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
