ICCJ. Decizia nr. 856/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 856/2010
Dosar nr. 618/119/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 709 din 31 mai 2007 Tribunalul Covasna a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul F.K.M., având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 2242/2005 emisă, în aplicarea Legii nr. 10/2001, de către pârâtul Primarul Municipiului Sf. Gheorghe, prin care a fost soluţionată notificarea nr. 292/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilelor identificate în C.F. nr. 683, nr. top 810, ce au fost naţionalizate în baza Decretului nr. 92/1950.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că dispoziţia nr. 3342/2005 este legală şi temeinică întrucât construcţiile, constând în casă de piatră cu etaj, au fost demolate în urma preluării de către stat, iar terenul este ocupat funcţional de utilităţile publice edificate, fiind situate în centrul administrativ al Municipiului Sf. Gheorghe, astfel încât în mod corect prin Decizia contestată s-au propus măsuri reparatorii în echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 82/Ap din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de contestatorul F.K.M., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 709 din 31 mai 2007 a Tribunalului Covasna, în sensul că a admis în parte contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei nr. 2242/2005 emisă de intimatul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe,
A dispus anularea dispoziţiei respective, dispunând obligarea intimatului de a proceda la restituirea în natură către contestator a imobilului înscris în C.F. nr. 683 Sf. Gheorghe, nr. top 819/1, teren în suprafaţă de 653 mp, identificat prin marcare cu culoare roşie pe anexa nr. 4 a completării la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de ing. L.M., care face parte integrantă din decizie; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în pofida solicitărilor scrise din cererea de chemare în judecată, obiectul pretenţiilor formulate de reclamant, au fost în sensul restituirii în natură a imobilului preluat de către stat, iar modalitatea de soluţionare a procesului de către Tribunalul Covasna a dus la ignorarea principiului fundamental al Legii nr. 10/2001, acela al restituirii în natură, restituirea prin echivalent fiind prevăzută doar în ipotezele în care restituirea în natură nu este posibilă.
În acest sens, s-a constatat că judecătorii fondului au preluat situaţia de fapt şi de drept a imobilului din evidenţele pârâtului, reţinând că terenul a suferit mai multe dezmembrări, fără însă a face referire la parcela înscrisă iniţial sub nr. top 819/1, astfel cum aceasta apărea în proprietatea autorului reclamantului, aspect lămurit de completarea la raportul de expertiză, întocmită în apel, din care a rezultat că, parcela cu nr. top 819/a din C.F. nr. 683, teren de construcţie în suprafaţă de 653 mp este proprietatea Statului Român cu drept de folosinţă în favoarea Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe, nefiind în patrimoniul SC T.A.O. SA, fiind liberă de orice sarcini.
Împotriva hotărârii respective, la data de 22 iulie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sf. Gheorghe, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea a susţinut, în primul rând, faptul că instanţa de apel, anulând în totalitate dispoziţia contestată, a lăsat nesoluţionată o parte din notificarea nr. 292/2001, nereglementând situaţia juridică a numerelor topo 810/1 şi 810/2, nepronunţându-se asupra construcţiilor demolate, astfel încât petentul s-ar găsi în situaţia în care nu ar mai putea obţine măsuri reparatorii în echivalent.
Pe fondul cauzei s-a învederat faptul că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 653 mp, fără a verifica dacă imobilul respectiv este afectat servituţilor legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane.
În acest sens, s-a susţinut că, într-adevăr principiul restituirii în natură are prioritate absolută faţă de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, însă restituirea în natură este strict reglementată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 (pct. 10.1 – 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii), iar în cauză, constatările instanţei de apel efectuate pe baza raportului de expertiză, nu pot fi încadrate în nicio ipoteză prevăzută de lege, privind restituirea în natură.
S-a mai susţinut faptul că, dispoziţia instanţei de obligare a Primarului la restituirea în natură a imobilului solicitat, în lumina prevederilor legale, nu este susţinută de dovezi care să fundamenteze această măsură, fiind necesar să corespundă cerinţelor legale impuse faţă de o astfel de lucrare de specialitate.
La data de 9 februarie 2010, intimatul-reclamant F.K.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar la data de 29 ianuarie 2010 recurentul a depus note de şedinţă, însoţite de un plan de situaţie privind identificarea imobilului ce a existat pe fosta str. Lenin nr. 3, naţionalizat de la autorul reclamantului prin Decretul nr. 92/1950.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte, va constata că recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sf. Gheorghe, este întemeiat, şi-l va admite, avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Astfel, prevederile art. 1 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 10/2001, instituie drept principiu fundamental, principiul restituirii în natură, a imobilelor preluate de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de oricare alte peroane juridice în perioada de referinţă de aplicare a legii, respectiv perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceeaşi lege, instituie însă, în subsidiar, şi principiul restituirii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dacă restituirea în natură nu este posibilă.
În acest sens, dispoziţiile acestei legi cu caracter reparatoriu [art. 10 alin. (1)-(6) cât şi Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 250/2007 (prevederile punctelor 10.1-10.3) stipulează ipotezele în care este posibilă restituirea în natură, cât şi măsurile ce trebuie luate de entitatea învestită cu soluţionarea notificărilor, prin raportare la aceste situaţii.
În acest sens, prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stipulează faptul că, în cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată de servituţile legale şi altor amenajări de utilitate publică, ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
De asemenea, dispoziţiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 prevăd faptul că: în toate cazurile, entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi, totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea).
Din întreaga economie a acestei legi se desprinde ideea că sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume, căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Analizând aceste prevederi legale, se constată faptul că, instanţa de apel le-a ignorat în totalitate, dispunând restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 653 mp teren, doar pe baza considerentului că nu se află în patrimoniul SC T.A.O. SA, ci în proprietatea Statului Român, cu drept de folosinţă în favoarea Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe, respectiv parcela cu nr. top 819/1 din C.F. nr. 683.
În acest sens, Curtea de Apel Braşov a concluzionat că terenul aflat în litigiu este liber de sarcini, doar prin prisma ipotezei că nu este deţinut în prezent de o societate comercială privatizată integral, fără însă a verifica, obligaţie ce-i revenea potrivit legii, dacă imobilul respectiv poate fi restituit în natură, fiind afectat sau nu de construcţii noi autorizate ori este afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţii Sf. Gheorghe,
Aceasta cu atât mai mult cu cât, din raportul de expertiză efectuat în cauză, completat în faza de apel, cât şi din planul de identificare a imobilului depus de către recurent în faţa instanţei de recurs, rezultă faptul că terenul respectiv se află amplasat în centrul administrativ al Municipiului Sf. Gheorghe, mai precis în piaţeta publică a acestui municipiu.
Prin urmare, în condiţiile arătate se impune completarea probatoriului administrat în cauză, prin efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate, care să aibă în vedere planul de identificare a imobilului solicitat, prezentat de recurent, şi prin care să se verifice dacă terenul respectiv este afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite şi de art. 312 alin. (3) teza a II.-a C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârât, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 82/Ap din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 861/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 854/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
