ICCJ. Decizia nr. 902/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 902/2010
Dosar nr. 6399/1/2009
Şedinţa publică de la 12 februarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1436 din 10 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 1698/110/2007, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii A.E., A.V. şi A.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bacău, întrucât notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanţi sunt tardive.
Astfel, cererile de restituire a terenului din Bacău, au fost depuse la datele de 21 mai 2004 şi 24 august 2004, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 din Lege, care s-a împlinit la 14 februarie 2002, situaţie în care pârâta nu are obligaţia de a se pronunţa asupra notificărilor tardive.
Apelul declarat de către reclamanţi împotriva sentinţei menţionate a fost admis prin Decizia nr. 68 din 9 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, sentinţa fiind anulată, iar cauza trimisă spre soluţionare Judecătoriei Bacău, astfel cum s-a stabilit prin regulator de competenţă de către Curtea de Apel Bacău în ciclul procesual anterior.
Recursul declarat de pârât împotriva deciziei menţionate a fost admis prin Decizia nr. 7746 din 5 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că, ulterior regulatorului de competenţă, prin care acţiunea a fost calificată drept revendicare cu o valoare de 777.000.000 lei, reclamanţii au depus la dosar o precizare, arătând că temeiul de drept al acţiunii este Legea nr. 10/2001 şi că solicită emiterea unei dispoziţii de către Primăria Municipiului Bacău, ca urmare a notificărilor adresate acesteia pentru imobilul în cauză.
Dat fiind că această precizare a fost menţinută de reclamanţi inclusiv cu ocazia judecăţii în faţa tribunalului şi nu a fost contestată de partea potrivnică, în mod legal tribunalul s-a considerat competent să soluţioneze cauza în primă instanţă, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi a Deciziei nr. 9 din 20 martie 2006 pronunţate de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 1698/1/110/2007, iar prin Decizia nr. 66 din 3 iunie 2009, această instanţă a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 1436 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, pe care a schimbat-o în tot, obligând pârâtul să răspundă prin dispoziţie motivată la notificările formulate de contestatori din 21 mai 2004 şi din 24 august 2005.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, astfel cum s-a constatat prin decizia de casare, reclamanţii au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, pe care pârâtul primarul Municipiului Bacău avea obligaţia de a o soluţiona în termen de 60 de zile de la înregistrare, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Examinarea de către tribunal a tardivităţii notificării, în lipsa dispoziţiei de mai sus şi în cadrul unei contestaţii a persoanei îndreptăţite este greşită şi de natură a înrăutăţi situaţia contestatorilor în propria cale de atac.
Făcând aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 22 din Lege, tribunalul a depăşit cadrul procesual determinat de reclamanţi, în condiţiile în care era chemat să verifice respectarea de către pârât a dispoziţiilor imperative ale art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs pârâtul primarul Municipiului Bacău, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că prima instanţă ar fi depăşit cadrul procesual atunci când s-a pronunţat în sensul tardivităţii notificărilor, în condiţiile în care reclamanţii, la depunerea notificărilor, nu au respectat cerinţele de formă prevăzute de Legea nr. 10/2001, înşişi reclamanţii arătând în motivele de apel că au depus, în fapt, nişte memorii.
Or, în absenţa unor notificări legal formulate, nu există nicio obligaţie de soluţionare prin emiterea unei decizii motivate, a conchis recurentul.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Obiectul cererii deduse judecăţii în prezenta cauză, astfel cum a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin Decizia de casare nr. 7746 din 5 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ciclul procesual anterior, este reprezentat de solicitarea de obligare a primarului Municipiului Bacău la soluţionarea notificărilor ce i-au fost adresate de către reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, prin emiterea unei decizii motivate în condiţiile art. 25 din Lege.
Acest demers judiciar tinzând la executarea silită, prin intermediul instanţei de judecată, a unei obligaţii legale, are drept premisă existenţa unei notificări ce îndeplineşte cerinţele formale prevăzute de lege, inclusiv pe aceea a depunerii în termenul legal.
În caz contrar, chiar dacă obligaţia subzistă, demersul este lipsit de finalitate, din moment ce soluţionarea notificării formulate cu depăşirea termenului legal ar conduce la emiterea unei decizii administrative de respingere ca tardivă a notificării, şi nu de acordare (după caz, de propunere a acordării) de măsuri reparatorii, astfel cum preconizează reclamanţii.
Acelaşi rezultat s-ar produce şi în ipoteza în care însăşi instanţa de judecată, în aplicarea Deciziei nr. 20/2007 pronunţate la data de 19 martie 2007 de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ar soluţiona în fond notificarea persoanei îndreptăţite, neputând fi ignorată neregularitatea privind termenul de formulare a notificării.
Or, în condiţiile în care s-a constatat de către prima instanţă că notificarea reclamanţilor a fost depusă abia la data de 21 mai 2004 (fila 41 Dosar nr. 2745/180/2005 al Judecătoriei Bacău), aşadar, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 din Lege, care s-a împlinit la data de 14 februarie 2002, fără ca reclamanţii să conteste acest lucru, în mod corect cererea a fost respinsă, deoarece tinde la obţinerea unei decizii administrative defavorabile.
În consecinţă, instanţa de apel a apreciat greşit că examinarea, în cadrul procesual stabilit de către reclamanţi, a datei depunerii notificării ar echivala cu încălcarea principiului disponibilităţii, cât timp acest aspect este relevant pentru determinarea finalităţii cererii de chemare în judecată, anume emiterea de către pârât a unei decizii administrative de acordare de măsuri reparatorii.
Nu s-ar putea reţine nici o încălcare a principiului non reformatio in pejus, deoarece, chiar în contextul aplicării art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi a Deciziei 20 din 19 martie 2007, instanţa de judecată, după cum s-a arătat, ar proceda ea însăşi la soluţionarea notificării în sensul respingerii acesteia ca tardivă, ceea ce ar exclude ipoteza unei înrăutăţiri a situaţiei reclamanţilor în propria cale de atac împotriva refuzului pârâtului de soluţionare a cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 22 şi 25 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia recurată şi, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 1436 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva Deciziei nr. 66 din 3 iunie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 901/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 942/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
---|