ICCJ. Decizia nr. 942/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 942/2010
Dosar nr. 2909/290/2008
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, la data de 5 septembrie 2009, sub nr. 2909/290/2008, reclamanţii M.L.P., M.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.D., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună modificarea măsurii de stabilirea domiciliului minorilor M.O.D. şi M.S.A. precum şi obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreţinere în beneficiul minorilor.
Judecătoria Reşiţa prin sentinţa civilă nr. 656 din 20 februarie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că având în vedere obiectul cauzei, instanţa competentă în soluţionarea cauzei este cea prevăzută de art. 5 C. proc. civ., deci instanţa de la domiciliul pârâtului.
În urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 2909/290/2008 la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, care prin sentinţa civilă nr. 2784 din 4 iunie 2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, judeţul Caraş-Severin şi constatând conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se înregistrează la instanţa domiciliului pârâtului, însă aceste dispoziţii legale nu sunt imperative, părţile putând să deroge de la acestea, ceea ce este şi în speţa supusă analizei, întrucât prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Reşiţa, reclamanţii au înţeles să deroge de la dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., dispoziţii relative de drept comun. Prin prisma faptului că aceste dispoziţii sunt relative şi nu absolute, instanţa iniţial investită nu era în măsură să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi să se desesizeze din oficiu. Singurele în măsură să decidă asupra competenţei fiind părţile care nu şi-au manifestat această acţiune. În finalul cererii de chemare în judecată reclamanţii au subliniat că Judecătoria Reşiţa este competentă să judece cauza, deci nu ar fi fost de acord cu o eventuală declinare a competenţei de soluţionare a cauzei.
La data de 30 iulie 2009, cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2909/290/2009 în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi normele procedurale incidente cauzei supusă analizei, Înalta Curte a constatat următoarele:
Prin competenţa teritorială generală se desemnează acea formă a competenţei care instituie regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are domiciliul pârâtul. Această regulă îşi are originea în dreptul roman, de unde a fost preluată ulterior şi de legislaţiile procesuale moderne.
Competenţa teritorială este în principiu supletivă consecinţă părţile interesate au căderea să deroge de la aceste norme.
Regulile privitoare la competenţa teritorială sunt, în principiu de natura dispozitivă, iar încălcarea lor atrage necompetenţa relativă a instanţei.
Fiind însă vorba de necompetenţa relativă, excepţia nu poate fi invocată decât de partea în interesul căreia a fost creată, la prima zi de înfăţişare.
Competenţa teritorială nu are caracter imperativ, aşa că instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să-şi decline din oficiu competenţa, ci numai la cererea părţilor.
Cum, în speţa supusă analizei Judecătoria Reşiţa greşit şi-a declinat din oficiu competenţa, Înalta Curte, faţă de cele sus arătate va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, judeţul Cara-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 902/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
