ICCJ. Decizia nr. 949/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs

Decizii civile ICCJ 2010

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 949/2010

Dosar nr. 34/208/2006

Şedinţa publică de la 16 februarie 2010

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față s-a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 22 din 20 iulie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a stabilit, în temeiul art. 22 C. proc. civ., că litigiul este de competenţa de primă instanţă a Judecătoriei Caransebeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că prin decizie irevocabilă cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare la Judecătoria Caransebeş.

Prin aceeaşi decizie, în aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., s-a arătat că cererile incidentale sunt de competenţa instanţei învestite cu judecarea cererii principale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC M. SA arătând că nu există autoritate de lucru judecat referitor la problema competenţei întrucât Tribunalul Caraş-Severin s-a pronunţat pe competenţa instanţei în judecarea cererii de interventie în interes propriu arătând că este competentă să judece cererea de intervenţie acea instanţă competentă să judece cererea principală.

În aceste condiţii, Judecătoria Caransebeş putea să-şi verifice propria competenţă faţă de cererea principală, nefiind legată de soluţia dată de tribunal.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat şi evacuarea recurentei din spațiile ce fac obiectul litigiului. Acţiunea în evacuare este neevaluabilă în bani, iar pricina are caracter comercial.

Recursul nu este întemeiat.

În mod corect instanţa regulatorului de competentă a arătat că, prin Decizia civilă nr. 1195/R din 29 noiembrie 2005 s-a stabilit irevocabil că, în aplicarea prevederilor art. 17 C. proc. civ., sunt de competenţa judecătoriei şi cererile incidentale indiferent de obiect.

În egală măsură, câtă vreme cererea de evacuare a fost formulată pe cale incidentală, este lipsită de relevanţă natura civilă sau comercială a acesteia.

În aceste condiţii, judecătoria nu mai putea, invocând prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.

În egală măsură, procedând în acest mod, judecătoria a nesocotit prevederile art. 181 C. proc. civ., majorarea cuantumului pretenţiilor pe parcursul procesului neputând justifica declinarea competenţei.

Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC M. S.A. împotriva sentinţei nr. 22 din data de 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 944/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond  ICCJ. Decizia nr. 951/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 949/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs