ICCJ. Decizia nr. 956/2010. Civil ŞI DE PROPREETATE INTELECTUALĂ. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPREETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 956/2010
Dosar nr. 1217/109/2007
Şedinţa publică de la 16 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la 18 aprilie 2007, reclamantele V.I., V.I. şi V.R. au chemat în judecată pe pârâţii primarul municipiului Piteşti şi Primăria municipiului Piteşti pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a Dispoziţiei nr. 2479 din 22 martie 2007 emisă de primarul municipiului Piteşti, obligarea la retrocedarea terenului în suprafaţă de 121 mp pe care reclamantele l-au deţinut în Piteşti, judeţ Argeş, cu cheltuieli de judecată.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantele au calitatea de moştenitoare ale autorului V.V.P., şi în această calitate au formulat cerere de retrocedare a imobilului casă din Piteşti, judeţ Argeş, precum şi a terenului în suprafaţă de 121 mp şi construcţii în suprafaţă de 64,46 mp.
Primarul municipiului Piteşti a acordat despăgubiri în condiţiile legii speciale, pentru teren şi construcţii însă terenul nu este afectat de detalii de sistematizare şi poate fi restituit în natură.
1.3. În drept
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 11 alin. (4), art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
2. Completarea de cerere
La termenul din 16 octombrie 2007, reclamantele şi-au completat acţiunea în sensul că au solicitat chemarea în judecată şi a Municipiul Piteşti.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 141 din 17 iunie 2008 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea precizată şi a anulat în parte Dispoziţia nr. 2479 din 22 martie 2007 emisă de primarul municipiului Piteşti. A constatat că în calitate de moştenitori ai autorului V.V.P. reclamantele sunt îndreptăţite să le fie restituită în natură suprafaţa de 62 mp situat în Piteşti, judeţ Argeş, astfel cum a fost identificată şi evidenţiată prin reperele 3, 4, 5, 6, 3 în schiţa raportului de expertiză D.I.
A constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de teren de 59 mp în loc de 121 mp.
A menţinut în rest dispoziţia. A admis cererea de reexaminare formulată de expert şi a anulat amenda judiciară în sumă de 100 lei, aplicată prin încheierea din 13 mai 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că expertul cauzei a arătat că poate fi restituită în natură suprafaţa de 62 mp pe care a identificat mai multe garaje construcţii demontabile. întreaga suprafaţă de 121 mp face parte din domeniul public al municipiului Piteşti. Apartenenţa terenului în suprafaţă de 62 mp la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acestuia, întrucât orice act de trecere în domeniul public emis în aplicarea Legii nr. 213/1998 care vorbeşte la art. 8 despre o hotărâre a guvernului, are caracter inferior faţă de Legea nr. 10/2001 ale cărei dispoziţii trebuie respectate şi nu să se statueze în contra lor.
4. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 180/A din data de 29 septembrie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţi.
În considerentele hotărârii s-a arătat că H.G. nr. 447/2002 adoptată în aplicarea Legii nr. 213/1998 a aprobat inventarul bunurilor care constituie domeniul public al Municipiului Piteşti. însă, hotărârea de guvern este ulterioară notificării formulate, având ca efect trecerea în domeniul public a unei suprafeţe de teren cu privire la care se cunoştea demararea procedurilor de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001. Trecerea în domeniul public nu poate avea decât valoarea juridică a unei noi exproprieri, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, în contradicţie flagrantă cu art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolului 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Atâta timp cât apelantul nu a făcut dovada că măsura luată de stat este necesară pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor, a recunoaşte efecte juridice ale acestui act normativ invocat de apelant ar echivala cu încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ceea ce este inadmisibil, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
5. Recursul
5.1. Motive
Pârâţii au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
Suprafaţa în litigiu este afectată integral de construcţia blocului, alee de acces carosabilă de utilitate publică şi platformă betonată.
Motivarea instanţei în sensul că H.G. nr. 447/2002 este ulterioară notificării formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001 nu are susţinere întrucât hotărârea a fost adoptată în vederea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 213/1998. Or, Legea nr. 213/1998 este anterioară Legii nr. 10/2001.
5.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu, compus din teren şi construcţie, a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 72/1986.
Faptul că exproprierea şi-a atins scopul rezultă şi din raportul de expertiză, de vreme ce expertul a arătat că „terenul a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea întrucât face parte din zona funcţională a blocului ZI".
Instanţele de fond au dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren identificate de expert între pct. 3, 4, 5, 6, 3. Din anexa la raportul de expertiză rezultă că această suprafaţă - de 59 mp şi nu de 62 mp, aşa cum au reţinut instanţele - este „strict necesară bunei utilizări a construcţiilor din zonă".
Acelaşi expert a arătat că suprafaţa de 62 mp situată între pct. 1, 2, 6, 5, 1 este disponibilă, fiind liberă de construcţii definitive. Din planul de situaţie anexat raportului de expertiză se poate observa că pe acest teren sunt amplasate 3 garaje şi jumătate dintr-un al patrulea.
Conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3)-6 se vor aplica în mod corespunzător.
Având în vedere amplasamentul terenului situat între pct. 1, 2, 6, 5, 1 - pe o latură învecinându-se cu un teren proprietate privată, pe o altă latură cu garaje amplasate pe teren aparţinând domeniului public al localităţii şi pe o altă latură cu un teren strict necesar bunei utilizări a construcţiilor din zonă - se poate considera că este afectat de amenajări legale de utilitate publică pentru municipiul Piteşti. împrejurarea că, potrivit expertului, contractele de închiriere în temeiul cărora au fost edificate garajele erau valabile până la 30 iunie 2008, nu poate justifica măsura de restituire în natură. Intenţia consiliului local al municipiului de a afecta în continuare suprafaţa de teren în litigiu unor amenajări de utilitate publică, decurge din adoptarea H.C.L. nr. 194 din 2 septembrie 1999.
În aceste condiţii, şi pentru suprafaţa de 62 mp, astfel cum a fost identificată de expert, măsurile reparatorii trebuiau stabilite în echivalent, aşa cum s-a făcut prin dispoziţia primarului, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Considerând că terenul situat între pct. 3, 4, 5, 6 și 3 poate fi restituit în natură, ambele instanţe de fond au interpretat greşit dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea va fi modificată în sensul reţinut prin dispozitiv.
Vor fi păstrate dispoziţiile din dispozitivul sentinţei privitoare la soluţia dată cererii de reexaminare formulată de expertul I.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâţii primarul municipiului Piteşti, Municipiul Piteşti şi Primăria municipiului Piteşti împotriva Deciziei nr. 180/A din data de 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în consecinţă:
Modifică decizia în tot în sensul că admite apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei nr. 141 din 17 iunie 2008 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că respinge contestaţia ca nefondată. Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 958/2010. Civil → |
|---|
