ICCJ. Decizia nr. 959/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 959/2010
Dosar nr. 8458/3/2007
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 893 din 14 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de contestatorii C.I.M. şi M.A.C.Ş. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti prin Primar General deoarece prin notificarea din 2001, reclamanţii au solicitat a le fi restituit în natură sau prin echivalent, imobilul compus din teren în suprafaţă de 203 mp şi construcţie, iar imobilul a trecut în proprietatea statului prin actul de donaţie încheiat în formă autentică la notariatul de Stat Tudor Vladimirescu din 20 septembrie 1965.
Împotriva acestei sentinţe civile reclamanţii au declarat apel care a fost admis, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul admiterii contestaţiei şi anulării dispoziţiei din 12 februarie 2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti; a fost obligat intimatul să restituie către reclamanţi, în natură, suprafaţa de 203,5 mp, situat în București, învecinată cu spitalul şi teren liber, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză întocmit de expert C.G., chenarul 1, 2, 3, 4, în culoare albă şi să facă propuneri de despăgubire pentru construcţia demolată.
Pentru a pronunţa Decizia nr. 21 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut în vedere faptul că actul de donaţie din 20 septembrie 1965 autentificat la Notariatul de Stat Tudor Vladimirescu a fost constatat nul prin sentinţa civilă nr. 447 din 22 ianuarie 2008, irevocabilă, a Judecătoriei sectorului 5, contestatorii având calitate de persoane îndreptăţite la restituirea imobilului, terenul fiind liber, neafectat de utilităţi publice, iar construcţia începută şi abandonată din 1991 neafectând decât o suprafaţă de 4,57 mp din totalul de 203,5 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin primar general, criticând decizia în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin considerentele recursului se arată că termenul de 60 de zile dispus de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare. Cum reclamanţii nu au depus la dosarul comisiei dovada nulităţii donaţiei încheiată în temeiul Decretului nr. 478/1954, dispoziţia contestată este legală.
Analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale cu referire la dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al căii de atac pentru argumentele ce succed.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, include în art. 2 alin. (1) lit. c), în categoria imobilelor preluate abuziv şi pe cele „donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi alte asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă”.
Prin sentinţa civilă nr. 447 din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 872 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi irevocabilă prin Decizia nr. 1584 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a constatat nulitatea actului de donaţie din 20 septembrie 1965 cu privire la imobilul situat în Bucureşti.
Conform art. 23 din lege, invocat de recurent ca fiind greşit aplicat în cauză, actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi orice alte înscrisuri pot fi depuse până la soluţionarea notificării.
Expresia „soluţionarea notificării” trebuie înţeleasă în sensul că vizează soluţionarea acesteia în oricare din cele două etape, administrative înaintea unităţii deţinătoare sau judiciare, prin hotărâre irevocabilă a instanţei de judecată.
În condiţiile în care dispoziţiile legii de reparaţie nu interzic completarea probatoriului în etapa judiciară, rolul instanţei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în etapa administrativă, întrucât ar fi încălcat principiul liberului acces la justiţie precum şi pe cel al aflării adevărului, principii ce converg în cadrul Legii nr. 10/2001, la aplicarea corectă a principiilor legii de reparaţie stabilite prin H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare unitară a legii mai sus arătată.
Aşadar, cum reclamanţii au făcut dovada calităţii lor de succesori a mamei lor, D.O.E., persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul proprietatea sa, preluat abuziv în temeiul unui contract de donaţie, a cărui nulitate a fost constatată irevocabil prin hotărâre judecătorească, dispoziţiile art. 23 au fost corect aplicate de instanţa superioară de fond.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge calea de atac declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva Deciziei nr. 21 din data de 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 958/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
