ICCJ. Decizia nr. 960/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 960/2010
Dosar nr. 16448/3/2007
Şedinţa publică de la 16 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel.
Prin Decizia nr. 851 din 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii B.I. şi B.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au dedus judecăţii acţiunea prin care solicită să se constate că M.M.D.D., care a fost investit cu notificarea adresată de reclamanţi, nu are calitatea de unitate deţinătoare, astfel că prin desesizarea sa în favoarea celuilalt pârât - M.E.F., acesta să îndeplinească procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001.
Conform H.G. nr. 855 din 6 august 2002, suprafaţa de 183 ha din terenul în litigiu a fost înregistrată în domeniul public al statului şi concesionată de M.M.G.A., în calitate de concedent în numele statului, SC R.R.C. SRL - Bucureşti.
Notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bucureşti a fost comunicată spre soluţionare M.M.D.D., unde a fost înregistrată din 4 aprilie 2007.
Pârât în cauză este Statul Român care, în calitate de pretins proprietar al terenului este, reprezentat în cauză de către M.E.F., conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 şi art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vreme ce M.M.D.D. reprezintă statul în raportul de concesionare potrivit H.G. nr. 855/2002.
M.M.D.D. exercită în numele statului calitatea de concedent, ce nu are în proprietate bunul, astfel că nu poate soluţiona notificarea ce i-a fost remisă de către Primăria municipiului Bucureşti.
2. Recursul
2.1. Motive
Statul Român reprezentat de M.F.P. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Conform art. 28 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti.
Ca urmare a acestei notificări, primăria era obligată ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia.
Doar în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei.
Unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său bunul care face obiectul legii.
Noţiunea de unitate deţinătoare nu este legată strict de calitatea de proprietarul^ ^ bunului a cărui restituire se cere. în cazul de faţă este unitate deţinătoare M.M.D.D. pentru că acesta exercită în numele statului dreptul de proprietate publică.
Calitate procesuală pasivă în acţiunea promovată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1 ianuarie are numai unitatea deţinătoare care a respins cererea de restituire.
2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat să se constate că M.M.D.D. nu are competenţa de a efectua procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001; să fie obligat M.M.D.D. să se desesizeze şi să trimită notificarea din 2001 înregistrată la Primăria municipiului Bucureşti, împreună cu dosarul, M.F.P. S-a solicitat, totodată, să se constate că M.F.P. are competenta de a efectua procedura prealabilă administrativă de soluţionare a notificării şi să fie obligat acest minister să o efectueze în termenul legal.
Prin sentinţa civilă nr. 123 din 21 ianuarie 2008 Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a .respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa de apel a desfiinţat această sentinţă şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, arătând că prima instanţă a considerat greşit că M.F.P. nu ar avea calitate procesuală în cauză.
Instanţa superioară de fond este aceea care a făcut interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză.
Într-adevăr, în condiţiile art. 28 alin. (1) teza I din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti.
Din încheierea de carte funciară din 15 aprilie 2003 rezultă că terenul în litigiu figura în cartea funciară ca fiind proprietatea municipiului Bucureşti, ceea ce i-a îndreptăţit pe reclamanţi să se adreseze cu notificarea Primăriei Municipiului Bucureşti.
Prin încheierea de rectificare din 10 octombrie 2005 s-a arătat că proprietar tabular este în realitate Statul Român.
Primăria Municipiului Bucureşti a transmis notificarea formulată de reclamanţi M.M.D.D. însă, din dovezile administrate nu a rezultat că ar fi comunicat reclamanţilor, ca răspuns la această notificare, cine este unitate deţinătoare. Pentru această ipoteză, însuşi recurentul arată că legitimare procesuală în cauză are M.F.P., ca reprezentant al statului.
Instanţa de apel a arătat în mod corect că M.M.D.D. nu poate fi considerat „unitate deţinătoare" într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, acest minister fiind un reprezentant al statului doar în raportul de concesiune născut în temeiul H.G. nr. 855/2002.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei nr. 851 din data de 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 962/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
