ICCJ. Decizia nr. 1031/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1031/2011
Dosar nr. 2979/117/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC S.A.B.T. SRL şi Primarul municipiului Gherla, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată, extinsă şi precizată de reclamanţii L.R.Ş., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I., B.D.M.I. împotriva pârâţilor Primarul municipiului Gherla şi SC S.A.B.T. SRL Gherla şi, pe cale de consecinţă, au fost obligaţi pârâţii Primarul municipiului Gherla şi SC S.A.B.T. SRL să emită dispoziţie/decizie motivată, în baza Legii nr. 10/2001 (SC S.A.B.T. SRL pentru imobilul cu nr. top 511/1 şi 512/1/2, iar Primarul municipiului Gherla pentru imobilul cu nr. top 512/1/1), pentru soluţionarea notificării formulate de reclamanţi şi de către antecesorii lor, înregistrată prin B.E.J., la data de 1 august 2001, în baza Legii nr. 10/2001.
A fost respinsă acţiunea formulată faţă de pârâţii SC A. SA Gherla, persoană juridică aflată în procedura insolvenţei, prin lichidator C.S., şi A.D.S. Bucureşti.
Pârâţii SC S.A.B.T. SRL şi Primarul municipiului Gherla au fost obligaţi să achite reclamantului L.R.Ş. suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că, în baza Legii nr. 10/2001, reclamanţii au depus o notificare, prin intermediul B.E.J. M.F., cu nr. 173/2001, trimisă Primarului municipiului Gherla, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor, constând în corp 1 - casă din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, cu patru încăperi şi dependinţe, corp 2 - anexe gospodăreşti, constând din magazie, grajduri, şură, construită din cărămidă, acoperită cu eternit, corp 3 - clădire moară şi terenul aferent în suprafaţă de 780 stjp + 1470 stjp, situate în comuna Băiţa, jud. Cluj, identificată în CF 245 Băiţa, cu nr. topo 511/1 şi 512/1 (fila 18 de la dosar).
S-a invocat, în cadrul notificării, faptul că Statul Român a preluat aceste imobile, în baza Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966, iar ei sunt moştenitorii foştilor proprietari de carte funciară, B.I. şi B.B. În justificarea calităţii lor procesuale active, reclamanţii au înţeles să depună acte de stare civilă.
Verificând cuprinsul CF 245 Băiţa A+l, nr. topo. 511/1 şi 512/1, tribunalul a constatat că acest imobil a fost proprietatea lui B.I. şi soţiei acestuia, născută R.B., înscrişi sub Bl şi B2, iar, ulterior, a fost preluat de Statul Român, în baza Decretelor 218/1960 şi Decretului 712/1966, intabularea fiind făcută sub B9.
Ulterior, sub B10, cu încheierea CF nr. 1869, 1870 din 18 aprilie 1996, s-a constatat că imobilul cu nr. topo 511/1 şi 512/1 s-a dezmembrat în două numere topo, respectiv 512/1/1, care s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari de CF, şi 512/1/2, în suprafaţă de 3685 mp, şi care, împreună cu nr. topo 511/1, în suprafaţă de 2805 mp, s-a transcris în CF nr. 326, în favoarea SC A. SA Gherla.
Apoi, conform menţiunii de sub B 12, parcela cu nr. topo 512/1/1 a fost comasată cu alte nr. topo şi transcrisă în CF nou 384 Băiţa, iar, conform acestei cărţi funciare, în prezent, acest imobil comasat este înscris în favoarea proprietarilor de sub B1, O.L. şi O.C.S., din anul 2003, aceştia fiind intabulaţi cu titlu de drept de cumpărare.
Tribunalul a mai reţinut că, la data de 26 septembrie 2001, Primarul municipiului Gherla a comunicat pârâtei SC S.A.B.T. SRL notificarea reclamanţilor în vederea soluţionării, iar, prin adresa din 09 octombrie 2001, s-a comunicat această situaţie reclamanţilor.
De asemenea, cu adresa din 22 octombrie 2008, pârâtul Primarul municipiului Gherla a comunicat instanţei că unitatea deţinătoare a imobilului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost SC S.A.B.T. SRL.
Această pârâtă a depus actul în baza căruia a dobândit imobilul din CF 326 Băiţa, nr. topo 511/1 şi 512/1/2, acesta fiind procesul - verbal de licitaţie din data de 15 iulie 1999, încheiat de Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Cluj, care a vândut la licitaţie publică acest imobil, pentru executarea creanţelor bugetare datorate de către SC A. SA, adjudecatar fiind SC S.A.B.T. SRL.
Aceeaşi pârâtă a mai depus şi o convenţie încheiată, în 12 ianuarie 2002, între ea şi reclamantul B.M.I., în nume propriu şi în calitate de mandatar al moştenitorilor legali ai lui B.I. şi B., din care rezultă că familia B. s-a obligat să ridice notarea din CF 326 Gherla şi să renunţe la orice pretenţii în contra SC S.A.B.T. SRL Gherla. Această convenţie a fost semnată, pentru familia B., de către B.L.M., persoană care nu apare în cadrul convenţiei şi nu este nici reclamantă.
Cu privire la SC A. SA Gherla, tribunalul a reţinut că, potrivit adresei trimisă de Cabinet individual de practician în insolvenţă C.S., rezultă că, la data de 24 ianuarie 2003, o mare parte din acţiunile acestei societăţi au fost vândute către SC I. SRL Cluj, vânzarea fiind făcută de către A.D.S., societatea devenind, astfel, cu capital majoritar privat. Ulterior, faţă de faptul că SC I. SRL Cluj nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, A.D.S. a reziliat acest contract, astfel că, la data deschiderii procedurii generale a insolvenţei, societatea avea capital de stat.
Tribunalul s-a raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1) si art. 29 din Legea nr. 10/2001.
În raport de cronologia actelor în baza cărora imobilul în litigiu a suferit modificări în privinţa titularilor dreptului de proprietate şi în raport de textele de lege menţionate, tribunalul a apreciat că pârâţii care trebuie să soluţioneze notificarea sunt Primarul municipiului Gherla şi SC S.A.B.T. SRL.
Aceasta, deoarece unitatea juridică deţinătoare a imobilului cu nr. topo 511/1 şi 512/1/2, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost SC S.A.B.T. SRL, aspect care rezultă din procesul verbal de licitaţie încheiat cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Cluj, iar, în privinţa imobilului cu nr. top 512/1/1, care, în prezent, este înscris în favoarea unor persoane fizice în CF 384 Băiţa, persoana juridică deţinătoare care trebuie să răspundă notificării este Primarul municipiului Gherla, acest imobil, aşa cum rezultă din actele enumerate mai sus, netrecând în patrimoniul SC S.A.B.T. SRL.
Pentru aceste considerente şi excepţiile invocate de cele două pârâte, respectiv a lipsei calităţii lor procesuale pasive au fost respinse.
Cu privire la susţinerile pârâtei SC S.A.B.T. SRL din cadrul întâmpinării, legate de convenţia din anul 2002, Tribunalul a considerat că acestea nu produc efect juridic din punctul de vedere al speţei de faţă, deoarece au avut ca obiect ridicarea interdicţiei din CF 326 Băiţa şi nu au privit rezolvarea prezentei notificări. Pe de altă parte, şi dacă această convenţie ar fi privit notificarea din speţa de faţă, tribunalul a considerat că această pârâtă tot ar fi trebuit să răspundă notificării, deoarece, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea se poate soluţiona doar prin dispoziţie/decizie a organelor de conducere a unităţii deţinătoare.
Cu privire la aplicarea în cauză a art. 29 din Legea nr. 10/2001, apărarea invocată de aceeaşi pârâtă, tribunalul a înlăturat-o, deoarece, din acest temei legal, rezultă că acesta se referă la imobilele evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, însă, în speţa de faţă, imobilul din litigiu nu a fost privatizat de la pârâta SC A. SA Gherla, aceasta fiind executată silit, iar noţiunea de executare silită nu poate fi confundată cu cea de privatizare.
În privinţa pârâtei SC A. SA Gherla, persoană juridică aflată în procedura insolvenţei, prin lichidator C.S. şi A.D.S., tribunalul a reţinut că acţiunea reclamanţilor este nefondată faţă de aceştia, deoarece, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această societate comercială nu mai era proprietara imobilului în litigiu, aceasta fiind executată silit încă din anul 1999, motiv pentru care, din punctul de vedere al art. 21 din Legea nr. 10/2001, nu poate soluţiona notificarea.
Aşa fiind, în raport de actele menţionate, de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 10/2001, Decretele nr. 218/1960 şi 712/1966 fiind considerate neconstituţionale şi exceptate expres, ca moduri legale de dobândire a proprietăţii, de către Statul Român, potrivit HG nr. 20/1996, în raport de considerentele menţionate, instanţa a admis în parte acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat, în termen legal, apel pârâţii SC B.T.S.A. SRL şi Primarul municipiului Gherla, solicitând schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii exercitată împotriva lor.
Prin Decizia civilă nr. 336/ A din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâţii SC B.T.S.A. SRL şi Primarul municipiului Gherla, a schimbat parţial sentinţa civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, în sensul că a respins cererea si fată de pârâţii apelanţi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a expus următoarele considerente:
I. În ceea ce priveşte apelul pârâtei SC B.T.S.A. SRL, acesta a fost apreciat ca fondat, întrucât nu este vorba de un imobil deţinut, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă au de orice altă persoană juridică de drept public, pentru a fi aplicabile disp. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Aceasta, deoarece această pârâtă a cumpărat parcelele cu nr. top 511/1 şi 512/1/2, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la licitaţie publică, aşa cum rezultă din procesul-verbal de licitaţie din 15 iulie 1999, persoana juridică executată fiind SC A. SA Gherla (f. 49-50 dosar tribunal), în al cărei patrimoniu se afla, la acea dată, imobilul, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.A.A. (f. 124 dosar tribunal), fiind proprietară tabulară a imobilului, transcris din CF 245 Băiţa (f. 60-63 din acelaşi dosar) în CF 326 Băiţa (f. 79-84).
Prin urmare, referitor la pârâta apelantă, societate comercială, aceasta este un dobânditor cu titlu particular al imobilului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind o persoană juridică de drept privat, al cărei titlu nu a fost desfiinţat, nefiind printre cele enumerate de lege ca având obligaţia de a soluţiona notificări privind terenuri preluate abuziv de stat, aflate în patrimoniul lor.
Pe de altă parte, nici pârâta SC A. SA Gherla, privatizată în anul 2003 (f. 109-115 dosar tribunal), după intrarea în vigoare a legii speciale de reparaţie, nu poate fi obligată la soluţionarea notificării, în temeiul art. 29 alin. (1) din lege, întrucât imobilul nu se afla în patrimoniul ei la data intrării în vigoare a legii, soluţia respingerii acţiunii faţă de această pârâtă fiind legală şi urmând a fi menţinută.
La rândul ei, pârâta A.D.S., din aceleaşi considerente, nu poate fi obligată la stabilirea măsurilor reparatorii, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât acest aliniat se raportează la alin. (1), care vorbeşte de imobile aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, or, imobilul în litigiu nu era în patrimoniul SC A. SA Gherla, la data intrării în vigoare a legii, iar această societate a fost privatizată, oricum, ulterior intrării în vigoare a legii. Din aceste raţiuni, va fi pătrată soluţia de respingere a acţiunii faţă de această pârâtă.
Desigur, s-ar putea ridica legitim întrebarea: cine ar trebui să soluţioneze, totuşi, această notificare. Instanţa de apel, aşa cum rezultă din încheierea şedinţei publice din 2 decembrie 2009, a pus în discuţia părţilor împrejurarea dacă sunt sau nu aplicabile disp. art. 28 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât nu se poate identifica, în temeiul altor dispoziţii speciale deţinătorul imobilului, astfel că doar M.F.P. rămâne abilitat, în temeiul alin. (3) al art. 28, să soluţioneze notificarea.
Faţă de această împrejurare, se pune problema dacă s-ar impune sau nu desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, pentru ca reclamanţii să-şi poată extinde acţiunea faţă de M.F.P., o astfel de cerere fiind inadmisibilă direct în apel, conform disp. art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj a apreciat că nu se impune o astfel de soluţie, reclamanţii putând exercita o nouă acţiune împotriva pârâtului ce are calitate procesuală, a cărei soluţionare poate fi suspendată, eventual, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii. Nu se justifică, astfel, încălcarea termenului rezonabil în care poate fi soluţionată acţiunea faţă de pârâţii care sunt părţi în prezentul proces, în condiţiile în care reclamanţii nu sunt în pericol de a-şi pierde dreptul.
II. În ceea ce priveşte terenurile cu privire la care celălalt pârât apelant, respectiv Primarul municipiului Gherla, a fost obligat să emită dispoziţie motivată, aşa cum rezultă din cuprinsul CF 384 Gherla, proprietarii tabulari ai parcelei cu nr. top 512/1/1 sunt O.L. şi O.C.S., în baza sentinţei civile nr. 947/2003 a Judecătoriei Gherla, pronunţată în Dosarul nr. 1493/2003, irevocabilă (f. 76-78 dosar tribunal).
Conform copiei acestei sentinţe, prin aceasta a fost admisă acţiunea actualilor proprietari tabulari O.L. şi O.C.S. împotriva pârâţilor L.R.Ş., B.M.I., B.I.V., B.E., B.D.M.I. (care sunt toţi reclamanţi în prezenta cauză, mai puţin G.I., însă, aşa cum rezultă din cuprinsul notificării nr. 173 din 1 august 2001, aceasta nu a formulat notificare pentru teren - f. 18-19 dosar tribunal), constatându-se că, asupra acestui teren, a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul de proprietate nr. 0590/941 din 19 martie 2001 (la care face referire apelantul Primarul mun. Gherla şi care este depus la dosarul curţii la fila 7), reclamanţii fiind obligaţi să încheie contract autentic cu privire la acest teren, în caz de refuz, hotărârea judecătorească ţinând loc de act autentic de înstrăinare (f. 47 - 53 dosar curte).
Aşadar, aşa cum temeinic a susţinut pârâtul apelant Primarul municipiului Gherla, asupra parcelei cu nr. top 512/1/1, a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea reclamanţilor, cu excepţia reclamantei G.I., care, însă, nu a semnat notificarea, iar aceştia au înstrăinat deja terenul unor persoane fizice, nefiind îndreptăţiţi la o dublă reparaţie.
Reclamanţii intimaţi vorbesc, în întâmpinare, de împrejurarea că au solicitat două parcele, respectiv 511/1 şi 512/1, care, aşa cum rezultă din cuprinsul CF 245 Băiţa, au fost dezmembrate, rămânând nerestituită o porţiune asupra căreia trebuia să se pronunţe acest pârât.
În realitate, parcela cu nr. top 512/1, s-a dezmembrat în două parcele, 512/1/1 şi 512/1/2, parcela cu nr. top 512/1/2 fiind transcrisă în CF 326 Gherla, în favoarea SC A. SA Gherla, cu privire la aceasta, Curtea statuând deja, atunci când a analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte, iar parcela cu nr. top nou 512/1/1, reclamanţii au fost obligaţi să o înstrăineze persoanelor fizice O.L. şi soţia O.C.S.
Parcela cu nr. top 511/1 nu a fost dezmembrată, fiind transcrisă, la rândul ei, în CF 326 Gherla, în favoarea aceleiaşi societăţi comerciale şi alipită parcelei cu nr. top nou 512/1/2, şi cu privire la această parcelă, Curtea statuând deja, atunci când a analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamanţii L.R.Ş., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I., B.D.M.I., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor si menţinerii soluţiei pronunţate de prima instanţă.
După reiterarea situaţiei de fapt, recurenţii au arătat, în esenţă, că, în anul 1996, imobilul a fost intabulat, în CF 245 Băiţa, pe numele societăţii comerciale A. SA Gherla, care a primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A., persoană juridică cu capital de stat, cu acţionar majoritar A.D.S., persoană juridică aflată, în prezent, în procedura insolvenţei, reprezentată prin administrator judiciar C.S. SC A. SA Gherla a fost executată silit de către Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Cluj, prin vânzare la licitaţie a imobilului societăţii, către adjudecătoarea SC S.A.B.T. SRL, care deţine, în prezent, în proprietate imobilul, motiv pentru care si-a extins acţiunea fată de toate aceste persoane.
In acest context, recurenţii au apreciat că nu se află în ipoteza prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv, necunoaşterea deţinătorului bunului imobil solicitat.
În ceea ce priveşte soluţia de admitere a apelului declarat de Primarul Municipiului Gherla, pe motiv că, asupra parcelei de teren cu număr top. 512/1/1, a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea recurenţilor, şi aceştia nu ar fi îndreptăţiţi la o dublă reparaţie, s-a arătat că, prin notificare, au solicitat două parcele, parcela 511/1 şi 512/1, aşa cum rezultă din CF 245 Băiţa, însă acestea au fost dezmembrate şi restituite doar parţial. Rezultă, astfel, că au calitate de persoane îndreptăţite pentru restituirea diferenţei de teren, care nu le-a fost retrocedată, a aparţinut antecesorilor noştri, şi, pentru care, au formulat notificare.
Examinând Decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, modificată, reclamanţii L.R.Ş., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I. şi B.D.M.I. au fixat limitele obiective si subiective ale judecării cauzei - obligarea SC S.A.B.T. SRL de a emite dispoziţie/decizie motivată, pentru imobilul cu nr. topo 511/1, si a Primarului Municipiului Gherla, pentru imobilul cu nr. topo 512/1, pentru a fi soluţionată, astfel, notificarea formulată de reclamanţi şi de antecesorii lor, înregistrată prin B.E.J., la data de 1 august 2001, în baza Legii nr. 10/2001.
Obiect al notificării îl reprezintă imobilele formate din corp 1 - casa din piatră si cărămidă acoperită cu ţiglă, cu 4 încăperi si dependinţe, corp 2 - anexe gospodăreşti, constând din magazie, grajduri, sura, construite din cărămida, acoperite cu eternit, corp 3 clădire moară si terenul aferent în suprafaţă de 780 stjp. + 1470 stjp., situate în comuna Băiţa, jud. Cluj, identificate în CF nr. 245 Băiţa A+l, cu nr. top. 511/1 şi 512/1.
Titlul de dobândire, în favoarea Statului Român, îl constituie Decretele nr. 218/1960 şi 712/1966, acte considerate neconstituţionale şi exceptate expres din categoria modurilor legale de dobândire a proprietăţii de către Statul Român, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 20/1996, de modificarea a Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 112/1995, hotărâre în care sunt exemplificate actele care constituie titlu de dobândire a proprietăţii de către Statul Român.
În anul 1996, imobilul a fost intabulat, în CF 245 Băiţa, pe numele SC A. SA Gherla, care a primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A., persoană juridică cu capital de stat, cu acţionar majoritar A.D.S., persoană juridică aflată, la momentul actual, în procedura insolvenţei, reprezentată prin administrator judiciar C.S.
SC A. SA Gherla a fost executată silit de către Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Cluj, prin vânzarea la licitaţie a imobilului în litigiu, către adjudecătoarea SC S.A.B.T. SRL.
Notificarea recurenţilor, prin care a fost declanşată procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 republicată, a fost adresată Primăriei Municipiului Gherla, care a identificat unitatea deţinătoare ca fiind SC B.T. SRL, şi a trimis notificarea, cu actele anexă, acesteia, spre soluţionare.
În drept, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptăţită va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deţinătoare (…).
Conform art. 28 alin. (1) si (3) al Legii nr. 10/2001 republicată, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti. În termen de 30 de zile, primăria notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia. În cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
În considerarea art. 29 alin. (1), pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Conform alin. (2) al acestui articol, dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
În cauză, Înalta Curte retine că instanta de apel a solutionat cauza dedusă judecătii, în temeiul unei exceptii procesuale de fond, absolute, peremptorii – exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor existenti în cauză, considerând că, în ipoteza în care ar fi aplicabile dispozitiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, doar M.F.P. rămâne abilitat să soluţioneze notificarea, cu condiţia ca reclamanţii să exercite o nouă acţiune împotriva acestei instituţii, considerând aplicabile dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Or, o asemenea modalitate de soluţionare a unei cauze nu poate fi acceptată de către instanţa de recurs, dintr-o dublă perspectivă: a dispoziţiilor legii speciale si a normelor convenţionale, perspective ce vor determina analiza cauzei pe cele două branşe distincte.
Astfel, este unanim acceptat că dreptul de acces la un tribunal independent si imparţial, ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din C.E.D.O. (a se vedea cauza Golder contra Regatului Unit, hotărârea din 21 februarie 1975), nu este un drept absolut, cu consecinţa că acesta poate fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca aceste limitări să urmărească un scop legitim, să fie necesare si proporţionale, deci să nu lase fără conţinut însuşi dreptul de acces.
În jurisprudenţa Curţii Europene, excepţiile procesuale reprezintă limitări legale ale dreptului de acces la un tribunal, însă modul de aplicare al acestor excepţii trebuie să urmărească îndeplinirea si celorlalte condiţii deja enunţate, judecătorul intern, primul judecător chemat să aplice Convenţia, fiind cel care trebuie să vegheze ca acest drept să nu rămână fără substanţă, iar accesul la justiţie să nu fie doar formal si limitările să fie excesive (cauza Arma contra Franţei, hotărârea din 8 martie 2007).
Or, se poate constata, aplicând aceste principii la circumstanţele particulare ale spetei, că, deşi reclamanţii au respectat prescripţiile legale privind declanşarea procedurii administrative impuse de legea specială, sub aspect formal – al termenului si modului în care trebuie transmisă notificarea – s-au văzut, după epuizarea a două grade de jurisdicţie, ambele devolutive, fond si apel, în situaţia în care procedura judiciară, în fata unor instanţe independente, cu deplină jurisdicţie, în fapt si în drept, nu ar fi fost declanşată, cererea lor fiind respinsă în temeiul unei excepţii procesuale, cea a legitimării procesuale pasive.
În acelaşi sens, unul dintre principiile enunţate, în mod constant, de Curtea Europeană a fost acela că nu este rezonabil să i se impună unui reclamant să parcurgă o altă procedură judiciară pusă la dispoziţie de legea internă, în ipoteza în care aceasta a accesat deja o procedură care ar fi trebuit să fie una efectivă (a se vedea, pentru extragerea argumentelor de analogie, cauza Pantea contra României, hotărârea din 3 iunie 2006).
În acest context, Înalta Curte apreciază că, prin soluţia pronunţată în cauză, au fost încălcate atât normele interne, cât si cele convenţionale, iar reclamanţii au fost plasaţi în ipoteza exercitării, doar în mod formal, a dreptului lor de acces la un tribunal.
Astfel, considerând incidente impedimentele de ordin procedural impuse de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel ar fi trebuit să dea prioritate, oricum, în cauză, dreptului de acces la un tribunal, pentru ca reclamanţii sa poată obţine o hotărâre pe baza meritelor cazului, iar nu să se preocupe de „încălcarea" termenului rezonabil, garanţie neinvocată de părţile interesate, cu consecinţa trimiterii la o altă procedură judiciară, ştiut fiind faptul că termenul rezonabil, în ipoteza în care există proceduri prealabile obligatorii, cum este cea a Legii nr. 10/2001, se calculează de la momentul în care există o dispută reală si serioasă asupra dreptului cu caracter civil, deci, în cauză, de la momentul depunerii notificării, în baza Legii nr. 10/2001, privind realizarea unui drept cu caracter civil - pretinsul drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
În cauză, însă, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a considerat instanţa de apel, când a apreciat că ar putea fi declanşată o nouă procedură împotriva M.F.P., întrucât unitatea deţinătoare este cunoscută în speţă, în sensul acestor dispoziţii.
În opinia instanţei de recurs, devin incidente, în cauză, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, intimata pârâtă SC B.T. SRL, societate care, deşi nu face parte dintre cele enumerate la art. 21 alin. (1), este un succesor cu titlu particular al SC A. SA Gherla – societate pe acţiuni cu capital de stat, privatizată la momentul soluţionării notificării - dobândind bunul pe calea executării silite, ce are natura unei înstrăinări, putând fi circumscrisă ipotezei de la art. 29 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 republicată. Or, pentru ipoteza reglementată de art. 29 alin. (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător, în considerarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte, constatând că au fost greşit aplicate, de ambele instanţe, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 la circumstanţele de fapt deduse judecăţii, cauza soluţionându-se de către instanţa de apel, fără a intra în cercetarea fondului, consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., si că se impune casarea ambelor hotărâri, în lumina respectării pincipiului dublului grad de jurisdicţie si al dreptului la apărare, garanţii ale procesului echitabil.
În acest context, instanţa de trimitere va stabili, în mod concret, persoana juridică care a efectuat privatizarea SC A. SA Gherla, si care urmează să fie obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Pentru a se asigura o judecată unitară, instanţa de trimitere va verifica si regimul juridic al parcelelor 511/1, 512/1/1 si 512/1/2, pentru a dezlega problema de drept privind restituirea pretinsei diferenţe de teren solicitate de recurenţi, aspect ce a constituit motiv de recurs distinct, dar care presupune, de asemenea, verificări de fapt, ce exced atribuţiilor instanţei de recurs.
În consecinţă, se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) si (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamanţii L.R.Ş., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I. şi B.D.M.I. împotriva Deciziei nr. 336/ A din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie; casarea deciziei recurate şi a sentinţei civile nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj si trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii L.R.Ş., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I. şi B.D.M.I. împotriva Deciziei nr. 336/ A din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1375/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6785/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
