ICCJ. Decizia nr. 6781/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6781/2011
Dosar nr. 8087/62/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 176/ S din 31 mai 2010 Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC M.M. SRL Câmpulung, în contradictoriu cu pârâtele SC S.I. SRL Braşov, A.N.A.F. - D.G.F.P. Braşov, D.G.F.P. - A.F.P. Braşov şi B.R.D. - Sucursala Braşov; a constatat că debitul pârâtei SC S.I. SRL în favoarea D.G.F.P. Braşov s-a diminuat la suma de 19.241,69 RON; a dispus restrângerea ipotecii legale intabulate în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. Braşov asupra imobilului proprietatea SC S.I. SRL, înscris în C.F. cu nr. iniţial 10072 Braşov, nr. top. 2107/2, 2106/2/2 - teren în suprafaţă de 6710 mp, prin conversie devenită C.F. 104.622 Braşov, imobil trecut ulterior în C.F. 103.236 Braşov la A+l, sarcina înscrisă în această ultimă carte funciară la CI, de la sumele de 28.409.491.867 lei debit, 15.373.545.763 lei dobânda şi 2.000.552.803 lei penalităţi la suma de 19.241,69 RON ; a respins pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâta B.R.D. privind radierea ipotecii intabulate în favoarea acesteia asupra aceluiaşi imobil menţionat anterior ca fiind rămase fără obiect; a obligat pârâtele SC S.I. SRL Braşov, A.N.A.F. - D.G.F.P. Braşov, D.G.F.P. - A.F.P. Braşov la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Braşov a reţinut că reclamanta este creditoarea pârâtei SC S.I. SRL Braşov cu suma de 1968.600 euro, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa comercială nr. 389/2007 a Tribunalului Comercial Argeş, devenită irevocabilă prin respingerea acţiunii în anulare promovată.
Prin încheierea de carte funciară a Judecătoriei Braşov s-a intabulat, în favoarea D.G.F.P. –A.F.P. Braşov, dreptul de ipotecă legală asupra imobilului înscris în C.F. 10072 Braşovfdevenită prin conversie C.F. 103236), sub nr. de ordine A4-5, nr. top. 2107/2, 2106/2/2, reprezentând teren în suprafaţă de 6710 mp (proprietatea pârâtei SC S.I. SRL Braşov),pentru sumele de 28.409.491.867 Rol(debit), 15.373.545.763 lei (dobânzi) şi 2.000.552.803 lei (penalităţi de întârziere), precum şi dreptul de ipotecă legală asupra imobilului înscris în C.F. 20536 Braşov (devenită prin conversie C.F. 105622) sub nr. de ordine A+l, nr. top. 7476/2/6/5, 7476/2/5/5, 7476/2/23/3, 7476/2/22/5/2, reprezentând casă şi teren în suprafaţă de 380 mp.
Conform actului de carte funciară depus la dosar, ipotecile s-au intabulat în baza procesului-verbal de sechestru nr. 21 din 02 februarie 2004 emis în Dosarul de executare nr. 643/2004, titlul executoriu fiind reprezentat de procesul-verbal din 26 ianuarie 2004 ce vizează neplata unor sume datorate cu tidul de impozit pe profit şi impozit pe dividende.
Întrucât la cererea A.F.P. Braşov, prin încheierea nr. 7762 din 02 februarie 2010 a O.C.P.I. Braşov s-a dispus radierea celei de-a doua ipoteci, reclamanta a renunţat la pretenţiile formulate în legătură cu acest imobil(casă şi teren în suprafaţă de 380 mp).
S-a constatat, de asemenea, că asupra imobilului înscris în C.F. 10072 Braşov (nr. 103236 Braşov), sub nr. de ordine A+5, nr. top.2107/2, 2106/2/2 - teren în suprafaţă de 6710 mp s-au intabulat în anul 2003 în favoarea B.R.D. Braşov mai multe ipoteci de rang I, II, III şi IV.
Potrivit adresei din 06 martie 2008 a B.R.D. Braşov, s-a dispus radierea tuturor ipotecilor instituite în favoarea acestei unităţi în baza proces ului-verbal de încetare a executării silite, reclamanta arătând în concluziile scrise depuse în dosarul Judecătoriei că ipotecile înscrise în favoarea B.R.D. Braşov au fost radiate, motiv pentru care instanţa de fond a respins pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâta B.R.D. Braşov ca fiind rămase fără obiect.
Tribunalul a mai reţinut că prin sentinţa nr. 60/ F din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, devenită irevocabilă prin respingerea recursului promovat, s-a dispus anularea Deciziei nr. 4 din 14 ianuarie 2004 emisă de către M.F.P. – A.N.A.F. - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor şi procesul-verbal din 12 decembrie 2003 întocmit de către M.F.P. – D.C.F. Braşov cu privire la suma de 28.382.908.521 lei, precum şi pretenţiile cu privire la suma de 192.416.966 lei.
Din cuprinsul hotărârii judecătoreşti s-a reţinut că la data controlului efectuat de către D.C.F., totalul datoriei SC S.I. SRL Braşov către bugetul statului este de 8.261.709.666 lei, din care s-a achitat suma de 8.069.292.700 lei, rămânând de achitat suma de 192.416.966 lei.
S-a constatat de asemenea că în speţa respectivă este vorba despre un alt titlu executoriu decât cel în baza căruia s-a înscris ipoteca legală asupra imobilului, respectiv, prin sentinţa arătată s-a dispus anularea altor acte de control, şi anume, Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2004 emisă de către M.F.P. - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi procesul-verbal din 12 decembrie 2003 întocmit de către M.F.P. - Direcţia Controlului Fiscal Braşov.
În consecinţă, prima instanţă a reţinut că apărările reclamantei întemeiate pe sentinţa menţionată nu pot fi reţinute, întrucât acestea au vizat o altă datorie a pârâtei SC S.I. SRL Braşov către bugetul de stat, şi nu cea pentru garantarea căreia s-a intabulat dreptul de ipotecă legală.
Cu toate acestea, pentru a determina în cursul soluţionării procesului, cuantumul datoriei pe care SC S.I. SRL Braşov o mai are faţă de bugetul de stat, s-au emis în acest sens adrese către D.G.F.P. Braşov, respectiv, A.F.P. Braşov, comunicându-se instanţei că aceasta nu mai figurează la data de 15 martie 2010 cu obligaţii la bugetul general consolidat.
De asemenea, prin adresa din 09 aprilie 2010 a A.F.P. Braşov s-a comunicat instanţei că s-a procedat la radierea ipotecii legale înscrise asupra imobilului din C.F. 10072 Braşov, de sub nr. de ordine A+5, nr. top.2107/2, 2106/2/2-teren in suprafaţa de 6710 mp.
S-a constatat însă că prin încheierea de carte funciară din 01 februarie 2010 s-a dispus radierea dreptului de ipotecă legală şi interdicţia de înstrăinare de sub C4, care vizează însă un alt imobil, respectiv cel cu nr. top.2107/1/2,2106/1/2 înscris în C.F. 102875 Braşov provenită din conversia C.F. 10072 Braşov.
De altfel, şi din conţinutul extrasului C.F. 103236 Braşov (provenită din conversia C.F. 10072 Braşov) şi datat 23 aprilie 2010, se constată că ipoteca legală înscrisă în favoarea D.G.F.P. – A.F.P. Braşov asupra imobilului cu nr. top. 2107/2, 2106/2/2 nu a fost radiată, fiind în continuare menţionată sub CI.
Instanţa a reţinut însă că din cuprinsul adresei A.F.P. Braşov rezultă că la data de 15 martie 2010, pârâta SC S.I. SRL Braşov nu mai avea nicio datorie faţă de bugetul general consolidat, motiv pentru care s-a constatat, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă, că debitul acesteia s-a diminuat la 19.241,69 RON şi, în consecinţă, s-a restrâns la această limită şi ipoteca legală înscrisă asupra imobilului menţionat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov şi A.F.P. a municipiului Braşov.
Pârâta D.G.F.P. Braşov, în reprezentarea M.F.P. a arătat că nu are calitatea de organ teritorial fiscal al debitorului SC S.I. SRL şi a obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, în sarcina sa neexistând nici o culpă procesuală.
Pârâta A.F.P. Braşov a arătat, prin prisma încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce reclamanta nu a cerut, având în vedere renunţarea la judecată numai pentru petitul 2 nu şi la petitul 1, respectiv, nu s-a pronunţat cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii privind radierea ipotecilor, a încălcat dispoziţiile privitoare la comunicarea actelor de procedură prin necomunicarea înscrisului de la fila 88 şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată fără a exista o culpă procesuală din partea acesteia care nu s-a opus niciodată la admiterea acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 141/ Ap din 19 octombrie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile, reţinând că din cuprinsul cărţii funciare nr. 103236, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 10072, aflată la fila 88 dosar fond, rezultă că D.G.F.P., împreună cu A.F.P. Braşov sunt înscrise la Foaia Cpct. 1 ca beneficiare ale ipotecii legale în valoare de 28.409.867 lei, situaţie faţă de care chemarea sa în judecată în vederea restrângerii ipotecii este obligatorie, având, deci, calitate procesuală pasivă. In acest sens, instanţa de apel a reţinut că modalitatea în care, din punct de vedere al codului fiscal se urmăresc şi se repartizează teritorial, între unităţile fiscale urmărirea şi plata debitelor este indiferentă din punct de vedere procesual, atâta timp cât această recurentă este trecută la foaia C de sarcini cu constituirea în favoarea sa a ipotecii legale.
Cheltuielile de judecată au fost acordate corect de către prima instanţă, în întâmpinarea depusă de această pârâtă ca şi pe parcursul procesului susţinerile sale fiind de respingere a cererii întrucât ipotecile legale sunt corect aplicate şi nu pot fi restrânse, această poziţie a sa fiind de opoziţie la admiterea acţiunii astfel încât sun incidente în cauză dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., pârâta apelantă fiind căzută în pretenţii.
Referitor la apelul pârâtei A.F.P. Braşov, instanţa de apel a reţinut că, deşi în încheierea din data de 15 aprilie 2010 s-a consemnat că pârâta a renunţat la petitul 1 şi 2 din acţiune, prin încheierea din data de 13 mai 2010 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în această încheiere,în sensul că s-a renunţat numai la petitul 2.
Instanţa de apel a mai reţinut că în considerentele hotărârii sunt dezlegate problemele de drept supuse judecăţii în petitul 1, referirea la încheierea din data de 15 aprilie 2010 făcându-se numai pentru a reflecta cele petrecute pe parcursul derulării procesului, condiţii în care nu se poate susţine că instanţa s-a pronunţat asupra a ceva ce nu s-a cerut.
Legat de excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa nu a omis să se pronunţe asupra sa ci, conform încheierii din data de 27 mai 2009 (fila 111 dosar judecătorie), a unit-o cu fondul, având în vedere că aceasta necesita administrarea de probatorii şi nu putea fi soluţionată decât odată cu concluziile asupra fondului, prilej cu care instanţa a constatat că acţiunea este admisibilă, aşa încât în mod implicit a respins această excepţie.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor privind comunicarea actelor de procedură, instanţa de apel a constatat că nu este vorba de un act de procedură, ci de un înscris folosit ca probă în dosar, înscris despre care apelanta avea cunoştinţă aşa cum rezultă fără dubiu din adresa din 09 aprilie 2010 emisă de către aceasta (fila 63), prin care se face referire la numerele topografice aflate în discuţie. Faptul că numărul de carte funciară nu mai concordă cel actual cu cel aflat pe hârtie nu este relevant din punct de vedere al faptului cunoaşterii înscrisului. De altfel înscrisul aflat la fila 88 este doar o copie actualizată a cărţii funciare el fiind depus şi anterior în cursul procesului.
În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta apelantă opunându-se admiterii acţiunii,prin invocarea chiar a inadmisibilităţii sale, aşa încât, prin soluţia pronunţată s-a constatat că aceasta a căzut în pretenţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele A.F.P. Braşov şi D.G.F.P. Braşov.
Recursul pârâtei A.F.P. Braşov a vizat următoarele critici:
Lin mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, atâta timp cât în cauză sunt incidente dispoziţiile C. proCod Fiscal, derogatoriu de la dreptul comun, în conformitate cu care organul fiscal A.F.P. Braşov a procedat, în mod legal, atât la luarea măsurilor de executare silită, cât şi la ridicarea ipotecilor instituite, care s-a efectuat în mod benevol, imediat ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat litigiul existent între D.G.F.P. Braşov şi SC S.I. SRL, având ca obiect acţiune în contencios administrativ (Dosar nr. 10565/1/2008), prin transmiterea, de către această pârâtă, către biroul de carte funciară, a adresei din 29 ianuarie 2010, prin care solicita radierea tuturor ipotecilor din C.F. 10072 precum şi radierea dreptului de ipotecă din poziţia C4, C6 din C.F. 102875 (provenită din conversia pe hârtie a C.F. 10072).
În acest sens arată că obligaţia de ridicare a ipotecii instituită de creditorul fiscal incumbă în mod exclusiv acestuia din urmă, astfel încât acţiunea are un vădit caracter inadmisibil.
Il. În mod greşit a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât opoziţia la pretenţiile reclamantei s-a manifestat doar prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, justificată la acel moment de existenţa, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a litigiului de contencios administrativ anterior menţionat, în care debitoarea SC S.I. SRL figura încă cu creanţe bugetare restante.
Ulterior soluţionării respectivului litigiu, A.F.P. Braşov a adus la cunoştinţa instanţei de judecată că nu mai subzistă obligaţiile fiscale ale societăţii, dar cu toate acestea instanţa de fond a apreciat că îndeplinirea obligaţiilor de către organul fiscal echivalează cu opunerea la radiere şi, implicit, cu stabilirea culpei procesuale.
III. Hotărârea instanţei de fond conţine motive contradictorii, în sensul că, deşi pârâta a învederat că debitoarea SC S.I. SRL nu mai figurează cu debite, admite acţiunea reclamantei şi menţionează în dispozitiv că debitul pârâtei SC S.I. SRL în favoarea D.G.F.P. Braşov s-a diminuat la suma de 19.241,69 lei.
Recursul pârâtei D.G.F.P. Brasop a vizat următoarele critici:
I. Instanţa de apel nu a observat că motivele de apel vizau faptul că tribunalul nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P., motivată pe faptul că această instituţie nu are calitatea de organ fiscal al debitoarei SC S.I. SRL, nu a întocmit procesele-verbale de sechestru asupra bunurilor imobile şi nu le-a înscris în cartea funciară a debitorului.
În acest sens, arată că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au observat că ipotecile instituite asupra bunurilor imobile ale SC S.I. SRL au avut la bază procesele-verbale întocmite de către pârâta A.F.P. Braşov, astfel încât numai aceasta din urmă avea posibilitatea de a le restrânge, aspect confirmat de adresa din 02 februarie 2010 cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 20536 Braşov.
Mai arată că evidenţa pe plătitor a pârâtei SC S.I. SRL intră în competenţa A.F.P. Braşov, instituţie care poate opera orice modificare a cuantumului obligaţiilor de plată datorate faţă de bugetul de stat, indiferent dacă este vorba de o plată benevolă, o stingere de obligaţii prin procedurile instituite de OG nr. 92/2003 sau prin operarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Toate raporturile juridice cu privire la obiectul cauzei s-au purtat între reclamantă, debitorul-pârât SC S.I. SRL şi A.F.P. Braşov, iar pârâta D.G.F.P. Braşov a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezulta că SC Saci International nu figurează cu obligaţii restante la bugetul general consolidat, situaţie faţă de care, chiar dacă s-a trecut peste excepţia invocată, acţiunea trebuia respinsă faţă de această pârâtă.
IlI. În mod greşit s-a dispus obligarea la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată, alături de celelalte pârâte, poziţia sa procesuală nefiind de natură a înlătura solicitările reclamantei, întrucât nu se află în raporturi juridice de drept fiscal cu aceasta, poziţia sa în proces fiind justificată doar pentru opozabilitate, iar simpla calitate de pârât neputând atrage culpa procesuală şi incidenţa dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Pe de altă parte, instanţa de apel nu a stabilit, o obligaţie distinctă, pentru fiecare pârât, cu referire la cheltuielile de judecată.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente comune:
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.
Motivarea trebuie să fie de o manieră care să corespundă imperativelor logicii, să nu fie contradictorie şi dubitativă, întrucât trebuie să ofere părţilor şi instanţelor de control judiciar o înlănţuire logică a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.
În cauză, motivarea deciziei curţii de apel nu răspunde acestor exigenţe legale, deoarece nu examinează efectiv apărările şi susţinerile părţilor, confirmând, în termeni generali, situaţia de fapt şi dezlegarea în drept statuată de prima instanţă.
Încălcând principiul rolului activ, potrivit căruia „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale", precum şi principiul efectului devolutiv al acestei căi de atac, în virtutea căruia în faţa judecătorului superior se devoluează întreaga cauză, cu întreg complexul de chestiuni de fapt şi de drept ce-i aparţin, instanţa de apel a răspuns doar parţial la criticile formulate prin intermediul motivelor de apel, limitându-se la a „achiesa" la raţionamentele primei instanţe, situaţie ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Astfel, instanţa de apel nu a analizat contradictorialitatea considerentelor hotărârii instanţei de fond care, deşi constată că pârâta SC S.I. SRL nu are debite restante la bugetul de stat, dispune restrângerea ipotecii legale intabulate în favoarea D.G.F.P. - A.F.P. Braşov asupra imobilului înscris în C.F. cu nr. iniţial 10072 Braşov, nr. top 2107/2, 2106/2/2-teren în suprafaţă de 6710 mp, imobil trecut ulterior în C.F. 103.236 Braşov la A+l dela sumele de 28.409.491.867 lei-debit, 15.373.545.763 lei-dobândă şi 2.000.552.803 lei-penalităţi, la suma de 19.241,69 RON.
Pe parcursul soluţionării cauzei, în urma diferitelor adrese emise de diverse organe fiscale, s-au obţinut informaţii contradictorii în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa unui debit al SC S.I. SRL către bugetul de stat, în sensul că unele dintre aceste adrese au confirmat radierea ipotecii legale înscrise asupra imobilului aparţinând acestei societăţi, iar altele au infirmat-o, nefiind stabilit în mod cert un aspect esenţial în rezolvarea pricinii, şi anume, dacă pârâta menţionată are sau nu debite restante şi în ce sume constau acestea.
Pe de altă parte, deşi instanţa de fond reţine că din sentinţa civilă nr. 60/F din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov rezultă că pârâta SC S.I. SRL are de achitat o restanţă de 192.416.966 lei, constată că acest debit provine dintr-un alt titlu executoriu decât cel în baza căruia s-a înscris ipoteca legală asupra imobilului, însă nu face nici un demers în lămurirea acestei situaţii.
Prin raportare la această sentinţă, rezultă o serie de inadvertenţe cu privire la posibilul debit al pârâtei arătate, respectiv, deşi există procesul-verbal de sechestru din 02 februarie 2004 prin care s-au intabulat ipotecile în discuţie, corespunzător unui titlu executoriu reprezentat de procesul-verbal din 26 ianuarie 2004 referitor la neplata unor sume datorate cu titlu de impozit pe profit şi impozit pe dividende (28.409.491.867-debit, 15.373.545.763-dobânzi, 2.000.552.803-penalităţi), hotărârea invocată anulează Decizia nr. 4/14 ianuarie 2004 a M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.S.C. şi procesul-verbal din 12 decembrie 2003 întocmit de către M.F.P. - D.C.F. Braşov cu privire la sumade 28.382.908.521 lei, rămânând un debit de 192.416.966 lei.
În această situaţie nu reiese dacă această restanţă mai există ca atare, iar dacă există, care este provenienţa ei, ce titlu executoriu a stat la baza sa, dacă a fost achitată sau nu, cât s-a executat şi când s-a executat, aspecte esenţiale în pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale în rezolvarea pricinii.
Instanţa de fond mai reţine că din cuprinsul unei adrese emisă de A.F.P. Braşov rezultă că la data de 15 martie 2010 SC S.I. SRL nu mai avea nici o datorie către bugetul de stat consolidat şi, cu toate acestea, constată diminuarea debitului datorat la suma de 19.241,69 RON, afirmaţii ce se contrazic în mod flagrant, întrucât o datorie inexistentă nu se poate micşora.
De asemenea, instanţa de fond se raportează la existenţa unor posibile datorii către stat la data de 15 martie 2010, fără a lua în considerare că prin întâmpinarea formulată cu prilejul introducerii acţiunii pe rolul Judecătoriei Constanţa, pârâta D.G.F.P. Braşov a indicat că pârâta SC S.I. SRL avea un debit restant de mai multe milioane şi că existau mai multe acte de control prin care se stabiliseră în sarcina acesteia obligaţii fiscale şi fără a stabili care erau debitele acestei societăţi la data introducerii acţiunii.
Faţă de cele arătate, în rejudecare, instanţa va stabili ce debite existau în sarcina pârâtei SC S.I. SRL la data introducerii acţiunii, va proceda la analiza ridurilor executorii pentru a stabili care este titlul executoriu ce stă la baza acestui debit, şi va administra toate probatoriile necesare pentru a stabili dacă debitul arătat mai subzistă în prezent, în ce cuantum exact, dacă s-a procedat la executarea acestei datorii, dacă achitarea a fost parţială sau totală, momentul la care s-a realizat executarea, precum şi actele ce au stat la baza tuturor acestor operaţiuni.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., având în vedere incompleta lămurire a situaţiei de fapt, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile pronunţate în cauză şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarat de pârâţii M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Braşov şi A.F.P. Braşov împotriva Deciziei nr. 141/ Ap din 19 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 176 din 31 mai 2010 a Tribunalului Braşov, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6785/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5909/2011. Civil → |
|---|
