ICCJ. Decizia nr. 1639/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1639/2011
Dosar nr. 2648/219/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 23 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2010 pe rolul Judecătoriei Dej, R.A. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul C.F., să se dispună suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. 347/ex/2010 al BEJ D.D.
În motivare contestatorul a susţinut că executarea silită a fost demarată la solicitarea intimatului în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 1162 din 15 octombrie 2009 a Judecătoriei Dej - ce a fost pronunţată cu încălcarea deciziei nr.723/2010 a Curţii Constituţionale, a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, art. 44 alin. (3), art. 46 din Constituţia României, art. 2, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
A mai învederat că pe rolul aceleiaşi instanţe sunt înregistrate dosarele nr. 2453/219/2010 având ca obiect contestaţie la executare, precum şi dosarul nr. 805/219/2010 având ca obiect întoarcerea executării silite.
Prin sentinţa civilă nr. 1297 din 16 august 2010 Judecătoria Dej a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara.
A reţinut instanţa, că din coroborarea dispoziţiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială a instanţei de executare, cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori al terţului poprit, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecaţii este instanţa de executare, adică Judecătoria Timişoara, ca instanţă comună atât pentru domiciliul debitorului, cât şi pentru terţul poprit.
Astfel sesizată Judecătoria Timişoara a dispus, prin încheierea civilă nr. 13284 din 31 august 2010, declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Dej, reţinând că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter incidental faţă de litigiul de fond reprezentat de contestaţia la executare, fiind o măsura pe care o poate lua preşedintele instanţei la care s-a înregistrat contestaţia la executare, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Prin urmare instanţa competentă teritorial să se pronunţe asupra cererii de suspendare provizorie este cea care soluţionează contestaţia la executare deoarece suspendarea provizorie a executării silite se poate dispune numai până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestaţiei la executare, în cazul de faţă Judecătoria Dej.
Constatând astfel ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Referitor la conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, se constată următoarele:
Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ. „până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea ,....".
Iar alin. (4) al aceluiaşi text dispune ca „în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol".
Dispoziţiile legale enunţate relevă caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite ori a celei provizorii, în raport de litigiul de fond reprezentat de contestaţia la executare, un atare litigiu chiar materializat într-o cerere distinctă de cel de fond neavând o existenţă de sine stătătoare, ci este subsecvent litigiului principal constând în contestaţia la executare.
Or, în speţă, litigiul de fond - contestaţia la executare - este înregistrat pe rolul Judecătoriei Dej căreia, potrivit normelor evocate, îi revine competenţa soluţionării cererii incidentale litigiului principal - suspendare provizorie executare silită.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1652/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1645/2011. Civil → |
|---|
