ICCJ. Decizia nr. 1661/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1661/2011
Dosar nr. 5710/1/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 iunie 2010, sub nr. 5710/1/2010, contestatorul M.P. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 20010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei atacate şi admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 280 din 16 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu consecinţa respingerii apelului promovat de Municipiul Bucureşti si păstrării, ca fiind legală si temeinică, a hotărârii instanţei de fond.
În motivarea cererii, după reiterarea soluţiilor pronunţate în cauză, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat în totalitate motivele de recurs ori le-a interpretat greşit, în raport de probele existente la dosar, pe care acesta le analizează.
În acelaşi sens, contestatorul a învederat că motivarea deciziei este sumară, că au fost subestimate concluziile celor două expertize administrate în cauză si nu au fost valorificate toate probele dosarului.
In drept, au fost invocate disp. art. 317-318 C. proc. civ., contestaţia fiind legal timbrată.
Intimatul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, nu a formulat întâmpinare, în condiţiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la dispoziţiile legale, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată pentru motivele reglementate exhaustiv în dispoziţiile art. 317 si art. 318 C. proc. civ.
In conformitate cu art. 318 teza a II-a C. proc. civ., care reglementează motivele contestaţiei în anulare speciale, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motive de modificare sau de casare.
In raport de acest temei juridic, contestatorul M.P. a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs, care a pronunţat Decizia civilă nr. 1107 din 22 februarie 20010, nu a analizat ansamblul motivelor de recurs ori le-a interpretat greşit, în raport de probele existente la dosar, pe care nu le-a valorificat, fiind nemulţumit si de calitatea motivării deciziei contestate.
Or, contestaţia în anulare nu trebuie să constituie un apel deghizat, prin care să se obţină o rejudecare a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti irevocabile si principiului securităţii raporturilor juridice (cauzele Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006).
In acest context, trebuie reamintit că redeschiderea procedurilor nu poate fi admisă decât în cazul existentei unor circumstanţe excepţionale şi de substanţă, cu păstrarea unui just echilibru al intereselor părţilor implicate în cauză.
Astfel, din cercetarea motivelor contestaţiei în anulare invocate de contestatorul M.P., se poate retine că acestea nu pot fi asimilate unor circumstanţe excepţionale şi de substanţă, care să repermită redeschiderea unei proceduri, ce s-a desfăşurat cu respectarea ansamblului garanţiilor procesuale, cum este dreptul la apărare si principiul contradictorialităţii.
Tot astfel, nemulţumirile contestatorului, ce vizează modul de interpretare a probelor sau motivarea instanţei de recurs, nu pot constitui cauza juridică a contestaţiei în anulare speciale, în sensul art. 318 C. proc. civ.
In ceea ce priveşte pretinsa neanalizare a ansamblului motivelor de recurs, se poate constata că instanţa care a pronunţat Decizia civilă nr. 1107 din 22 februarie 20010 a realizat o cenzură de legalitate a motivelor de recurs invocate, în limitele impuse de structura căii de atac a recursului, în actuala reglementare, ce nu poate viza reanalizarea mijloacelor de probă sau a situaţiei de fapt stabilită în baza acestora.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul contestaţiei în anulare specială, reglementat de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., si nu s-a invocat niciun argument în susţinerea contestaţiei în anulare, reglementată de art. 317 C. proc. civ., aceste temei juridic fiind invocat doar formal, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.P. împotriva deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 20010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.P. împotriva deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1664/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1662/2011. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
