ICCJ. Decizia nr. 1791/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1791/2011
Dosar nr. 17275/3/2008
Şedinţa publică din 1 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 438,50 mp din Bucureşti, sector 1, proprietatea lui I.V. şi I.A., pentru suma de 43.850 Euro (100 Euro/mp) sumă în legătură cu care s-a prevăzut consemnarea, în contul persoanelor expropriate în termen de 15 zile de la emiterea acestei hotărâri.
Exproprierea s-a dispus în vederea realizării lucrării „Fluidizare trafic pe DN1 – Km.8+100 – Km.17+100 şi centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti – Obiectiv 5A – reabilitare şi extindere la patru benzi a centurii rutiere a municipiului Bucureşti, între DN1A şi DN1".
La 9 mai 2008, persoanele expropriate au sesizat instanţa, solicitând anularea în parte a hotărârii mai sus arătate, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii precum şi anularea în totalitate a anexei la această hotărâre, respectiv a procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 30 din 1 februarie 2008.
Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în valoare totală de 153.475 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR de la data plăţii, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1350 din 23 noiembrie 2009, a admis în parte contestaţia şi anulând procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 30 din 1 februarie 2008 şi, în parte, art. 2 din Hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008 a stabilit cuantumul despăgubirilor, la suma de 87.349 Euro, echivalentul în lei, la cursul BNR de la data consemnării sumei.
A respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că oferta de despăgubire, cuprinsă în hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008, este nejustificat de scăzută (16.052,22 lei) în raport cu valoarea reală a imobilului expropriat, atât la momentul consemnării despăgubirilor (408.178 lei) cât şi la momentul efectuării expertizei, când preţurile au suferit o scădere semnificativă din cauza crizei imobiliare, pe fondul crizei economice generale (367.880 lei).
Or, se arată, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea „se compune" din valoarea reală a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Tot astfel, conchide instanţa fondului, nu s-a făcut dovada consemnării anterioare a despăgubirii iniţiale, stabilită prin hotărârea atacată.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, prin Decizia nr. 271 din 26 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile reclamanţilor şi pârâtului, reţinând în esenţă că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, au fost corect aplicate de instanţa fondului, cuantumul despăgubirii fiind cel de la data întocmirii raportului de expertiză, în legătură cu care niciuna din părţi nu a înţeles să formuleze obiecţiuni, astfel că valoarea stabilită – de 87.349 Euro – pentru suprafaţa expropriată, este corectă în raport cu norma de lege indicată.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, atât C.N.A.D.N.R. SA, ca reprezentantă a Statului Român, cât şi reclamanţii I.V. şi I.A.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.N.A.D.N.R. SA, critică hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pe considerentul că despăgubirile au fost stabilite la valoarea de ofertare a unor imobile similare, şi nu la cea de tranzacţionare.
Astfel, conchide recurenta, chiar dacă la stabilirea valorii finale,
s-a făcut o corecţie a preţului de ofertare prin scăderea unui procent reprezentând marja de negociere, valoarea astfel obţinută este mult superioară celei reale.
În recursul lor, întemeiat de asemenea pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii reiterează criticile din apel arătând că în mod greşit „valoarea reală" a imobilului a fost stabilită ca fiind cea de la data efectuării expertizei în condiţiile în care bunul expropriat ieşise deja de aproximativ un an, din patrimoniul lor iar alin. (1) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 dispune că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.
Recursurile se privesc ca fondate, urmând a fi admise, în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Prin Legea nr. 198/2004 s-a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcţii de autostrăzi şi drumuri naţionale.
Articolul 9 al sus-citatului act normativ prevede că acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor.
Ca atare, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) şi (2) prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" defineşte preţul de piaţă şi anume cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care s-a efectuat expertiza de evaluare.
Ca atare, aşa cum constant s-a statuat în practica instanţelor judecătoreşti, în stabilirea cuantumului despăgubirii, trebuie avut în vedere preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Or, stabilirea acestui preţ de piaţă, presupune administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare care, în speţă, contrar prevederilor art. 26 din lege, în calculul privind valoarea despăgubirii cuvenite reclamanţilor, a avut în vedere, doar preţurile indicate în diverse oferte imobiliare (f.143,147-168 – dosar nr. 17275/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă) oferte ce nu pot fi asimilate preţului de circulaţie, respectiv celui de piaţă.
În consecinţă, cu prilejul rejudecării, urmează a se dispune efectuarea unui nou raport de expertiză care, stabilind valoarea de circulaţie a imobilului supus exproprierii să se raporteze la preţuri de tranzacţionare pentru terenuri aparţinând aceleiaşi categorii de folosinţă, consemnate în contracte autentice de vânzare-cumpărare.
Tot astfel, în acord cu dispoziţiile art. 26 alin. final al Legii nr. 33/1994, la stabilirea valorii imobilului, experţii, trebuie să ţină seama (întrucât, în speţă, ne aflăm în situaţia unei exproprieri parţiale) şi de sporul de valoare dobândit de partea din teren rămasă neexpropriată, ca urmare a lucrărilor efectuate (dezvoltarea infrastructurii, prin extinderea şoselei de centură) situaţie în care vor putea propune instanţei o eventuală reducere a daunelor.
Totodată, urmează a se verifica, faţă de susţinerile constante ale pârâtei pe parcursul derulării litigiului şi cele ale experţilor (a se vedea f.146 – dosar fond) şi împrejurarea consemnării sumei de bani stabilită ca despăgubire, prin hotărârea atacată, pe numele persoanelor expropriate.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii I.V., I.A. şi de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 271 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1785/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
