ICCJ. Decizia nr. 2163/2011. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2163/2011
Dosar nr.896/108/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad reclamanta B.L. a chemat în judecată Municipiul Arad prin Primar şi pe C.C.M. solicitând să se constate că a dobândit prin uzucapiune suprafaţa de 5.000 m.p. teren din Arad înscris în CF 9740 Arad cu nr. top 6683/8/c, 6683/8/d ca urmare a folosirii neîntrerupte de către antecesorii reclamantei şi apoi de către reclamantă vreme de peste 30 de ani. A solicitat şi dezmembrarea terenului în două noi parcele, dintre care una de 5.000 m.p. pe numele reclamantei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul a fost folosit de familia ei încă din anul 1935, posesia fiind anterioară apariţiei Decretului nr. 115/1938 şi s-a început de fratele bunicului său şi continuat de bunicul şi părinţii săi, după ce s-a cumpărat imobilul din strada V. şi s-a convenit cu proprietarul terenurilor învecinate, G.N., să se achiziţioneze de la acesta 5.000 m.p. În drept cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1837, 1847 şi 1890 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 461 din 5 noiembrie 2009 Tribunalul Arad a respins acţiunea reţinând că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile C. civ. şi normele cutumiare, dar nici prevederile Decretului-Lege 115/1938, iar conform art. 21 alin. (5) din Legea 10/2001 până la soluţionarea notificării formulate de C.C.M. înstrăinarea terenului este interzisă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta susţinând că în speţă sunt incidente prevederile C. civ., iar terenul în litigiu nu intră în sfera de aplicare a Legii 10/2001. De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la parcelarea şi dezmembrarea terenului.
Prin Decizia civilă nr. 101 A din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins apelul.
În considerente instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei nu are nici o legătură juridică cu terenul în litigiu. Astfel, terenul a fost intabulat pe numele lui G.A., tatăl lui G.N., în anul 1926, iar la 25 octombrie 1933 proprietatea s-a intabulat în favoarea firmei A. SA Viticultură Arad, proprietatea lui G.A.. Ulterior, la 29 iulie 1937 s-a rectificat numele proprietarului, înscriindu-se firma individuală A. Viticultură, proprietar G.N. cu sediul în Arad. La 25 iunie 1946 terenul s-a dezmembrat în 4 parcele, iar parcelele cu nr. top 6683/c şi 6683/d au fost renotate în favoarea proprietarului G.N., care a rămas singurul proprietar până la data de 21 august 1984 când Statul Român a preluat terenul în baza Decretului 223/1974.
Prin urmare, G.N. a avut neîntrerupt calitatea de proprietar din 1925 până în 1984, iar din 1984 până în 1990 terenul a aparţinut statului, situaţie în care nu se poate uzucapa, deoarece împotriva statului nu operează uzucapiunea.
Reclamanta nu a dovedit posesia neîntreruptă, de altfel aceasta nici nu poate invoca uzucapiunea deoarece proprietarul tabular a înstrăinat succesiv parcele din acest teren.
Instanţa a mai reţinut că uzucapiunea invocată de reclamantă nu poate fi constatată decât prin raportarea la dispoziţiile Decretului-Lege 115/1938, având în vedere zona în care se află terenul. Or, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 27 şi 28 din acest act normativ.
S-a apreciat legală şi reţinerea primei instanţe potrivit căreia terenul nu poate fi înstrăinat până la soluţionarea notificării formulate de pârâta C.C.M., moştenitoarea testamentară a defunctului G.N.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta B.L., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod nelegal instanţa a respins administrarea probelor solicitate pentru individualizarea terenului şi îndeplinirea condiţiilor pentru a uzucapa. De asemenea, tot nelegal, instanţa nu a răspuns la cel de-al doilea capăt de cerere, privind parcelarea şi dezmembrarea terenului, încălcând dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin încheierea din 28 mai 2009 instanţa de fond a respins administrarea probei testimoniale propusă de reclamantă considerând că aceasta nu este utilă cauzei.
Instanţa a adoptat această soluţie în raport de celelalte înscrisuri depuse la dosar. Astfel, potrivit adresei Primăriei Arad, terenul în litigiu este amplasat în extravilanul oraşului şi se identifică în parcelele A 1549 şi A 1550, parcela A 1549 aflându-se în administrarea Penitenciarului Arad. Au fost avute în vedere şi chitanţele privind plata impozitului pe numele bunicii reclamantei, A.P., din anii 1995, 1997, 2000 şi 2001, din care însă nu rezultă expres dacă impozitul s-a achitat pentru terenul în discuţie, ele incluzând impozitul şi pe clădiri şi pe venitul agricol.
Aceste înscrisuri, precum şi extrasul de carte funciară, au fost suficiente pentru a convinge instanţa că reclamanta şi familia ei nu a exercitat o posesie asupra terenului în condiţiile impuse de lege.
De altfel, reclamanta nu a criticat respingerea probelor propuse pe calea devolutivă a apelului, în care se putea solicita completarea probatoriilor şi ca atare, nu mai poate învedera, direct în recurs, nelegalitatea soluţiei instanţei de fond sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la parcelarea şi dezmembrarea terenului, trebuie precizat că acesta are un caracter accesoriu, urmând soluţia juridică dată cererii principale.
Cum în speţă acţiunea principală privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost respinsă, este de la sine înţeles că şi în privinţa cererii accesorii s-a adoptat aceeaşi soluţie, întrucât parcelarea şi dezmembrarea solicitată de reclamantă nu putea fi dispusă decât în urma împlinirii prescripţiei achizitive.
Faţă de aceste considerente recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.L. împotriva deciziei nr. 101 A din 22 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2169/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2165/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
