ICCJ. Decizia nr. 2218/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2218/2011
Dosar nr. 5212/117/2007
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta F.C., decedată în timpul procesului şi a cărei poziţie procesuală a fost preluată de F.M.I., S.C.I., S.T.A., T.G.A. şi H.A.S. a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nelegalitatea dispoziţiei nr. 7917 din 12 septembrie 2007 emisă de pârât în temeiul Legii 10/2001, să dispună restituirea în natură a terenurilor expropriate şi modificarea propunerii de acordare a despăgubirilor pentru construcţii şi pentru suprafaţa de teren diminuată cu cea restituită în natură,
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 22 mai 2009, Tribunalul Cluj a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 23/1965, prin care s-a preluat construcţia în suprafaţă de 104 mp şi terenul în suprafaţă de 15394 mp de la C.G., cu plata despăgubirilor legale.
Instanţa a apreciat că nu este posibilă restituirea în natură a unei părţi din terenul expropriat, având în vedere dispoziţiile Legii 10/2001, respectiv art. 10 alin. (3) şi art. 11 precum şi dispoziţiile cuprinse în normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Descrierea realizată în cuprinsul raportului de expertiză îndreptăţeşte aprecierea că acest terenul în suprafaţă de 3600 mp., fiind un loc de joacă amenajat pentru copii, se încadrează în conţinutul sintagmei de amenajare de utilitate publică.
S-a constatat că suprafaţa de 1200 mp cuprinde reţele edilitare de apă, canalizare, gaz, telefonie şi electricitate, astfel încât nici acest teren nu este liber în sensul Legii 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, iar prin Decizia nr. 19A din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Imobilul construcţie şi teren în suprafaţă de 15.394 mp înscris în C.F. 17404 Cluj a aparţinut antecesorului reclamanţilor şi a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 23/1965, cu plata despăgubirilor legale. După expropriere, construcţia a fost demolată, iar terenul se află în prezent în zonă sistematizată.
Scopul exproprierii, construirea blocurilor de locuit situate la adresele str. U. nr. 15, 17, 19 şi 21, centrală termică, alei de acces pietonal, alei de acces auto, spaţiu de joacă pentru copii şi trotuarele aferente a fost realizat, fapt dovedit de probele administrate în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 10.3 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilităţii de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, unitatea investită are obligaţia de a identifica cu exactitate imobilul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a acestuia pentru acordarea acestei măsuri, astfel încât să nu se afecteze existenţa şi utilizarea normală a unor investiţii sau amenajări de utilitate publică.
În sintagma „utilitate publică" sunt cuprinse acele amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, inclusiv amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile şi grădinile publice, parcările auto, pieţele şi pasajele pietonale, dotări tehnice subterane ş.a.
În speţă, din probele administrate în cauză, rezultă următoarele: parcela de 1200 mp este ocupată de garaje, reţele edilitare de apă, gaz, telefonie şi electricitate, alei de circulaţie pietonală şi auto. Parcela în suprafaţă de 3600 mp este afectată parţial de reţele edilitare (fapt stabilit prin completarea la raportul de expertiză) şi este amenajată ca loc de joacă pentru copii, cu mobilier specific, zonă verde (fapt constatat prin cercetarea la faţa locului făcută de instanţă) şi alei de circulaţie pietonală.
Prin urmare, este legală aprecierea instanţei de fond în sensul că acest teren se încadrează în conţinutul sintagmei de amenajare de utilitate publică şi că cererea reclamanţilor de restituire în natură este nefondată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanţii F.M.I., S.C.I., S.T.A., T.G.A. şi H.A.S.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanţa de apel nu a ţinut cont de principiile stabilite de Legea nr. 10/2001 pentru soluţionarea cererilor persoanelor îndreptăţite, respectiv a ignorat principiul prevalenţei restituirii în natură, principiu ce se desprinde din prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 din lege.
Amenajarea terenului ca spaţiu de joacă pentru copii s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce determină restituirea în natură, deoarece Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu mai avea dreptul să amenajeze astfel terenul după formularea notificărilor în baza Legii nr. 10/2001.
Cu privire la împrejurarea că terenul este afectat în parte de reţele edilitare, recurenţii consideră că nici acest aspect nu poate fi reţinut în justificarea soluţiei instanţei de apel, întrucât în cazul restituirii în natură a terenului, proprietarul poate devia aceste reţele, cu acordul prealabil al furnizorilor de utilităţi şi pe cheltuiala sa, în cazul în care devierea se impune.
Cât priveşte garajele edificate, recurenţii arată că acestea sunt construcţii uşoare, demontabile. astfel că terenul poate fi considerat „liber de construcţii", în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Printr-un memoriu depus separat, recurentul S.C.I. a reluat susţinerile formulate în recursul pe care l-a declarat alături de ceilalţi reclamanţi.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs formulate, recurenţii critică Decizia instanţei de apel în ceea ce priveşte natura măsurilor reparatorii stabilite pentru terenul în suprafaţă de 3600 mp şi pentru cel în suprafaţă de 1210 mp., susţinând că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a acestor suprafeţe.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 3600 mp, curtea de apel a reţinut că acesta este afectat parţial de reţele edilitare şi este amenajat ca loc de joacă pentru copii, cu mobilier specific, zonă verde şi alei de circulaţie pietonală
Utilitatea publică a unui bun, rezultată din natura sa sau dintr-o dispoziţie specială a legii, face ca dreptul subiectiv de proprietate exercitat de stat sau de unitatea administrativ teritorială asupra bunului să fie un drept de proprietate publică.
În aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (29 din Legea 10/2001, există o amenajare de utilitate publică în situaţia în care, prin modul şi măsura în care este realizată, prin destinaţia şi uzul acordat în mod obişnuit, apare ca neîndoielnică folosinţa cu caracter general pe care o asigură colectivităţii. Or, în cauză, prin probele administrate şi care nu mai pot fi reapreciate în calea de atac a recursului, este dovedit că o astfel de amenajare de utilitate publică există pe terenul în litigiu.
Prezenţa reţelelor edilitare, a mobilierului specific unui loc de joacă pentru copii, a zonei verzi şi a aleelor de circulaţie pietonală probează existenţa unei amenajări afectată unei folosinţe generale în acest sens, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către reclamanţi.
Susţinerea formulată de recurenţi în sensul că aceste amenajări au fost efectuate după formularea notificărilor în temeiul Legii 10/2001 nu este întemeiată.
Din înscrisul aflat la fila 59 în dosarul instanţei de apel rezultă că locul de joacă pentru copii a fost realizat, conform planurilor de urbanism, în perioada 1962-1965, odată cu construirea blocurilor de locuinţă din zonă, acesta figurând în inventarul locurilor de joacă pentru copii al Primăriei Cluj-Napoca.
În ceea ce priveşte ternul în suprafaţă de 1210 mp, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001 potrivit cu care „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent."
Prezenţa reţelelor edilitare de apă, gaz, telefonie şi electricitate, a aleelor de circulaţie pietonală şi auto face imposibilă restituirea în natură a suprafeţei solicitate, constituindu-se în utilităţi publice care, în condiţiile art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001, înlătură măsura restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 1210 mp.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel s-a întemeiat pe constatarea existenţei pe acest teren a unor utilităţi publice, iar nu pe existenţa unor garaje, aceste construcţii neconstituind, în opinia instanţei de apel, un impediment pentru restituirea în natură a bunului. Prin urmare, susţinerile formulate prin motivele de recurs prin care se arată că aceste construcţii sunt uşor demontabile şi nu împiedică restituirea în natură a terenului, nu vor fi analizate de instanţa de recurs, fiind străine considerentelor pe care se sprijină Decizia recurată.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.C.I., F.M.I., S.T.A., T.G.A. şi H.A.S. împotriva deciziei nr. 19A din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2279/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2211/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
