ICCJ. Decizia nr. 2327/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2327/2011
Dosar nr. 4832/118/2008
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Primarul Municipiului Constanţa a emis dispoziţia din 2 aprilie 2008, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de petentul C.G.B. a imobilului (construcţie) situat în Constanţa, construcţie ce a fost demolată, precum şi a terenului în suprafaţă de 337,50 m.p., situat la aceeaşi adresă, cu motivarea că în momentul preluării terenul era proprietate de stat şi a fost propusă acordarea, pentru construcţie, de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa nr. 391 din 23 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a fost admisă în parte contestaţia formulată de petent, a fost anulată parţial dispoziţia emisă de primar, pe care l-a obligat să întocmească o propunere către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 337,50 m.p., reprezentând despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 2.600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că a fost făcută de către contestator dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, cu certificatele de moştenitor depuse la dosar, că imobilul a fost preluat de stat cu titlu, prin expropriere, iar cauza de utilitate publică a fost realizată, terenul fiind afectat de detalii de sistematizare, astfel că nemaifiind posibilă restituirea bunului în natură, se impune stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 29/C din 17 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, iar apelanţii au fost obligaţi la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi susţinând că a fost greşit reţinută calitatea procesuală pasivă a Municipiului Constanţa, calitate pe care o are doar primarul, că la data exproprierii terenul era proprietate de stat şi că, potrivit art. 276 din C. proc. civ. nu trebuia să se dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Municipiul Constanţa are calitatea de persoană juridică deţinătoare a imobilului, iar conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţie motivată emisă de primar.
Primarul deci, nu a emis dispoziţia contestată în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al unităţii deţinătoare.
De altfel Municipiul Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa constituie structuri ale aceleiaşi entităţi, situaţie în care este nefondată prima critică ce vizează calitatea procesuală pasivă.
Curtea de apel a reţinut corect faptul că terenul în suprafaţă de 337,50 m.p., ce a aparţinut bunicului reclamantului P.I. M., precum şi construcţia au fost preluate abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950, iar în urma aplicării Decretului nr. 344/1984, construcţia a fost demolată.
Or, prin art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit caracterul abuziv al imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Instanţele au făcut şi o corectă aplicare a prevederilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. obligându-i pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, deoarece prin admiterea contestaţiei şi prin respingerea apelului declarat de aceştia au căzut în pretenţii.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar împotriva deciziei nr. 29/C din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2332/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2288/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
