ICCJ. Decizia nr. 2331/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2331/2011
Dosar nr. 7368/101/2009
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamantul A.I.R.N. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie constatată calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, a caracterului politic a măsurii deportării şi să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale şi materiale cuvenite.
Prin sentinţa nr. 79 din 23 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, au fost respinse, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, primele două capete de cerere, iar cu privire la daunele morale şi materiale acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa a respins şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de reclamant a fost admis, prin Decizia nr. 125 din 26 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost desfiinţată sentinţa Tribunalului şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 221/2009, concluzionând că reclamantul, descendent de gradul I, este exceptat de la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin măsura administrativă a dislocării şi stabilirii domiciliului obligatoriu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, reprezentant legal al Statului Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând că Tribunalul a cercetat fondul litigiului şi că deci, instanţa de apel nu trebuia să trimită cauza spre rejudecare, ci să reţină spre soluţionare.
La termenul din 15 martie 2011, reprezentanta recurentului a invocat excepţia nulităţii hotărârilor, în raport de prevederile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, deoarece procurorul nu a participat la judecata în fond şi în apel a cauzei.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (4) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.
Prin art. 1 şi 3 din Legea nr. 10/2001 au fost stabilite condamnările şi măsurile administrative ce au caracter politic, iar prin art. 4 din aceeaşi lege a fost reglementat dreptul persoanelor condamnate sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative de a solicita instanţei constatarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative.
Judecata acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului, conform alin. (5) al art. 4 din Legea nr. 221/2009, participare care însă nu este obligatorie în situaţia în care au fost solicitate doar despăgubiri, în temeiul art. 5 din aceeaşi lege.
În prezenta cauză, reclamantul nu a solicitat doar plata unor despăgubiri, ci şi constatarea caracterului politic al măsurii administrative de dislocare şi de stabilire a domiciliului obligatoriu, situaţie în care participarea procurorului la judecarea litigiului era obligatorie.
Or, nici la instanţa de fond, nici la cea de apel procurorul nu a participat la judecarea cauzei, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor pronunţate.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva deciziei nr. 125 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 79 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2334/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2332/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
