ICCJ. Decizia nr. 2334/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2334/2011
Dosar nr. 17755/211/2006
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 08 decembrie 2006 H.C. a solicitat instanţei – în contradictoriu cu F. (fostă H.) C.M. şi J.J. – să constate că prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, s-a dispus sistarea stării de indiviziune, cu privire la imobilul, situat în Cluj-Napoca, reclamantului şi pârâtei de rând 1, fiindu-le atribuit în proprietate apartamentul nr. 2 din imobil cu părţile indivize comune.
S-a mai solicitat totodată să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, asupra apartamentului nr. 2 din imobil şi asupra părţilor indivize comune, drept dobândit în temeiul deciziei nr. 1309/A/2003 a Tribunalului Cluj, cu titlu de cumpărare şi partaj, ca bun propriu, precum şi să se constate că a edificat construcţia situată deasupra apartamentului nr. 2 situat în Cluj-Napoca, şi să se dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra acestei construcţii, identificată în CF X Cluj.
La 05 aprilie 2007, H.M.T., prin mandatar, a solicitat instanţei – în contradictoriu cu J.A. şi H.C. – să constate nulitatea absolută a actului sub semnătură privată intitulat „contract provizoriu de vânzare-cumpărare" încheiat la 17 noiembrie 2006 între cei doi pârâţi şi să dispună radierea notării antecontractului din CF X, de sub B + 4.
Învestit în primă instanţă cu soluţionarea ambelor cereri, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin încheierea din 06 noiembrie 2007, a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi, admiţând excepţia de conexitate, a procedat la conexarea celor două cauze, avându-se în vedere identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 117 din 26 februarie 2009 a respins excepţiile inadmisibilităţii cererii de intervenţie formulată de J.A., precum şi petitului vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 17 noiembrie 2006.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâţii F. (fostă H.) C.M. şi J.J. şi în consecinţă:
A constatat că prin Decizia civilă nr. 1309A/2003 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, i-a fost atribuită reclamantului cota de 2/18 din construcţia situată în Cluj-Napoca, şi 41/370 din terenul aferent acesteia, urmare partajului de bunuri cu pârâta de rând 1, F.C.M.
A constatat că prin sentinţa civilă nr. 7971/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, irevocabilă, a fost sistată starea de indiviziune cu privire la imobilul din Cluj-Napoca, şi a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la apartamentul nr. 2 din acest imobil, cu titlu de cumpărare şi partaj, ca bun propriu.
A constatat că reclamantul a edificat în timpul căsătoriei cu intervenienta H.M.T., dar din fonduri proprii, construcţia aflată deasupra apartamentului nr. 2, din imobilul în litigiu şi a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, ca bun propriu, cu titlu de construire şi partaj.
A respins capătul de cerere din acţiunea introdusă de acelaşi reclamant, vizând constatarea nulităţii absolute a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2006, încheiat cu intervenientul J.A., pentru lipsa cauzei.
A respins acţiunea conexă, formulată de reclamanta H.M.T.
A admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de aceasta, în sensul că a constatat că imobilul construcţie edificat deasupra apartamentului nr. 2, a fost edificat în timpul căsătoriei soţilor dar, cu contribuţia exclusivă a reclamantului H.C.
A admis cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de J.A. şi în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat „contract de partaj voluntar" încheiat la 15 ianuarie 2007 între reclamant şi intervenienta H.M.T., pentru cauză ilicită.
A obligat reclamantul să încheie cu intervenientul J.A. contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, compus din apartamentul nr. 2 situat la adresa arătată, în caz contrar, hotărârea urmând a ţine loc de act apt de intabulare.
A dispus intabularea în CF X nr. top. Y, a dreptului de proprietate al intervenientului J.A., cu privire la întreaga construcţie, conform variantei 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că imobilul în litigiu a făcut obiectul a două acte juridice, sub semnătură privată, contestate în prezenta cauză, respectiv cel din 17 noiembrie 2006, încheiat de reclamantul H.C. sub forma unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu intervenientul J.A., pentru preţul de 306.000 euro şi cel întocmit la 15 ianuarie 2007, având ca obiect partajul voluntar dintre H.C. şi fosta sa soţie H.M.T., în urma căruia întregul imobil ar fi revenit copartajantei, fără obligaţia de a plăti vreo sultă.
S-a reţinut că în solicitarea de a se anula primul act, reclamantul îşi invocă propria culpă pentru a obţine protecţia unui drept, nefăcându-se dovada vreunor manopere dolosive ale intervenientului J., în acest scop, situaţie în care sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 969 C. civ., conform căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi.
Ca atare, s-a apreciat ca fiind deplin valabil contractul provizoriu de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2006, reclamantul nefăcând dovada lipsei cauzei.
Cât priveşte cererea reclamantei H.M.T., s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (2) C. fam., în condiţiile în care actul în discuţie nu a fost încheiat în formă autentică ci doar sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare, ceea ce a născut în sarcina promitentului vânzător, doar o obligaţie de a face.
Totodată, analizând valabilitatea celor două acte succesive, ce privesc acelaşi imobil, tribunalul a reţinut că cel de-al 2-lea, respectiv contractul de partaj voluntar, este lovit de nulitate absolută întrucât are la bază o cauză ilicită, în condiţiile în care la data încheierii sale, în cartea funciară era notat, încă din 20 noiembrie 2006, contractul provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la 17 noimebrie 2006.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat că acest contract de partaj voluntar a fost încheiat doar pentru a paraliza perfectarea tranzacţiei imobiliare, dintre fostul soţ al reclamantei şi intervenientul J.A., convenţia fiind vădit frauduloasă.
De altfel, din probele administrate rezultă că intervenienta nu a avut niciun fel de contribuţie la edificarea acestei construcţii şi chiar dacă nemişcătorul are calitatea de bun comun, s-a apreciat că ridicarea construcţiei s-a făcut din veniturile exclusive ale fostului său soţ.
Apelurile declarate de reclamantul H.C. şi intervenienta H.M.T., împotriva hotărârii primei instanţe au fost admise de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 89/A din 29 martie 2010, a schimbat în tot sentinţa şi în consecinţă, a respins acţiunea principală exercitată de reclamantul H.C. în contradictoriu cu pârâţii F.C.M. şi J.J., având ca obiect partaj, înscriere construcţie şi intabulare bun propriu.
A respins cererile de intervenţie principală exercitată de intervenienta H.M.T. şi intervenientul J.A.
A admis cererea reconvenţională formulată de H.C., împotriva intervenientului principal J.A.
A admis acţiunea conexă formulată de H.M.T., în contradictoriu cu H.C. şi J.A. şi în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 noiembrie 2006, între reclamantul H.C., în calitate de promitent vânzător şi intervenientul principal J.A., în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul din Cluj-Napoca.
A dispus radierea notării antecontractului din CF X Cluj, după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că, în ceea ce priveşte antecontractul încheiat între reclamantul H.C. şi intervenientul J.A., probele administrate converg spre concluzia că preţul nu a fost plătit, iar părţile nu au intenţionat în mod real să se oblige, antecontractul fiind lipsit de cauză în ceea ce-l priveşte pe reclamant şi având o cauză ilicită în ceea ce o priveşte pe intervenienta din acţiunea principală, motive de nulitate absolută în sensul art. 948 pct. 4, art. 966 şi art. 968 din C civ.
Cât priveşte cererea de intervenţie formulată de H.M.T., s-a reţinut că aceasta a solicitat practic instanţei să valideze un contract de partaj, fără ca acesta să îmbrace forma tranzacţiei, nesolicitându-se partajul propriu-zis şi încercându-se astfel să se pună instanţa în rol de simplu executant al contractului, fără a-l putea cenzura sub aspectul valabilităţii, aşa cum ar fi făcut-o în cazul tranzacţiei.
Tot astfel, acţiunea principală având ca finalitate intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil, inclusiv asupra părţii edificate în timpul celei de-a doua căsătorii, cu titlu de bun propriu, în condiţiile în care reclamantul a recunoscut o contribuţie a soţiei sale dar, în lipsa unui partaj cu aceasta, a fost deasemenea respinsă, reţinându-se că părţile sunt libere să pornească un alt proces, cu stabilirea cadrului corespunzător sub aspectul obiectului.
În cauză, a declarat recurs în termen legal intervenientul J.A. care, invocând temeiurile prev. de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:
- admiţând apelul, instanţa a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de recurent, fără a intra în cercetarea fondului acesteia. Astfel, petitul principal al cererii de intervenţie viza constatarea nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar, încheiat la 15 ianuarie 2007, între reclamantul H.C. şi intervenienta H.M.T.;
- respingând acţiunea principală formulată de reclamantul H.C. împotriva pârâţilor F.C. şi J.J. instanţa de apel a acordat în această fază procesuală, ceea ce nu s-a cerut. Astfel, niciunul dintre apelanţi nu a solicitat, consecutiv admiterii apelurilor, respingerea acţiunii introductive de instanţă a reclamantului H.C. îndreptată împotriva acestor doi pârâţi;
- instanţa de apel, a admis cererea reconvenţională formulată de reclamantul H.C., în acţiunea conexă, deşi niciunul din apelanţi nu a solicitat aceasta, aspect precedat de calificarea juridică a acestei cereri fără ca aceste chestiuni să fi fost puse în discuţia părţilor;
- hotărârea nu a fost practic motivată, nefiind fundamentată pe niciun argument juridic;
- considerentele hotărârii sunt contradictorii faţă de dispozitiv. Astfel deşi apelurile au fost admise în parte, în concret sentinţa a fost schimbată în totalitate, neprecizându-se care anume din statuările dispozitivului sentinţei, se menţin.
Totodată deşi reţine în considerente că motivul de nulitate rezultând din dispoziţiile art. 35 alin. (2) C. fam., nu subzistă, totuşi instanţa de apel a admis acţiunea conexă formulată de H.M.T.;
- instanţa a interpretat greşit actul juridic ce consfinţea promisiunea de vânzare-cumpărare, schimbând natura acestuia într-o „simulaţie prin fictivitate", în condiţiile în care niciuna din părţi nu a sesizat instanţa cu un petit în declararea simulaţiei şi nu a fost dovedit acordul simulatoriu;
- au fost încălcate dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., în sensul că s-a permis reclamantei H.M.T. să-şi modifice obiectul cererii sale, în apel, respectiv să invoce ca şi temei de nulitate absolută cauza ilicită a contractului din 17 noiembrie 2006;
- au fost încălcate dispoziţiile art. 1203 C. civ., hotărârea întemeindu-se pe un lung şir de prezumţii, cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză, în principal a declaraţiilor celor doi martori care au asistat la plata preţului şi a hotărârii judecătoreşti penale care a statuat asupra veridicităţii acestor declaraţii.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Instanţa de control judiciar a statuat corect, în baza analizei amplului probatoriu administrat în cauză asupra naturii juridice a înscrisului întocmit la 17 noiembrie 2006, sub forma unei promisiuni de vânzare-cumpărare, convenţie încheiată între reclamantul H.C. şi intervenientul J.A., ca fiind un acord simulatoriu concretizat printr-un act fictiv, care, prin cauza sa ilicită (intenţia de fraudare a intereselor intervenientei principale) este nul absolut.
Probele cauzei atestă conivenţa frauduloasă existentă la data încheierii antecontractului, prin lipsa unui consimţământ real al reclamantului la înstrăinarea imobilului, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 966 C. civ. conform cărora, obligaţia fără cauză ori fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect.
Din această perspectivă, a constatării nulităţii promisiunii de vânzare-cumpărare, critica recurentului vizând necercetarea de către instanţa de apel a petitului din cererea de intervenţie în interes propriu, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de partaj voluntar încheiat între reclamantul H.C. şi intervenienta principală H.M.T., apare ca lipsită de interes în condiţiile în care această solicitare era accesorie şi dependentă calităţii de promitent cumpărător a recurentului, în actul a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata.
Lipsit de interes este recurentul şi în formularea criticii vizând respingerea acţiunii principale formulată de reclamantul H.C. în contradictoriu cu pârâţii F.C. şi J.J., acesta neputându-se substitui drepturilor procesuale ale reclamantului, singurul care ar fi fost îndreptăţit să critice Decizia din apel, pe motivul respingerii acţiunii sale, formulată la 08 decembrie 2006.
Cât priveşte critica referitoare la greşita admitere a cererii reconvenţionale formulată de reclamantul H.C., aceasta este nefondată, în considerarea caracterului devolutiv al apelului şi a motivelor ce vizau soluţia primei instanţe de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la 17 noiembrie 2006 cu intervenientul.
De menţionat că, este inutil a se mai antama nepunerea în discuţia părţilor a calificării unei cereri pe care, chiar de la fond reclamantul a intitulat-o ca şi „cerere reconvenţională", al cărei scop vădit era acela de a învesti instanţa cu soluţionarea petitului având ca obiect constatarea nulităţii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Nu se poate reţine nici existenţa vreunor contradicţii între considerente şi dispozitivul deciziei recurate, în condiţiile în care, din simpla lecturare a motivelor de apel şi respectiv a considerentelor şi dispozitivului hotărârii, rezultă limitele în care au fost admise apelurile şi schimbată hotărârea primei instanţe, printr-o motivare amplă şi o analiză judicioasă a tuturor aspectelor considerate de esenţa litigiului.
Totodată instanţa de control judiciar nu era ţinută să analizeze nulitatea promisiunii de vânzare-cumpărare strict din perspectiva dispoziţiilor art. 35 alin. (2) C. fam., atâta vreme cât din chiar conţinutul cererii introductive formulată la 05 aprilie 2007 de H.M.T. rezultă solicitarea de a se constata nulitatea acestui act, pentru cauză ilicită, respectiv intenţia de fraudare a intereselor unui terţ.
De altfel, referitor la motivele de nulitate absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, elementul esenţial reţinut de instanţă îl constituie plata, respectiv neplata preţului, întrucât contrar celor semnalate în contract, aceasta ar dovedi existenţa fictivităţii şi lipsa cauzei în cazul reclamantului, ori a caracterului ei ilicit, în cazul intervenientei.
Tot astfel, se constată că a califica promisiunea de vânzare-cumpărare drept un „acord simulator", nu este echivalent cu demonstrarea producerii efectelor unui contract simulat, argumentaţia instanţei de apel conducând în mod judicios la concluzia că voinţa reală a părţilor nu a fost aceea de a înstrăina, respectiv dobândi imobilul ci de a crea o falsă aparenţă, prin fictivitatea actului, cu consecinţa fraudării intereselor unui terţ.
Or, dând eficienţă principiului fraus omnia corumpit, instanţa a apreciat corect că sancţiunea care se impune este aceea a constatării nulităţii absolute a actului ce consemna promisiunea litigioasă.
Nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, prin chiar acţiunea formulată la 05 aprilie 2007, ulterior conexată primului demers judiciar, reclamanta H.M.T., a invocat fraudarea intereselor sale, învestind astfel instanţa cu cererea vizând constatarea nulităţii absolute a „contractului provizoriu de vânzare-cumpărare" încheiat la 17 noiembrie 2006, între cei doi pârâţi din acţiunea conexă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1203 C. civ., prezumţiile care nu sunt stabilite de lege sunt lăsate „la luminile şi înţelepciunea magistratului". Acesta nu trebuie să se pronunţe decât întemeindu-se pe prezumţii care să aibă gravitatea şi puterea de a naşte probabilitatea.
Or, în condiţiile în care au fost supuse judecăţii aspecte ce ţin de intenţia şi voinţa intimă a părţilor contractului, împrejurări care nu puteau fi probate direct, era imperios necesar a se recurge la deducţii logice din fapte vecine şi conexe din care, aşa cum corect a reţinut instanţa, se poate naşte o prezumţie, cum ar fi recunoaşterea de către intervenient a intenţiei de fraudă în prezenţa unor martori ori imposibilitatea intervenientului de a dovedi sursa procurării sumelor de bani, despre care susţine că ar fi constituit preţul imobilului în litigiu.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul J.A, împotriva deciziei nr. 89/A din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.076 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant H.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2366/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2331/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
