ICCJ. Decizia nr. 2390/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2390/2011
Dosar nr. 7989/101/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 10 noiembrie 2009, reclamantul G.I. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând obligarea acestuia la despăgubiri în valoare de 500.000 Euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii strămutării şi stabilirii domiciliului forţat, pe care a suportat-o împreună familia.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost strămutat împreună cu familia în comuna Zagna, judeţ Brăila pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni şi 6 zile; că, în toată această perioadă a suferit cumplit datorită vicisitudinilor vremii, condiţiilor mizere şi bolilor contractate.
În drept au fost invocate dispoz. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 60 din 8 februarie 2010 Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea formulată.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări politice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi după decesul acesteia, soţul sau descendenţii săi până la gradul II inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la plata de despăgubiri morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În speţă, din probele administrate, a rezultat că reclamantul nu a suferit în perioada stabilită de lege o condamnare cu caracter politic pentru a putea beneficia de acordarea de despăgubiri morale, ci numai măsura administrativă politică a strămutării (în perioada 18 iunie 1991-24 februarie 1956), fiind deportat în localitatea Zagna Vădeni, Brăila.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul G.I. , solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa obligării pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro despăgubiri morale.
Prin Decizia civilă nr. 161 din 18 mai 2010 Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit Legii nr. 221/2009 sunt definite două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist respectiv, condamnări cu caracter politic şi măsuri administrative cu caracter politic.
Astfel cum rezultă din conţinutul art. 5 alin. (1) din lege, atât persoanele care au fost condamnate politic, cât şi cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice beneficiază de dreptul la despăgubiri morale.
Totodată, dispoziţiile de la art. 5 lit. a) potrivit cărora „acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare" trebuie interpretate prin raportare la întregul context al art. 5 alin. (1) care, în primă fază, desemnând persoanele ce se pot adresa instanţei de judecată cu cereri pentru despăgubiri, fac referire atât la categoria celor care au suferit condamnări politice, cât şi la cei care au făcut obiectul unor măsuri administrative.
În consecinţă, s-a apreciat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoz. art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, creând o ipoteză de lucru greşită şi ca atare, neanalizând cererea pe fond sub aspectul întinderii prejudiciului.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice care a susţinut că în mod greşit s-a apreciat în cauză că prima instanţă nu a realizat şi o cercetare pe fond, când în realitate, o asemenea analiză a fost făcută, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Întrucât calea de atac a apelului este devolutivă, instanţa avea obligaţia să reţină cauza pentru evocarea fondului.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În faza recursului s-a făcut dovada că acelaşi reclamant a solicitat acordarea de daune morale (tot în cuantum de 500.000 Euro), invocând prejudiciul moral încercat de autoarea sa, G.G., ca efect al aceleiaşi măsuri constând în strămutarea şi stabilirea domiciliului forţat. A rezultat că sentinţa (nr. 33 din 15 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi) pronunţată cu privire la această cerere a fost desfiinţată cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei nr. 126 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova şi că prin Decizia nr. 1833 din 2 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost casată hotărârea instanţei de apel, cu trimiterea pricinii spre rejudecare acestei din urmă instanţe (filele 10 – 18, recurs).
Având în vedere împrejurarea nouă relevată în faza recursului, faptul că, întemeindu-şi pretenţiile pe aceleaşi dispoziţii legale, reclamantul a promovat în paralel două acţiuni, Înalta Curte constată că se impune, pentru a se asigura unitatea judecăţii, aceeaşi soluţie cu cea pronunţată prin Decizia nr. 1833 din 2 martie 2011, respectiv de casare cu trimitere la instanţa de apel.
La reluarea judecăţii în faza procesuală a apelului vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., referitoare la conexitate, asigurându-se judecata în cadrul aceleiaşi proceduri a celor două cereri, având acelaşi titular, fundamentate deopotrivă pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009 (şi constituind obiect al dos. nr. 7891/101/2009 respectiv, al dos. nr. 7989/101/2009).
În consecinţă, reţinându-se incidenţa în cauză a dispoz. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ. (având în vedere că desfăşurarea judecăţii s-a făcut cu neobservarea regulilor vizând conexitatea datorită atitudinii părţilor care n-au încunoştinţat instanţa asupra acestei situaţii), recursul va fi admis şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Mehedinţi împotriva deciziei nr. 161 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2395/2011. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 2384/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
