ICCJ. Decizia nr. 2813/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2813/2011
Dosar nr. 557/43/2009
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1308 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 3158/2002, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 311/A din 30 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, în Dosarul nr. 298/2005/C şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5301 din 30 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 28220/1/2005, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul D.E.E. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Fundaţia K., SC K. SA, SC S.A. SA, SC P.I. SRL, K.C., X.l., P.Ş., P.T., A.I., P.E., K.P., P.C., B.E., SC T.C. SA, Consiliul Local M.C., G. RA.
Prin sentinţa menţionată s-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor juridice de înstrăinare şi de transmitere a dreptului de proprietate, inclusiv a contractelor de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul înscris în CF, nr. ord. A+5, nr. top. XX, casă şi curte în suprafaţă de 1.302 m.p." Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus repunerea pârâtelor Fundaţia K., SC T. SRL şi SC T.C. SRL în situaţia anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentice nr. AA/1995 şi nr. BB/1998, cu privire la construcţiile situate în Miercurea Ciuc, strada P., judeţul Harghita.
Totodată, prin sentinţa sus-menţionată s-a admis în parte acţiunea reconvenţională înaintată de pârâta SC T.C. SA şi s-a dispus obligarea pârâtei SC T. SRL să-i plătească pârâtei SC T.C. SA suma de 843.128.838 ROL (84.312,88 RON), reactualizată conform indicelui de inflaţie reprezentând preţul clădirilor situate în Miercurea Ciuc, strada P., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. BB/1998.
Prin cererea înregistrată la 15 septembrie 2009 pârâta SC T. SRL a solicitat lămurirea dispoziţiilor cuprinse în considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Harghita, referitor la data de la care se calculează reactualizarea sumei de 84.312,88 RON şi în consecinţă să se dispună că pârâta SC T. SRL va fi obligată să plătească suma de 843.128.838 ROL (84.312,88 RON) reactualizată la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit obligaţia de plată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1308/2004 a Tribunalului Harghita s-a constatat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare şi transmitere a dreptului de proprietate, impunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară. S-a mai arătat că pârâta SC T. SRL se regăseşte în şirul vânzărilor-cumpărărilor succesive şi astfel a fost obligată să-i plătească pârâtei SC T.C. SA căreia i-a vândut imobilul în anul 1998, suma de 843.128.838 ROL (84.312,88 RON), reactualizată conform indicelui de inflaţie.
Pârâta a relevat faptul că după rămânerea definitivă a hotărârii, în cadrul executării silite s-a ivit o nelămurire în privinţa datei de la care să se calculeze această reactualizare întrucât titlul executor nu indică expres această dată. În aceste condiţii pârâta a solicitat să se precizeze că data de la care SC T. SRL datorează preţul reactualizat al imobilului vândut este cea a rămânerii definitive a sentinţei.
În drept s-au invocat prevederile art. 281 C. proc. civ.
Prin încheierea civilă din 15 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 3158/2002 s-a admis cererea formulată de SC T. SRL şi s-a stabilit că reactualizarea sumei de 843.128.838 ROL, la plata căreia a fost obligată SC T. SRL către SC T.C. SA, se face de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Tribunalul a reţinut că sentinţa civilă nr. 1308/2004 putea să producă efecte prin executare silită doar după ce a devenit definitivă şi putea fi învestită cu formulă executorie şi ca atare reactualizarea sumei de 843.128.838 ROL se poate face doar de la data respectivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC T.C. SA şi a solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Harghita.
În motivarea apelului s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât cererea formulată de SC T. SRL a fost una de lămurire, întemeiată pe prevederile art. 281 C. proc. civ. şi cu toate acestea instanţa admite cererea în baza art. 281 C. proc. civ. şi lămureşte sentinţa, deşi temeiul legal invocat de instanţă permite numai îndreptarea erorilor referitoare la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau a erorilor de calcul.
S-a mai susţinut că, prin cererea formulată s-a solicitat modificarea dispozitivului hotărârii prin completarea acestuia cu sintagma „la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri", or, prin lămurirea hotărârii se pot numai clarifica sau interpreta măsurile dispuse de instanţă, astfel că cererea formulată nu era admisibilă.
Pârâta apelantă a invocat, de asemenea, faptul că instanţa a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor de înstrăinare şi această măsură are efect retroactiv, nulitatea producând efecte nu numai pentru viitor ci şi pentru trecut. Prin urmare, nu se putea solicita ca suma datorată să fie reactualizată la data rămânerii definitive a sentinţei, deoarece instanţa a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, care are drept consecinţă înapoierea prestaţiilor efectuate în temeiul contractului anulat din ziua în care actul a fost încheiat.
Invocarea prevederilor art. 376 şi art. 377 C. proc. civ. nu are legătură cu cererea cu care a fost învestită instanţa, deoarece data de la care se face reactualizarea sumei datorată conform hotărârii trebuie stabilită în baza interpretării principiilor de drept enunţate mai sus, sens în care a procedat şi executorul judecătoresc.
Pârâta SC T. SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că prin încheierea atacată s-a lămurit înţelesul sentinţei şi nu s-a îndreptat vreo eroare. De asemenea, susţinerea apelantei pârâte în sensul că s-ar fi solicitat modificarea dispozitivului hotărârii este incorectă, deoarece s-a solicitat doar lămurirea sentinţei şi în consecinţă stabilirea datei de referinţă pentru reactualizare.
Referitor la efectele nulităţii, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară s-a susţinut că acest efect decurge din însăşi legea specială de retrocedare pe baza căreia s-a operat şi nu este consecinţa vreunei culpe a pârâtei SC T. SRL.
În ceea ce priveşte prevederile art. 376 şi art. 377 C. proc. civ., acestea au fost indicate în încheierea atacată pentru a demonstra că doar o hotărâre definitivă dată în apel poate să fie executată.
Prin Decizia civilă nr. 304A din 01 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost admis apelul declarat de pârâta SC T.C. SA împotriva încheierii civile nr. 2 din 15 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, şi a fost schimbată în tot încheierea atacată, iar în consecinţă:
A fost respinsă cererea formulată de pârâta SC T. SRL de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Harghita, iar pârâta a fost obligată la plata, în favoarea pârâtei-reclamante, a sumei de 2.975 RON cheltuieli de judecată.
Examinând încheierea atacată şi având în vedere actele dosarului, Curtea a reţinut că apelul declarat de pârâta SC T.C. este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1308 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Harghita, în urma constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâtele SC T. SRL şi SC T.C. SA, având ca obiect imobilul situat în Miercurea Ciuc strada P., s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi pârâta SC T. SRL a fost obligată să-i plătească pârâtei SC T.C. SA preţul imobilului ce a făcut obiectul contractului, respectiv suma de 843.128.838 ROL, reactualizată conform indicelui de inflaţie.
Prin sentinţa respectivă nu s-a stabilit în raport cu ce dată urmează să fie reactualizată suma la plata căreia a fost obligată pârâta SC T. SRL şi pentru aceste motive această pârâtă a formulat cerere de lămurire a sentinţei. Pârâta a solicitat ca în dispozitivul sentinţei să se precizeze expres că suma în discuţie va fi reactualizată în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit obligaţia de plată.
Faţă de cererea formulată, trebuie avut în vedere faptul că unul din principiile care guvernează efectele nulităţii unui act juridic, este principiul retroactivităţii efectelor nulităţii, ceea ce înseamnă că nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut şi prin urmare, efectele nulităţii se produc din momentul încheierii actului juridic civil.
În temeiul acestui principiu părţile ajung în situaţia în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul juridic lovit de nulitate.
Ca atare, având în vedere că în urma constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, acestea fiind repuse în situaţia anterioară încheierii actului, trebuie să-şi restituie reciproc prestaţiile efectuate, reactualizarea sumei pe care SC T. SRL este obligată să o restituie şi pe care a primit-o cu titlu de preţ al imobilului în litigiu, trebuie să se facă în raport cu data încheierii contractului şi nu în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Este adevărat că prin sentinţa prin care s-a dispus restituirea preţului actualizat, nu s-a precizat în raport cu ce dată trebuie făcută reactualizarea, însă în contextul în care pârâta SC T. SRL a solicitat expres ca în urma lămuririi dispozitivului sentinţei, să se dispună ca reactualizarea să se facă în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii, o astfel de cerere nu poate fi primită.
După cum s-a mai precizat, reactualizarea preţului trebuie să se facă în raport cu data încheierii contractului şi ca atare, cererea pârâtei SC T. SRL, care vizează reactualizarea preţului de la data rămânerii definitive a hotărârii, se impune a fi respinsă.
Dispoziţiile art. 376 şi 377 C. proc. civ. reţinute de prima instanţă şi care vizează data rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti, nu sunt incidente în cazul cererii formulate de pârâta SC T. SRL în contextul în care, în speţă, se pune problema repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii unui contract lovit de nulitate şi a restituirii prestaţiilor efectuate în temeiul unui asemenea act.
Referitor la dispoziţiile pe care pârâta SC T. SRL şi-a întemeiat cererea, instanţa de apel a reţinut ca au fost invocate prevederile art. 2811 C. proc. civ. şi în raport cu aceste dispoziţii a fost analizată cererea dedusă judecăţii, în considerentele încheierii atacate fiind indicate din eroare dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
A reţinut că cererea formulată de pârâta SC T. SRL nu poate fi considerată inadmisibilă, astfel cum a invocat apelanta pârâtă SC T.C. SA, în condiţiile în care SC T. SRL a solicitat lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, însă trebuie făcută precizarea că lămurirea nu poate fi dispusă în sensul solicitat de pârâta care a formulat această cerere şi pentru aceste motive se impune respingerea cererii respective.
Decizia 34A din 01 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, a fost atacată cu recurs de către pârâta SC T. SRL şi chemată în garanţie SC G. SA Mircurea Ciuc.
1. Recurenta pârâta SC T. SRL, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Recurenta arată că, în executarea sentinţei civile nr. 1308 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Harghita, a întâmpinat dificultăţi, a contestat executarea pornită împotriva sa de pârâta SC T.C. SA şi a solicitat lămurirea sentinţei în privinţa datei de la care se calculează reactualizarea sumei la a cărei plată a fost obligată.
Se menţionează că, întrucât instanţa nu a stabilit, în cadrul executării silite, data de la care se calculează reactualizarea sumei datorate, a cerut lămurirea sentinţei în privinţa acestei date.
Prin încheierea nr. 2 din 15 octombrie 2009 s-a stabilit că reactualizarea se face de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost admis şi cererea pentru lămurirea dispozitivului sentinţei s-a respins, astfel nefiind clarificat aspectul invocat prin cererea de lămurire a dispozitivului.
Se susţine că, chiar dacă în motivarea hotărârii instanţei de fond se aduc argumente legate de data reactualizării preţului, faptul că în dispozitiv nu se mai face nicio referire împiedică executarea acestei hotărâri.
Astfel, s-a arătat că în cauză operează nulitatea absolută, dar cu o interpretare atipică, specială, ce derivă din aplicarea unei legi speciale, Legea nr. 10/2001.
În situaţia în care nu se indică data de la care intervine reactualizarea, coroborat cu efectele incidenţei nulităţii absolute într-o cauză ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, se creează dubii şi se ajunge la inexactităţi care aduc dezavantaje părţilor.
În această situaţie, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării fondului cauzei. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerea încheierii nr. 2/2009 a Tribunalului Harghita.
2. Hotărârea instanţei de apel este recurată şi de chemata în garanţie SC G. SA Mircurea Ciuc prin prisma aceluiaşi motiv de nelegalitate.
Susţine această recurentă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece în urma constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, acestea fiind repuse în situaţia anterioară încheierii actului, sunt obligate să-şi restituie reciproc prestaţiile efectuate.
Reactualizarea sumei pe care SC T. SRL este obligată să o restituie şi pe care a primit-o cu titlu de preţ, se susţine că trebuie făcută în raport cu data încheierii contractului şi nu în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Mai susţine recurenta că hotărârea este nelegală, întrucât s-a pronunţat fără respectarea dispoziţiile art. 3722 alin. (3) C. proc. civ., în sensul actualizării valorii obligaţiei principale, indiferent de izvorul provenienţei, iar în cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, actualizarea trebuia făcută în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie, sau de la data când creanţa a devenit exigibilă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de lămurire cu privire la aplicarea dispozitivului sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.
Examinând cele două recursuri, Înalta Curte reţine următoarele:
- În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta SC T. SRL, se reţine că faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond şi de cererea prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivului acestei hotărâri, se constată că instanţa nu a cercetat fondul în suficientă măsură, pentru a putea conduce la pronunţarea unei hotărâri în apel care să lămurească problema practică cu care a fost învestită instanţa, considerentele deciziei fiind confuze, nearătându-se care sunt motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia adoptată.
Situaţia ambiguă prezentată nu dă posibilitatea efectuării controlului judiciar.
Se constată că la dosarul cauzei nu sunt suficiente dovezi prin care să se stabilească situaţia ce rezultă ca efect al nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, ce cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001; nu s-a lămurit aspectul legal de data de la care urmează să fie reactualizat preţul, ca urmare a repunerii părţilor în situaţia anterioară, nefiind lămurite nici aspectele legate de restituirea parţială sau totală a preţului.
Faţă de economia probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că împrejurările de fapt ale pricinii nu sunt pe deplin stabilite, urmând să fie admis recursul declarat de pârâtă şi dosarul să fie trimis spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea completării probelor, aşa cum a susţinut de fapt şi recurenta.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în sensul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale (…), aceştia putând ordona probele pe care le consideră necesare", impunându-se, deci, o verificarea riguroasă efectuată de instanţa de apel prin efectuarea unei expertize prin care să se stabilească eventual sumele datorate de părţi, pe baza actelor dosarelor şi a celor prezentate de părţi.
Cu prilejul rejudecării, conform art. 315 C. proc. civ., instanţa va administra orice altă probă necesară clarificării litigiului pentru a nu fi puse în pericol situaţii de drept şi de fapt statornicite, echilibrul şi stabilitatea raporturilor juridice existente.
Instanţa va analiza cu atenţie cererea privind lămurirea dispozitivului sentinţei instanţei de fond în vederea stabilirii cu exactitate, în raport de situaţia concretă existentă, a datei de la care urmează a se reactualiza preţul pentru imobilul înstrăinat, ca efect al nulităţii contractului de vânzare-cumpărare şi repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Numai după completarea probelor şi apoi după reexaminarea în ansamblul lor, instanţa va fi în măsură să decidă, în deplină cunoştinţă de cauză, asupra cererilor părţilor.
- Referitor la recursul declarat de chemata în garanţie SC G. SA Miercurea Ciuc, instanţa reţine că este tardiv.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, textul stabilind termenul de recurs de drept comun.
În speţă, instanţa reţine că hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la data de 04 iunie 2010, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare încheiat de persoana însărcinată cu încheierea actului de procedură, cu respectarea cerinţelor art. 100 C. proc. civ. În raport de această dată termenul de recurs a expirat la 19 iunie 2010, ultima zi pentru exercitarea căii de atac fiind 20 iunie 2010.
Recursul fiind înregistrat la instanţă la data de 08 iulie 2010 şi nu la 20 iunie 2010, este declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Termenul de recurs este un termen de procedură legal, imperativ şi absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În consecinţă, faţă de excepţia de tardivitate invocată, recursul acestei părţi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T. SRL împotriva deciziei nr. 34A din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de chemata în garanţie SC G. SA împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2816/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2809/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
