ICCJ. Decizia nr. 2915/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2915/2011
Dosar nr.1365/88/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 107/C din 31 mai 2010 Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului formulată de reclamantul C.M. şi în consecinţă, a respins ca tardiv, apelul declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 359 din 7 februarie 2008 a Tribunalului Tulcea. A fost respins, ca nefondat, apelul împotriva încheierii din 8 martie 2010 a aceluiaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit sentinţei de primă instanţă, a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamant şi anulată în parte dispoziţia nr. 3199 din 6 decembrie 2006 a Primarului municipiului Tulcea, numai în privinţa ap. 2 şi 4, cu consecinţa restituirii terenului în suprafaţă de 390,62 mp, prin echivalent, constând în compensare cu un alt imobil. A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la capătul de cerere vizând plata despăgubirilor de către Statul Român, fiind respins totodată, capătul de cerere privind daunele morale.
Apelul împotriva acestei sentinţe, înregistrat la 9 aprilie 2010, a fost constatat ca depus în afara termenului procedural, în condiţiile în care comunicarea hotărârii s-a făcut la 14 martie 2008, la domiciliul mandatarului reclamantului, iar cererea de repunere în termen a fost apreciată ca neîntemeiată. Aceasta, întrucât împrejurarea că reclamantul s-a aflat până la data de 10 aprilie 2008 la bordul unei nave străine nu-l îndreptăţea să solicite, abia la 9 aprilie 2010, repunerea în termenul de apel, nefiind întrunite cerinţele art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Apelul exercitat împotriva încheierii din 8 martie 2010 – prin care s-a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale şi s-a respins cererea de completare a hotărârii, ca şi cererea de legalizare şi învestire cu formulă executorie – a fost respins ca nefondat.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantul-reclamant, care nu a indicat motivele de nelegalitate nici în cererea de recurs şi nici ulterior, în cadrul unui memoriu separat, astfel cum prevăd dispoz. art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Apreciind asupra regularităţii sesizării, Înalta Curte urmează să constate că nu au fost îndeplinite condiţiile formale pentru a fi legal învestită şi a face posibil controlul de legalitate asupra deciziei atacate.
Astfel, Decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului la 25 iunie 2010 (fila 29, apel), iar exercitarea căii de atac a avut loc la 8 iulie 2010, fără indicarea motivelor de nelegalitate.
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii [alin. (2)].
Cum recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziţii procedurale, devine incidentă sancţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., aceea a nulităţii [având în vedere că în speţă nu au putut fi identificate nici motive de ordine publică pentru a fi luate în examinare din oficiu de către instanţă, în sensul dispoz. art. 306 alin. (2) C. proc. civ.].
În consecinţă, potrivit considerentelor expuse, pe temeiul textelor procedurale menţionate, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 107/C din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2927/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2815/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
