ICCJ. Decizia nr. 2935/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2935/2011
Dosar nr. 252/45/2009
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 231 din 27 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei civile nr. 68 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, la data de 5 septembrie 2009.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 13 ianuarie 2010, suspendarea judecăţii în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 4 februarie 2011, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 30 martie 2011.
Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi aceasta să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii.
Aceasta este şi situaţia în speţă, întrucât după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, până la data de 13 ianuarie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 231 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3030/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2988/2011. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
