ICCJ. Decizia nr. 3021/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3021/2011
Dosar nr.2942/97/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 107A din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de Primarul municipiului Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 55 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara. A schimbat sentinţa în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamanţii K.M. şi K.O.J. împotriva Dispoziţiei nr. 1255/2009 emisă de Primarul municipiului Hunedoara. A anulat Dispoziţia nr. 1255/2009 şi a obligat intimatul să emită o nouă dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 56/N/2001 prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu deducerea sumei de 40.000 lei reprezentând despăgubirea încasată de către K.I. în baza deciziei nr. 590/1982 a Consiliului Popular al Judeţului Hunedoara. Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţă referitoare la transmiterea dispoziţiei autorităţii abilitate şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus acordarea de măsuri reparatorii şi pentru imobilul teren, în condiţiile în care acesta nu a fost niciodată în proprietatea notificatorilor, nu a fost preluat abuziv, fiind proprietatea Statului Român de la înfiinţarea cărţii funciare 4452 Hunedoara şi nu a fost revendicat cu ocazia formulării notificării.
Declaraţia autentificată depusă de contestatori, prin care declară pe proprie răspundere că nu au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 trebuie coroborată cu declaraţia dată de contestator în faţa instanţei de fond prin care acesta recunoaşte că tatăl său a primit despăgubiri modice pentru cota de ¼ din imobil, preluată la momentul plecării din ţară.
Aceste despăgubiri au fost în sumă de 40.000 lei la momentul plăţii şi instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi să dispună acordarea de măsuri reparatorii condiţionat de scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru construcţii din valoarea corespunzătoare a părţii de imobil expropriat.
2. Recursuril.
2.1. Motive
Reclamanţii au declarat recurs prin care au criticat hotărârea instanţei de apel pentru următoarele motive:
În mod nelegal nu le-au fost acordate cheltuielile de judecată în apel deşi au solicitat acordarea acestora. Deşi apelul pârâtului a fost admis, instanţa de apel nu a modificat în totalitate sentinţa în sensul respingerii contestaţiei reclamanţilor, ci a îndreptat eroarea instanţei de fond care a acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile în care notificarea s-a făcut numai pentru casa de locuit.
Prin recursul declarat de pârât s-a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât greşit a fost respinsă excepţia lipsei de calitate procesuală a lui K.O.J. Nu există acte din care să rezulte dacă acesta este sau nu moştenitor legal sau testamentar.
Pe testament nu a fost aplicată apostila. În sentinţă nu s-a făcut nicio referire la lipsa declaraţiei în sensul că reclamanţii nu au primit despăgubiri conform art. 5 din Legea nr. 10/2001.
2.2. Analiza recursurilor
Recursurile nu sunt întemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Faptul că instanţa de apel a schimbat în parte sentinţa nu înseamnă că intimaţii reclamanţi au avut câştig de cauză în etapa apelului. De vreme ce, în urma admiterii apelului pârâtului, s-a stabilit că din suma ce urmează să o primească reclamanţii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 trebuie dedusă suma de 40.000 lei ce reprezintă despăgubirea încasată de K.I. în baza deciziei nr. 590/1982 a Consiliului Popular al Judeţului Hunedoara, nu poate fi primită susţinerea în sensul că reclamanţii au avut câştig de cauză în apel. În realitate, prin soluţia instanţei de apel intimaţii reclamanţi au căzut în pretenţii, motiv pentru care apelantul nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată săvârşite de aceştia în apel.
Nu este întemeiat nici recursul declarat de pârât.
În primul rând, critica privitoare la faptul că reclamantul K.O.J. nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii întrucât pe testament nu a fost aplicată apostila este o critică făcută omisso medio. În apel, pârâtul a arătat doar faptul că este criticabilă soluţia prin care s-a respins excepţia lipsei de calitate procesuală a lui K.O.J. în lipsa actelor care să facă dovada calităţii sale de moştenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptăţite K.I.
Cât priveşte modul în care prima instanţă a motivat soluţia pe care a pronunţat-o, aceasta este o critică ce putea fi făcută exclusiv în apel, iar nu direct în recurs.
De altfel, faptul că prima instanţă a admis contestaţia fără să ceară reclamanţilor să depună declaraţia la care se referă art. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost motivul pentru care a şi fost admis apelul pârâtului.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate ambele recursuri, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii K.M., K.O.J. şi pârâtul Primarul Municipiului Hunedoara împotriva deciziei nr. 107A din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3075/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3030/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
