ICCJ. Decizia nr. 2957/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2957/2011
Dosar nr. 2061/114/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 482/287/2010 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat reclamantul SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea pârâtei SC D. SRL din spaţiul comercial pe care aceasta îl ocupă în demisolul SPITALULUI MUNICIPAL Râmnicu Sărat.
Pârâta SC D. SRL a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesual active a reclamantei de a formula cererea precum şi inadmisibilitatea acţiunii, susţinând că reclamanta nu face dovada faptului că este proprietarul imobilului sau că are un contract de administrare asupra acestuia prin care să fie împuternicit să promoveze acţiunea în evacuare.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii, arătându-se, în esenţă, că în cauză contractul de închiriere a fost prelungit prin acte adiţionale încheiate cu Consiliul Local Râmnicu Sărat în calitate de proprietar al imobilului.
Prin cererea reconvenţională s-a solicitat obligarea reclamantului la suma de 7.600 lei cu titlu de investiţii efectuate în spaţiul deţinut, cu instituirea unui drept de retenţie asupra spaţiului până la achitarea de către reclamant a acestei sume.
Prin sentinţa civilă nr. 759 din 19 aprilie 2010 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanţa a admis excepţia invocată din oficiu privind necompetenţa sa materială privind soluţionarea prezentei cauze şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială, unde cauza a fost astfel înregistrată sub nr. 2061/114/2010.
La termenul din 22 septembrie 2010, prima instanţă constatând că cererea principală este în stare de judecată şi că între cererea reconvenţională şi acţiunea principală nu există o legătură inseparabilă, iar soluţionarea cererii reconvenţionale impune administrarea de noi probatorii, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, în temeiul art. 120 C. proc. civ., acordând cauzei un nou termen în vederea administrării de probatorii.
Prin sentinţa nr. 1268 din 22 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta SC D. SRL şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, invocată de pârâta SC D. SRL A fost admisă cererea principală formulată de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL, s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat la subsolul SPITALULUI MUNICIPAL Râmnicu Sărat, cu sediul în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău şi obligată pârâta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinţei pârâta SC D. SRL a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond, în mod greşit a disjuns cauza şi a rămas în pronunţare pe cererea de evacuare, că nu a avut în vedere apărările formulate de aceasta şi a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, fără ca reclamantul să facă dovada că este proprietarul spaţiului sau că are contract de administrare a spaţiului care să-l împuternicească la promovarea acţiunii în evacuare.
Astfel, deşi a făcut dovada că spaţiul este în administrarea Consiliului Local Râmnicu Sărat potrivit OG nr. 70/2002 şi nu a trecut niciodată în administrarea SPITALULUI MUNICIPAL Râmnicu Sărat, instanţa de fond, a constatat că în baza H.C.L. Râmnicu Sărat nr. 39 din 28 februarie 2008 reclamantul este administratorul clădirilor, fără a exista la dosar un protocol de predare - primire a spaţiilor şi nici dovada că aceste spaţii figurează în contabilitatea reclamantului. Din anul 2003 toate clădirile şi terenurile au rămas la Consiliul Local Râmnicu Sărat chiar dacă a existat H.C.L. nr. 39/2008.
În urma probelor administrate şi a actelor normative incidente, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Decizia nr. 135 din 15 decembrie 2010 prin care a respins, ca nefondat apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că disjungerea celor două cereri a fost dispusă legal, de vreme ce nu erau ambele în stare de judecată.
În privinţa excepţiei s-a reţinut că, în cauză, contractul de închiriere a fost încheiat cu SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat, care şi în prezent, conform H.C.L. al Municipiului Râmnicu Sărat nr. 39 din 28 februarie 2008, are în administrare acest spaţiu. Faptul că pe parcursul derulării acestui contract actele adiţionale au fost semnate de Consiliului Local al Municipiului Râmnicu Sărat, care era la acel moment titularul dreptului de administrare, nu este de natură a împiedica demersul juridic al reclamantei.
Evacuarea s-a solicitat şi dispus de instanţă pentru lipsa titlului legal locativ al pârâtei privind imobilul în litigiu, invocată în motivarea acţiunii de evacuare, astfel că este lipsit de relevanţă juridică cine este proprietarul imobilului.
Împotriva acestei decizii, pârâta a formulat, în termenul legal, recurs fundamentat pe motivele de netemeinicie şi nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a dat o rezolvare greşită motivului de apel vizând lipsa calităţii procesual active, titularul acţiunii neputând fi SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat care nu a făcut nici dovada dreptului de proprietate, nici a unui drept de administrare.
Cât priveşte H.C.L. nr. 32/2008 aceasta nu a fost pusă niciodată în aplicare, spaţiul aflându-se în continuare în administrarea Consiliului Local Râmnicu Sărat în baza OG nr. 70/2002 cu care s-au încheiat şi actele adiţionale de prelungire a termenului de valabilitate a contractului. De asemenea şi chiria a fost achitată tot Consiliului Local al municipiului Râmnicu Sărat.
În acest sens a enumerat toate înscrisurile de care a înţeles să se folosească şi în faţa instanţei de apel.
A mai arătat că acţiunea este şi inadmisibilă din perspectiva aplicării dispoziţiilor Legii nr. 114/1996 sau a Codului civil care nu conţin prevederi privind evacuarea de către un neproprietar.
De asemenea, greşit s-a considerat că cererea reconvenţională a fost legal dispusă atât timp cât lucrările efectuate la imobilul din care s-a solicitat evacuarea s-au făcut cu acordul reclamantului astfel că nu mai erau necesare alte probe.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Potrivit clauzelor contractului de locaţiune aflat la dosar rezultă că acesta a fost încheiat cu reclamantul SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat, astfel că nu se poate reţine că instanţa a interpretat greşit clauzele acestui contract din această perspectivă, pentru a se putea, astfel, constata în cauză incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În privinţa criticilor subsumate motivului de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la excepţia lipsei calităţii procesual active, aceasta a primit, de asemenea, o rezolvare legală faţă de calitatea reclamantului de titular al dreptului subiectiv alegat derivat din contractul de locaţiune, toate apărările cu raportare la probele administrate reluate şi în recurs cu privire la lipsa dovezii dreptului de proprietate sau de administrare asupra spaţiului a reclamantului fiind fără relevanţă juridică în speţă, faţă de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată care vizează evacuarea pentru lipsa titlului locativ urmare expirării duratei contractului de locaţiune.
Pentru aceste considerente nu este întemeiată nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reclamantul fiind în drept de a solicita prin mijlocirea instanţei protecţia dreptului său subiectiv care este un drept personal, de creanţă derivat din contract şi căruia i se aplică normele din Codul civil privind locaţiunea şi nu dispoziţiile speciale ale Legii nr. 114/1996, invocate fără suport legal de către recurentă.
Câr priveşte măsura disjungerii cererii reconvenţionale, instanţa de apel a respins întemeiat motivul de apel cu acest obiect, fiind respectate condiţiile art. 120 alin. (2) C. proc. civ. faţă de stadiul judecăţii şi natura pretenţiilor formulate prin această cerere care nu ar fi influenţat nicicum soluţia din prezenta cauză, dovadă stând şi împrejurarea că această cerere reconvenţională a fost deja soluţionată şi admisă ca şi cererea principală ce face obiectul acestei cauze.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, iar în baza art. 274 C. proc. civ. recurenta – pârâtă, în culpă procesuală va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul – reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D. SRL Râmnicu Sărat împotriva deciziei nr. 135 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă SC D. SRL Râmnicu Sărat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant SPITALUL MUNICIPAL Râmnicu Sărat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2011. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2950/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
