ICCJ. Decizia nr. 2989/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2989/2011
Dosar nr. 1860/3/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 mai 2009 şi precizată ulterior, reclamanta SC T.C.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC T.N.G.I. ROMÂNIA SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată să-i închirieze terenul în suprafaţă de 2895 mp situat în subsolul parcking-ului din cadrul Complex Industrial Unirea la preţul şi în condiţiile stabilite prin promisiunea de închiriere cuprinsă în Convenţia semnată de părţi la data de 23 septembrie 2004, precum şi la plata sumei de 1000 Euro/zi întârziere, în echivalent în lei la data plăţii, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată şi până la executarea obligaţiei asumate convenţional.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 5506 din 30 aprilie 2010 a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea supusă judecăţii reclamanta urmăreşte să obţină executarea în natură a obligaţiei asumată de pârâtă prin Convenţia din 23 septembrie 2004.
Cererea de chemare în judecată a fost înaintată instanţei la data de 27 septembrie 2009 după cum reiese din ştampila Oficiului poştal 20 din Bucureşti aplicată pe plicul cu care a fost expediată corespondenţa (verso fila 19).
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) şi art. 7 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă termenul general de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data împlinirii condiţiei de care depinde naşterea dreptului subiectiv şi implicit dreptul material la acţiune pentru realizarea acestuia.
Din menţiunile înscrise în Cartea Funciară cu nr. 67638 – Partea a II-a (fila 7) instanţa reţine că intabularea imobilul-construcţie cu destinaţia de parcaj public multietajat a fost efectuată în temeiul autorizaţiei de construire nr. 737 din 18 iulie 2003 emisă de PMB sector 3 şi a procesului-verbal de recepţie nr. 109 din 31 martie 2006 ceea ce înseamnă că la data perfectării Convenţiei imobilul nu era finalizat, cu consecinţa că obligaţia asumată de pârâtă era condiţionată de terminarea lucrărilor de construire şi recepţionare a acestuia, respectiv de dobândirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că prin înscrierea în cartea funciară la data de 3 mai 2006 dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului cu destinaţia de parcaj public multietajat a devenit opozabil terţilor, tribunalul apreciază că termenul de prescripţie a dreptului material la acţiunea vizând obligarea pârâtei la executarea antecontractului curge de la momentul menţionat, astfel că în raport de data sesizării instanţei de judecată – 27 septembrie 2009 – dreptul la acţiune este prescris.
Tribunalul va înlătura ca neîntemeiate apărările reclamantei în sensul că, prin existenţa pe rolul instanţelor de judecată a litigiului născut ca urmare a refuzului de notare în cartea funciară a promisiunii de închiriere, cursul prescripţiei a fost întrerupt.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta.
Răspunzând criticilor formulate de reclamantă în apelul promovat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 426 din 1 noiembrie 2010 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare.
În fundamentarea soluţiei pronunţate instanţa de control judiciar a reţinut că în mod eronat a apreciat prima instanţă că termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune începe să curgă de la data înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului construit în cartea funciară. Aceasta având în vedere că înscrierile în cartea funciară nu au efect constitutiv de drepturi reale, ci au efect de opozabilitate faţă de terţi a drepturilor reale înscrise. Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 7/1996 republicată a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, „înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor."
Rezultă că termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune începe să curgă de la data de 31 martie 2006, dată la care s-a constatat finalizarea construcţiei potrivit procesului-verbal de recepţie nr.109, şi a avut loc dobândirea de către promitenta pârâtă a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Este întemeiată critica apelantei-reclamante cu privire la reţinerea greşită de către prima instanţă a datei promovării cererii de chemare în judecată ca fiind data de 27 septembrie 2009.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la data de 28 mai 2009, aşa cum este menţionat pe rezoluţia de primire a acţiunii. Dar această cerere, împreună cu actele anexate, au fost înaintate instanţei prin poştă, plicul poştal (fila nr.19) având aplicată ştampila oficiului poştal cu data de 27 septembrie 2008.
Data poştei pe plicul poştal reprezintă data formulării acţiunii faţă de dispoziţiile art. 104 C. proc. civ. care dispun că „actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui".
Având în vedere cele expuse, se constată că, în cauză, termenul de prescripţie de 3 ani a dreptului la acţiune începe să curgă la data de 31 martie 2006 şi se împlineşte la data de 31 martie 2009. Reiese că prezenta acţiune promovată la data de 27 septembrie 2008 este formulată în cadrul termenului legal de prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune.
Cu petiţia înregistrată la data de 4 ianuarie 2011 a declarat recurs SC T.N.G.I. ROMÂNIA SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se critică modul în care a fost soluţionată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune având în vedere faptul că, intimata-reclamantă face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată iniţiată de adresa nr. 9 din 5 martie 2009 şi de convocarea la conciliere din data de 16 aprilie 2009 pentru data de 14 mai 2009 pe care le şi anexează cererii fiind imposibil a se concluziona că cererea de chemare în judecată a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 3 la data de 27 septembrie 2008.
În susţinerea criticilor formulate recurenta a depus înscrisuri respectiv dovada datei introducerii acţiunii respectiv AR 09947560305, urmare aplicaţiei Trak-Trace de pe site-ul oficial al Companiei Poşta Română (fil-37-38).
Prin întâmpinare intimata ridică excepţia nulităţii recursului precizând că motivarea recursului cuprinde în fapt un succint istoric al cauzei, o prezentare a situaţiei de fapt, fără a se arăta în mod concret în ce constă motivele de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia motivat de faptul că analizând probatoriul din dosar instanţa de apel a apreciat corect că soluţia instanţei de fond este vădit eronată, în condiţiile în care s-a reţinut ca dată a expedierii acţiunii către instanţă ziua de 27 septembrie 2009.
Recursul este fondat.
În ce priveşte excepţia nulităţii recursului se reţine că, în criticile formulate s-a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând greşita aplicare a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, fiind îndeplinite condiţiile art. 3021 C. proc. civ.
Pe fond se reţine că aprecierea instanţei de apel a datei de introducere a cererii de chemare în judecată ca fiind 27 septembrie 2008, se datorează greşitei interpretării a actelor de la dosar făcute de instanţă, limitându-se a cerceta numai ştampila aplicată pe plicul prin care a fost expediată acţiunea şi actele ataşate, plicul purtând o ştampilă greu lizibilă fără a cerceta toate probele cauzei unele prin altele făcând o aplicare eronată a termenului de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Astfel din înscrisurile aflate la dosar, respectiv actele anexate la cererea de chemare în judecată în speţă adresa nr. 9 din 5 martie 2009 expediată cu AR în data de 6 martie 2009 prin care intimata-reclamantă a solicitat societăţii noastre să nu închirieze spaţiul în discuţie, având în vedere dispoziţiile Convenţiei încheiate la data de 23 septembrie 2004, şi adresa din data de 16 aprilie 2009 expediată cu AR în data de 17 aprilie 2009 reprezentând convocarea la conciliere făcută de intimata-reclamantă SC T.C.C. SRL – „pentru data de 14 mai 2009, orele 15, la sediul din Bucureşti, sector 2", sunt de natură a exclude posibilitatea promovării cererii de chemare în judecată în anul 2008.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T.N.G.I. ROMÂNIA SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 426 de la 1 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică Decizia recurată şi respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2011. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
