ICCJ. Decizia nr. 2991/2011. Civil. Contestaţie la executare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2991/2011
Dosar nr. 7863/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17 septembrie 2009 contestatoarea F.C.P.T. SA a solicitat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, în temeiul dispoziţiilor art. 399 C. proc. civ., desfiinţarea executării silite şi întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare .
În motivarea contestaţiei la executare se arată că la data de 14 septembrie 2009 intimata A.V.A.S. a poprit contul bancar al contestatoarei, deschis la V.B. România, sucursala Ştefan cel Mare, pentru suma de 169.631,75 lei, în baza Ordinului de poprire nr. 66 din 11 iunie 2009. Contestatoarea a avut sediul în Timişoara până în anul 2004. Arată că în perioada cuprinsă între data înfiinţării şi până în 2004 nu a avut angajaţi şi ca urmare nu putea acumula debite către CAS Timiş. Cu ocazia schimbării sediului în Bucureşti a obţinut un certificat de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiş din care rezultă că societatea nu figura cu obligaţii de plată către bugetul de stat şi contribuţii sociale la data de 19 iulie 2004.
Intimata A.V.A.S. a susţinut prin întâmpinarea depusă la dosar că prin Protocolul de transfer de creanţe nr. 24 din 14 noiembrie 2003 a preluat o creanţă în sumă de 169.631,75 lei faţă de contestatoare şi întrucât debitoarea nu a înţeles să achite creanţa, prin Ordinul nr. 66 din 11 iunie 2009 a blocat conturile acesteia în vederea recuperării datoriei.
La prima zi de înfăţişare, contestatoarea şi-a precizat cererea de chemare în judecată în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Timiş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu motivarea că la data de 1.01.2004, când a încetat competenţa C.S.J.A.S. Timiş în ceea ce priveşte urmărirea şi recuperarea creanţelor de la persoane juridice, datoria SC F.C.P.T. SA (cod fiscal 435185 şi nu cif 14363146) era de 169.631,75 lei, sold ce a fost predat la A.V.A.S. conform Protocolului nr. 24 din 14 noiembrie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea F.C.P.T. SA BUCUREŞTI; a desfiinţat executarea silită efectuată împotriva contestatoarei în baza Ordinului de Poprire nr. 66 din 11 iunie 2009, dispunând restabilirea situaţiei anterioare înfiinţării popririi; a obligat intimatele la plata sumei de 5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Ordinul de poprire nr. 66 din 11 iunie 2009 s-a dispus înfiinţarea popririi faţă de debitorii din anexa în care, la poziţia 54, figurează debitor F.C.P.T., cu sediul în Timişoara, cif 14363146,, cu suma de 169.631,75 lei reprezentând datorii la Casa de Asigurări de Sănătate.
Din înscrisurile reprezentând evidenţe fiscale întocmite de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Timiş cu privire la creanţele predate intimatei A.V.A.S. în baza Protocolului nr. 24 din 14 noiembrie 2003 rezultă, fără nici un dubiu, că suma de 169.631,75 lei reprezintă datoria pe care o înregistra la data de 31 decembrie 2003 F.C.P.T., identificată cu codul fiscal 4358185.
S-a mai reţinut că, potrivit certificatului de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la 13 septembrie 2004, contestatoarea F.C.P.T. SA are codul unic de înregistrare 14363146 din 20 decembrie 2001.
Prin urmare există două persoane juridice cu date de identificare distincte: contestatoarea, societate comercială, F.C.P.T. SA având CUI/CIF 14363146 şi asociaţia non profit F.C.P.T., având CUI/CIF 4385185.
Codul de identificare fiscală – CIF este un cod numeric ce reprezintă codul unic de identificare a unui comerciant şi care se mai numeşte Cod fiscal sau cod unic de identificare. Până la 1 ianuarie 2007 acest cod a avut denumirea de Cod Unic de Înregistrare – CUI. Potrivit art. 13 din Legea nr. 359/2004, privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, certificatul de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, este documentul ce atestă că persoana supusă obligaţiei de înregistrare a fost înregistrată în registrul comerţului şi a fost luată în evidenţa organului fiscal. Codul unic de înregistrare este utilizat pe toată durata funcţionării persoanei juridice.
Aşadar, fiecare persoană juridică dobândeşte un Cod Unic de Înregistrare (CUI) sau Codul de identificare fiscală (CIF), prin înregistrarea fiscală a acesteia, cod care rămâne acelaşi pe toată durata funcţionării persoanei juridice, indiferent de schimbările intervenite.
În temeiul acestor considerente, prima instanţă a constatat că în mod greşit s-a pornit de către A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei, atâta timp cât înscrisurile depuse la dosar arată că persoana juridică debitoare este F.C.P.T. identificată cu CIF/CUI 4385185. În acelaşi sens, instanţa observă că deşi intimata A.V.A.S. a început executarea prin poprire în baza Protocolului încheiat la 14 noiembrie 2003, contestatoarea a obţinut de la Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Finanţe Publice Timiş, un certificat de atestare fiscală din data de 22 aprilie 2004 (ulterior protocolului) în care se menţionează că F.C.P.T. SA nu are nici o datorie fiscală, inclusiv contribuţii faţă de bugetul de stat până la 19 iulie 2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs chemata în garanţie CNAS Bucureşti şi intimatele A.V.A.S. Bucureşti şi CAS Timiş.
Prin Decizia nr. 1934 din 26 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, au fost admise recursurile, a fost modificată sentinţa recurată, respingându-se contestaţia la executare, admiţându-se excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate Timiş şi a chematei în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate, dat fiind faptul că recursurile au fost declarate împotriva unei sentinţe care nu este supusă căii de atac a apelului, instanţa de recurs a analizat cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, s-a apreciat că prima instanţă, în mod eronat, a constatat că s-a pornit în mod greşit de către A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei, având în vedere că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că debitoare este F.C.P.T., identificată cu CIF/CUI 4385185.
Înalta Curte, a reţinut că prin Ordinul de poprire nr. 66 din 11 iunie 2009, intimata A.V.A.S. Bucureşti a blocat conturile contestatoarei F.C.P.T. SA în vederea recuperării creanţei preluate prin Protocolul de transfer nr. 24 din 14 noiembrie 2003, având în vedere că aceasta nu a înţeles să o achite de bună voie.
Potrivit Actului Constitutiv al SC F.C.P.T. SA societatea a preluat întregul patrimoniu social al Asociaţiei F.C.P.T., care s-a reorganizat în această formă juridică, conform Legii nr. 69/2000, confuziunea dintre cele două persoane juridice fiind astfel evidentă şi sub aspectul identificării reale a societăţii debitoare în cauză.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind educaţia fizică şi sportul „capitalul social iniţial al cluburilor sportive profesioniste, constituite ca societăţi comerciale sportive pe acţiuni, prin reorganizarea actualelor cluburi sportive, va fi format din totalitatea patrimoniului net dobândit legal şi existent la data constituirii societăţii comerciale sportive pe acţiuni, precum şi prin aport în natura şi în numerar".
S-a mai reţinut că SC F.C.P.T. SA cu sediul în Bucureşti sector 1, CIF 14363146, înregistrată la data de 13 septembrie 2004, s-a prevalat de certificatul de atestare fiscală eliberat de către D.G.F.P. Timiş, ca urmare a cererii nr. 166211 din data de 22 aprilie 2004, (fila 5- dosar fond) prin care se arată, în mod imperativ, că SC F.C.P.T. SA identificată cu J/35/1518/2001 cod fiscal 14363146, nu figura cu obligaţii de plată către bugetul de stat şi contribuţii sociale, precum şi accesoriile acestora, la data de 19 iulie 2004.
S-a mai reţinut că, intimata contestatoare, fiind înregistrată la data de 13 septembrie 2004 la ORC de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu dispunea de nicio prevedere legală în vederea obţinerii unui certificat de atestare fiscală de la D.G.F.P. Timiş al unei alte societăţi, astfel cum pretinde contestatoarea, cu aceeaşi denumire şi acelaşi CUI, dar cu sediul în Timişoara.
Mai mult decât atât, MFP – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a preluat obligaţiile restante, ulterioare datei de 30 iunie 2003, iar prin certificatul de atestare s-au identificat obligaţiile de plată pe care societatea le avea către A.N.A.F., fără a se face referire la creanţele preluate de către A.V.A.S.
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 29 septembrie 2009 revizuienta F.C.P.T. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bucureşti, CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bucureşti şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiş, admiterea acestei cereri, îndreptată împotriva deciziei nr. 1934 din 26 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în sensul anulării acestei hotărâri judecătoreşti.
În motivarea cererii de revizuire s-a menţionat că, de la pronunţarea deciziei expuse anterior şi până în prezent, a intervenit sentinţa nr. 2014 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care s-a constatat nulitatea absolută a art. 5 din Actul Constitutiv al SC F.C.P.T. SA.
Constatându-se nulitatea acestei părţi din Actul constitutiv, rezultă faptul că nu revizuienta este cea care a preluat patrimoniul Asociaţiei şi nici nu trebuie să suporte datoriile acesteia către intimate.
Prin Decizia nr. 1187 din 17 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respinsă excepţia tardivităţii cererii de revizuire, a fost admisă cererea de revizuire, s-a anulat Decizia nr. 1934 din 26 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, fixându-se termen pentru soluţionarea recursului.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Fiind şi o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată decât pentru motive care se încadrează cu rigurozitate în textul de lege expus anterior, fără a fi puse în discuţie problemele de fond a unor fapte şi împrejurări care au fost analizate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului de natură comercială.
Revizuienta s-a prevalat, în principal, de efectele pe care le produce sentinţa comercială nr. 2014 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 4944/3/2009 prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC V.G.B.I. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC F.C.P.T. SA Bucureşti şi intervenienta accesorie ASOCIAŢIA F.C.P.T.
Prin această hotărâre judecătorească a fost constatată nulitatea absolută parţială a Actului Constitutiv al pârâtei SC F.C.P.T. SA, înregistrat cu încheierea de dată certă nr. 15.033 din 12 decembrie 2001 dată de BNP S.D.N.N. cu privire la art. 5 alineat final din Capitolul II intitulat „Capitalul social. Acţiunile societăţii".
În mod expres s-a stabilit că art. 5 alineatul final din Actul Constitutiv, care stipula că „ Societatea preia întregul patrimoniu social al ASOCIAŢIEI F.C.P.T., care se reorganizează în această formă juridică conform Legii nr. 69/2000" încalcă dispoziţiile art. 21 lit. b), art. 26 alin. (2) lit. a) şi art. 31, art. 32 alin. (1)-(4) din Legea nr. 69/2000 precum şi 16 şi 17 lit. b) din HG nr. 884/2001, fiind lovit de nulitate absolută.
Prin Decizia comercială nr. 472 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC F.C.P.T. SA împotriva sentinţei comerciale nr. 2014 din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind menţinută teza potrivit căreia art. 5 aliniat final din Actul Constitutiv în discuţie încalcă în mod flagrant prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 69/2000.
Nu pot fi primite criticile intimatelor CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bucureşti şi A.V.A.S. Bucureşti prin întâmpinările depuse şi nici excepţia tardivităţii cererii de revizuire, fiind respectat temeiul menţionat în art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi anume că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
La data de 6 octombrie 2011 s-a trecut la rejudecarea, pe fond, a recursurilor declarate de către chemata în garanţie CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bucureşti şi intimatele A.V.A.S. Bucureşti şi CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiş.
I. Prin cererea de recurs formulată de către recurenta CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-au adus următoarele critici sentinţei recurate.
1. Recurenta chemată în garanţie nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 95/2003, ea a cesionat creanţele bugetare restante existente în evidenţele sale contabile la data de 30 iunie 2003, către A.V.A.B. (devenită ulterior A.V.A.S.) prin protocolul de transfer nr. 24 din 14 noiembrie 2003.
2. Contestatoarea nu a făcut dovada faptului că adevărata debitoare este o asociaţie non profit, respectiv F.C.P.T., cu sediul în Timişoara, relevând faptul că însăşi contestatoarea, care are sediul în Bucureşti, a solicitat un certificat de atestare fiscală de la D.G.F.P. Timiş, prin urmare, cele două entităţi având un interes şi un patrimoniu comun.
3. În mod greşit prima instanţă a obligat-o la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată, această recurentă neavând nicio culpă procesuală.
II. Recurenta-intimată A.V.A.S. Bucureşti a adus următoarele critici sentinţei recurate.
Asociaţia F.C.P.T. (CIF 4358185), care este debitorul cedat de CNAS – CAS Timiş către A.V.A.S. prin protocolul de transfer nr.24/14 noiembrie 2003, şi SC F.C.P.T. SA (CIF 14363146) au patrimoniu comun, acest lucru rezultând din actul constitutiv al SC F.C.P.T. SA(CIF 14363146), care prevede, în anexa nr.5, că respectiva societate preia întregul patrimoniu social al Asociaţie F.C.P.T., care se reorganizează sub această formă juridică conform Legii nr.69/2000.
Mai mult, potrivit art. 31 alin. (1) din această lege, capitalul social iniţial al cluburilor sportive profesioniste, constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni, prin reorganizarea actualelor cluburi sportive, va fi format din totalitatea patrimoniului net dobândit legal şi existent la data constituirii societăţii comerciale pe acţiuni, precum şi în aport în natură şi numerar.
III. Recurenta intimată CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiş a adus sentinţei recurate următoarele critici:
1. Această recurentă nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, a cesionat creanţele deţinute împotriva contestatoarei către A.V.A.S., prin protocolul nr. 24 din 14 noiembrie 2003, în acest sens fiind greşită şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu celelalte intimate.
2. Pe fondul cauzei, s-a arătat că la data de 1 ianuarie 2004, atunci când a încetat competenţa sa cu privire la urmărirea şi recuperarea creanţelor, contestatoarea figura cu un debit de 169.631,75 lei, astfel încât se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale şi respingerea contestaţiei formulate.
Analizând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate, având în vedere şi cele reţinute prin Decizia de admitere a cererii de revizuire, Înalta Curte va respinge recursurile formulate, ca nefondate pentru considerentele ce urmează.
1. În ce priveşte criticile formulate de către intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Timiş şi chemata în garanţie CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, relativ la lipsa calităţii procesuale pasive, acestea urmează a fi respinse, deoarece, pe de o parte, aceste instituţii publice sunt cele care au constatat iniţial debitul pe care l-ar datora contestatoarea, debit pe care l-au transmis către A.V.A.S. prin protocolul nr. 24 din 14 noiembrie 2003, iar pe de altă parte, au formulat apărări pe fondul cauzei, susţinând că cererea formulată de contestatoare este nefondată, aceasta datorând suma respectivă.
2. Tocmai datorită acestei poziţii procesuale, cele două recurente intimate au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată, acestea nelimitându-se la a susţine lipsa calităţii procesuale pasive, făcând şi apărări de fond, exercitând şi calea de atac a recursului, cu critici pe fondul cauzei.
3. În ce priveşte fondul cauzei, cu privire la faptul că patrimoniul celor două persoane juridice, respectiv SC F.C.P.T. SA şi Asociaţia F.C.P.T., ar fi unul comun, conform actului constitutiv al SC F.C.P.T. SA, în rejudecarea recursurilor se va ţine cont de cele reţinute în Decizia de admitere a cererii de revizuire (Decizia nr. 1187 din 17 martie 2011 a I.C.C.J.) în sensul că prin sentinţa comercială nr. 2014 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, rămasă irevocabilă prin Decizia comercială nr. 472 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei SC V.G.B.I. SA Bucureşti, şi a fost constatată nulitatea absolută parţială a Actului constitutiv al SC F.C.P.T. SA, cu privire la art. 5 alin. final din Cap.II., stabilindu-se că această dispoziţie, care stipula faptul că „societatea preia întregul patrimoniu social al asociaţiei F.C.P.T., care se reorganizează în această formă juridică, conform Legii nr. 69/2000, încalcă dispoziţiile art. 21 lit. b), art. 26 alin. (2) lit. a) şi art. 31, art. 32 alin. (1)-(4) din Legea nr. 69/2000 precum şi art. 16 şi art. 17 lit. b) din HG nr. 884/2001, fiind lovită de nulitate absolută.
Prin urmare, este valabilă concluzia primei instanţe, în sensul că în mod greşit s-a pornit executarea împotriva contestatoarei, atâta timp cât din înscrisurile existente la dosarul cauzei, persoana juridică debitoare este F.C.P.T., identificată cu CIF/CUI 4385185, contestatoarea având alt cod unic de înregistrare, şi anume cel cu nr. 14363146, cele două entităţi fiind persoane juridice diferite, cu patrimonii distincte.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.V.A.S. Bucureşti, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ şi CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Bucureşti împotriva sentinţei nr. 161 de la 5 noiembrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2971/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
