ICCJ. Decizia nr. 2996/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-CIVILĂ
Decizia nr. 2996/2011
Dosar nr. 2565/91/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la nr. 7206/371/2008, pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, reclamanta SC I.I.E.SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC T.K. SA, ca instanţa să dispună următoarele:
- Diminuarea cu 10% (11 638 Euro) a preţului de vânzare-cumpărare convenit prin contractul nr. 611 din 19 decembrie 2006, preţ achitat integral pârâtei pentru utilajul ,,Extruder ATM – PE Φ 100 mm LDPE – LLDPE’’.
- Obligarea pârâtei de a restitui cota de 10%, respectiv suma de 11 638 Euro, din preţul achitat.
- Obligarea pârâtei de a achita daune-interese sub forma despăgubirilor materiale, în valoare de 104.222 lei, pentru prejudiciul cauzat prin nefuncţionarea, la parametri normali, combinată alternativ cu funcţionarea defectuoasă, a utilajului ,,Extruder ATM – PE Φ100 mm LDPE – LLDPE’’.
- Obligarea pârâtei de a achita daune-interese sub forma despăgubirilor morale în valoare de 30.000 lei, pentru prejudiciul cauzat.
- Obligarea pârâtei să procedeze la înlocuirea componentelor tehnice cu vicii ascunse până la data expirării perioadei de garanţie, 17 aprilie 2008, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii să fie autorizaţi să înlocuiască aceste componente tehnice pe cheltuiala pârâtei.
La termenul din 24 iunie 2008, prima instanţa a pus în discuţia părţilor, excepţia necompetenţei teritoriale, iar prin sentinţa nr. 708/2008, a fost admisă excepţia şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare, în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a aut în vedere, că litigiul este unul comercial, având ca temei un contract încheiat între doi comercianţi, în temeiul disp. art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În ce priveşte competenţa teritorială, aceasta revine potrivit art. 14 din contract şi raportat la art. 5, art. 7 C. proc. civ. şi art. 969 C. civ., (potrivit căruia contractul are putere de lege între părţi.).
Pe rolul Tribunalului Vrancea, cauza a fost înregistrată la nr. 2565/91/2008.
Prin sentinţa civile nr. 55 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut următoarele:
Relaţiile comerciale dintre părţile în litigiu s-au desfăşurat în timp, pe baza unor contracte, care au avut ca obiect livrarea de utilaje – Extruder Ø100 mm şi Ø80 mm LOPE – LLDPE, pentru producerea foliei de polietilenă – în total cinci astfel de utilaje.
Viciile ascunse sunt prevăzute la art. 1352, art. 1353, art. 1354 C. civ.
Din analiza acestor texte de lege, prima instanţă a desprins trei condiţii pe care viciul trebuie să le îndeplinească cumulativ:
- viciul trebuie să fie ascuns;
- viciul să fi existat în momentul încheierii contractului;
- viciul să fie grav – adică să fie impropriu întrebuinţării la care este destinat, după natura sa.
Potrivit disp. Codului civil, art. 1169 şi a regulilor ce guvernează contractele de vânzare cumpărare, toate cele trei caracteristici care condiţionează obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru vicii ascunse, trebuie să fie dovedite de cumpărător.
Prima instanţă nu a putut reţine existenţa viciilor ascunse la utilajul ce a făcut obiectul contractului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta SC I.I.E.S.R.L., înregistrat sub nr. 2565/91/2008 pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Prin Decizia nr. 18 din 10 februarie2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a fost admis apelul declarat de reclamantă, a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 11638 Euro, în echivalent lei la data plăţii efective, reprezentând reducerea cu 10% a preţului stabilit de părţi, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 611 din 19 decembrie 2006, modificat prin actul adiţional din 7 martie 2007, şi la plata sumei de 104222 lei cu titlul de despăgubiri civile către reclamantă.
A fost respins capătul de cerere, privind plata daunelor morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea de apel, reclamanta a invocat neregularităţi referitoare la actele de procedură îndeplinite cu ocazia soluţionării cauzei în fond, constând în închiderea dezbaterilor, cu consecinţa rămânerii în pronunţare a cauzei înainte de administrarea tuturor probelor admise, obligarea reclamantei de a achita o diferenţă de taxă judiciară de timbru ca o consecinţă a fluctuaţiei leu – euro, refuzul comunicării raportului de expertiză contabilă, cu consecinţa imposibilităţii formulării de obiecţiuni.
Instanţa de apel a constatat că, la data de 20 ianuarie 2010, cauza a fost reţinută spre soluţionare şi a fost amânată pronunţarea la data de 27 ianuarie 2010. La acest termen cauza a fost repusă pe rol, pentru completare taxă judiciară de timbru de către reclamantă, conform dispoziţiilor încheierii din 01 octombrie 2008 şi pentru ca reclamanta să ia cunoştinţă de raportul de expertiză contabilă depus la data de 15 ianuarie 2010.
Prin repunerea pe rol a cauzei la data de 27 ianuarie 2010 şi acordarea unui termen la data de 17 februarie 2010, s-au acoperit neregularităţile invocate, referitoare la necomunicarea raportului de expertiză.
În ceea ce priveşte soluţionarea obiecţiunilor împotriva raportului de expertiză tehnică, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, prin respingerea generică a acestora, fără a dezbate fiecare obiecţiune, în şedinţă publică, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, practic nu a soluţionat aceste obiecţiuni.
Efectul devolutiv al apelului a deschis părţii calea de a reitera obiecţiunile împotriva rapoartelor de expertiză.
Pe fondul cauzei instanţa de apel a reţinut următoarele.
Între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 611 din 19 decembrie 2006, modificat prin act adiţional la contractul de vânzare cumpărare la data de 07 martie 2007, prin care pârâta SC T.K.S.A., în calitate de vânzătoare, a vândut reclamantei SC I.I.E.S.R.L., în calitate de cumpărătoare, 1 buc. Extruder ATM – PE Ø100 mm LDPE – LLDPE.
Potrivit art. 10 din contract „Vânzătorul se obligă să acorde garanţie un an de la data punerii în funcţiune a echipamentului ce face obiectul contractului".
Potrivit procesului verbal de recepţie şi punere în funcţiune, utilajul a fost pus în funcţiune la data de 17 aprilie 2007, precizându-se pe verso-ul acestui proces-verbal că utilajul funcţionează în parametri normali. Cu această ocazie s-a constatat şi lipsa unor piese care au fost înlocuite ulterior, la data de 28 iunie 2007 (f. 15 dosar fond).
După o lună de la punerea în funcţiune, apelanta – reclamantă a sesizat intimata – pârâtă asupra unor deficienţe constatate la punerea utilajului în funcţiune, prin nota nr. 67 din 18 mai 2007, comunicată pârâtei prin adresa nr. 76 din 27 iunie 2007. Printre deficienţele semnalate au fost şi cele referitoare la „diferenţe mari la grosimea foliei extrudate (abateri între 0,09 -0,18 mm)", rezultând imposibilitatea obţinerii de produse care să se încadreze în limitele de toleranţă prescrise în documentaţia de specialitate şi prezenţa permanentă a două dungi de sfâşiere, care nu se pot elimina nici după scoaterea sau curăţirea dornului.
După corespondenţa purtată de părţi şi mai multe încercări de remediere, conform procesului – verbal din 05 noiembrie 2007, la data de 14 februarie 2008 s-a montat un nou distribuitor pe utilaj, iar în urma montării noului distribuitor, s-a constatat apariţia, în continuare, a dungii de sfâşiere şi diferenţe de grosime la folia prelucrată.
Datorită afectării foliei, ca urmare a deficienţelor utilajului, reclamantei S.C. I.I.E.S.R.L. i s-a returnat marfa vândură cu deficienţe de calitate (prezenţa dungilor de sfâşiere pe produsul livrat) de către partenerii săi, SC T.H.M. SRL şi SC M.M. & M.P. SRL.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că variaţiile de grosime a foliei au apărut datorită extrudării neuniforme, pe fondul variaţiilor curentului electric. S-a precizat că este posibil ca aceste fenomene să se fi conjugat cu o centrare nu tocmai riguros exactă a concentricităţii conului exterior al dornului, situaţie care s-a manifestat şi la data expertizei. S-a reţinut că, în privinţa aceste disfuncţii, expertul nu a fost în măsură să explice cauza defecţiunii constatate.
Variaţiile de curent electric invocate nu pot constitui o cauză permanentă a acestor deficienţe, deoarece acestea ar fi putut fi înlăturate, expertul precizând că aceste deficienţe au apărut şi la efectuarea expertizei.
Apariţia dungilor pe suprafaţa foliei a fost explicată prin modificarea geometriei fantei de extrudare, prin producerea unor striaţiuni, deformaţii locale şi zgârieturi pe suprafeţele şi muchiile exterioare ale pieselor ce formează fanta de extrudare (dorn şi con exterior) precum şi prin depunerea în fantă a unor impurităţi provenite din materialul plastic de extrudat, toate acestea producându-se în timpul exploatării extruderului, la manevrarea dornului.
Pe baza expertizei tehnice s-a stabilit că o cauză principală a apariţiei dungilor de sfâşiere este determinată de modificarea geometriei fantei de extrudare. Or, modificarea geometriei fantei de extrudare s-a efectuat de către vânzătoarea pârâtă cu ocazia primelor intervenţii asupra extruderului, la data de 28 iunie 2007, când a montat un dorn recondiţionat.
În acest context a fost efectuată rectificarea exterioară a dornului, explicaţia dată de vânzător fiind aceea că intervenţia a fost necesară pentru mărirea fantei de extrudare şi,implicit,a debitului de polietilenă injectată, în vederea obţinerii unui balon mai mare şi a unei folii mai late, în corelaţie cu opţiunile beneficiarului, intervenţii precizate în procesul-verbal de punere în funcţiune şi anexa la contractul nr. 611.
Toate încercările pârâtei de remediere a defecţiunilor au rămas fără rezultat.
Nici explicaţia referitoare la cauza dungilor de sfâşiere, ca fiind determinată de depunerea în fantă a unor impurităţi nu a putut fi primită, având în vedere că atât mostra prelevată înainte de demontarea şi curăţirea dornului şi conului exterior cât şi cea de după efectuarea acestei operaţii, prezintă dungi longitudinale.
Prin răspunsul la obiecţiuni, expertul tehnic a precizat că disfuncţionalităţile menţionate pot fi înlăturate prin recondiţionarea matriţei de extrudare (rectificarea uneia din piese şi refacerea piesei conjugate pentru păstrarea fantei de extrudare în limitele necesare) sau înlocuirea matriţei de extrudare (dorn şi con exterior noi).
Prin urmare, s-a concluzionat că utilajul vândut reclamantei nu funcţionează în condiţii optime, care să asigure producerea unei folii de calitate, datorită unor deficienţe în funcţionare, constatate prin raportul de expertiză.
Deficienţele constatate s-au manifestat la scurt timp de la predarea bunului, aproximativ o lună, în interiorul termenului de garanţie prev. de art. 10 din contractul încheiat de părţi.
În cauză, nu s-a putut reţine că defecţiunea echipamentului se datorează utilizării defectuoase a utilajului, de către angajaţii reclamantei, în cauză nefăcându-se nici o dovadă în acest sens.
De asemeni, vânzătoarea – pârâtă nu a pus la dispoziţia cumpărătorului cartea tehnică şi instrucţiunile de utilizare.
Disfuncţionalităţile apărute au fost constatate la scurt timp după punerea în funcţiune a utilajului, iar faptul că acestea nu au putut fi remediate de vânzător, dovedeşte existenţa unei cauze profunde, care a determinat calitatea necorespunzătoare a foliei produse de apelantă.
Potrivit art. 1352 C. civ. vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din cauza acestora, întrebuinţarea sa este micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi dat preţul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.
Existenţa viciilor în momentul vânzării nu trebuie confundată cu existenţa în acest moment a defectelor, adică a manifestărilor exterioare a viciilor. În momentul vânzării trebuie să existe viciile (cauza), chiar dacă efectele apar ulterior acestui moment, cum s-a întâmplat în cauză. Deficienţele constatate sunt grave şi se poate considera că dacă cumpărătoarea le-ar fi cunoscut nu ar fi încheiat contractul sau ar fi plătit un preţ mai mic.
În cauză, reclamanta-cumpărătoare a optat pentru păstrarea bunului, solicitând o reducere cu 10% din preţul convenit, de 116.382 Euro, reducere pe care instanţa o consideră proporţională cu paguba cauzată de vicii.
În temeiul obligaţiei de garanţie convenită de părţi, prin art. 10 din contract şi care, conform art.969 C. civ., reprezintă legea părţilor, pârâta a fost obligată şi la plata despăgubirilor cauzate prin nefuncţionarea la parametri normali, combinată cu funcţionarea defectuoasă a utilajului.
Expertiza contabilă a stabilit că profitul nerealizat de reclamantă, datorită nefuncţionării utilajului la parametri normali este de 130.416 lei. Reclamanta a solicitat cu titlu de despăgubiri suma de 104.222 lei, sumă pe care nu şi-a majorat-o pe parcursul procesului civil.
În aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 104.222 lei către reclamantă, cu titlu de daune – interese materiale.
Capătul de cerere în obligarea pârâtei la despăgubiri morale a fost respins, ca nefondat, întrucât reclamanta nu a prezentat dovezi sub aspectul îndeplinirii condiţiilor pentru antrenarea răspunderii pârâtei şi pentru prejudicii morale.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC T.K.SA Focşani, aducându-i următoarele critici:
1. Decizia instanţei de apel este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii pârâtei pentru viciile ascunse pe care pretinde că le are echipamentul cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 611/2006.
În acest sens trebuia analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea acestei răspunderi.
Instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, faptul că poate atrage răspunderea pentru vicii ascunse doar pentru că utilajul nu ar funcţiona în condiţii optime, mai ales că a înlăturat, în mod netemeinic, concluziile din raportul de expertiză întocmit de expertul HG, din care se desprinde faptul că deficienţele de funcţionare nu sunt consecinţa unor vicii ascunse.
În continuare recurenta-pârâtă face ample referiri la conţinutul raportului de expertiză întocmit de acest expert, în legătură cu cauzele care au determinat nefuncţionarea la parametrii optimi a utilajului de extrudat polietilenă.
De asemenea, recurenta-pârâtă scoate în evidenţă faptul că, potrivit concluziilor aceluiaşi raport de expertiză, disfuncţiile reclamate nu se datorează unor vicii ascunse, ci unor defecţiuni apărute ulterior punerii în funcţiune, concluzionându-se că nici la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi nici la data punerii în funcţiune nu existau vicii ascunse ale utilajului.
Se apreciază că nici în ce priveşte gravitatea viciului, instanţa de apel nu argumentează soluţia pronunţată, dimpotrivă, chiar din motivarea instanţei de apel reieşind faptul că disfuncţionalităţile ar putea fi înlăturate prin recondiţionarea unor componente ale utilajului.
2. Soluţia instanţei de apel cu privire la obligarea pârâtei la restituirea a 10% din preţul de vânzare este greşită, mai ales că, în opinia recurentei, această concluzie nu este suficient motivată.
Recurenta apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 1355 C. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 1352 şi art. 1354 C. civ., instanţa de judecată neavând posibilitatea să dispună restituirea unei părţi din preţ după cum apreciază, ci doar în baza unei expertizei de specialitate, care să stabilească un asemenea aspect, o astfel de expertiză nefiind efectuată în cauză.
3. Soluţia instanţei de apel, prin care a fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 104222 lei, cu titlu de despăgubiri, încalcă dispoziţiile art. 1356 C. civ., deoarece nu s-a făcut dovada faptului că pârâta, în calitatea de vânzătoare, ar fi cunoscut viciile ascunse ale lucrului vândut, deci că ar fi fost de rea-credinţă, or, în speţă nu s-a făcut dovada faptului că pârâta ar fi cunoscut viciile ascunse.
Mai mult, se apreciază că acordarea acestor despăgubiri în baza art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare şi art. 969 C. civ. este greşită, aceste dispoziţii contractuale neputând constitui temei pentru acordarea daunelor interese.
Se mai susţine de către recurentă că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că suma de 104222 lei, cu titlu de despăgubiri, ar proveni din suma 130416 lei stabilită în raportul de expertiză contabilă, aceasta din urmă neavând caracterul unui prejudiciu cert, ea fiind determinată doar în ipoteza în care utilajul ar fi funcţionat 24 de ore din 24, neţinându-se cont nici de faptul că o parte din producţia realizată a fost reciclată.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
La data de 3 octombrie 2011 intimata SC I.I.E.SRL Târgu – Mureş a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Prima critică nu poate fi reţinută.
Astfel, deşi în aparenţă recurenta-pârâtă critică greşita antrenare a răspunderii vânzătorului pentru viile ascunse ale lucrului vândut, susţinând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor trei condiţii cumulative: 1) viciul să fie ascuns; 2) viciul să fi existat în momentul încheierii contractului; 3) viciul să fie grav, în realitate, criticile formulate se referă la netemeinicia hotărârii instanţei de apel, sub aspectul greşitei interpretări a probatoriului administrat în cauză, cu preponderenţă cu privire la expertiza tehnică, întocmită de expertul HG, or, sub acest aspect hotărârea instanţei de apel numai poate fi analizată în calea de atac a recursului, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Criticile formulate, în detaliu, cu privire la modul de interpretare a concluziilor raportului de expertiză, vizează netemeinicia concluziilor la care a ajuns instanţa de apel şi nu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1352, art. 1353 şi art. 1354 C. civ.
De altfel, instanţa de apel explică pe larg de ce a reţinut că, în speţa de faţă, sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii pentru vicii ascunse, reţinând că produsul finit, pe care trebuia să-l producă utilajul, a rezultat cu defecţiuni, ce au determinat returnarea mărfii din partea beneficiarilor reclamantei, tocmai datorită funcţionării necorespunzătoare a unor piese componente ale utilajului, dar care nu pot fi privite în mod disparat, în raport cu ansamblul utilajului, concluzia logică fiind aceea că datorită defecţiunii acestor componente, utilajul, în ansamblul său, poate fi considerat că prezintă vicii ascunse.
Criticile privind concluzia instanţei de apel, cu privire la faptul că disfuncţiile reclamate, ar fi apărut ulterior punerii în funcţiune, nu pot fi reţinute, acestea vizând tot netemeinicia hotărârii recurate, instanţa de apel arătând, argumentat, faptul că au existat vicii ascunse ale utilajului, chiar dacă acestea nu au putut fi relevate la momentul încheierii contractului şi nici la punerea în funcţiune, rezultatul lor apărând mai târziu, atunci când utilajul trebuia să lucreze la parametrii normali, după punerea în funcţiune.
În ce priveşte gravitatea viciilor ascunse, acestea au fost considerate ca având acest caracter, prin raportare la prejudiciul produs reclamantei, şi ţinând cont de valoarea, în ansamblu, a utilajului.
Faptul că utilajul nu funcţionează corespunzător, fără înlocuirea unor componente ale sale, denotă o anumită gravitate a viciului, gravitate manifestată în exterior, prin consecinţa fabricării unor produse finite, necorespunzătoare calitativ.
2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reţinută.
Inexistenţa unui raport de expertiză cu privire la determinarea precisă a procentului de reducere a preţului de vânzare, nu poate conduce la concluzia că această soluţie este nelegală.
Instanţa de apel a motivat de ce a redus preţul cu 10%, arătând că reducerea solicitată este proporţională cu paguba cauzată de vicii.
De altfel, este de presupus că ar fi fost destul de greu, chiar şi pentru un expert tehnic, să determine procentul de reducere al preţului utilajului, mai ales în contextul speţei de faţă, când cauza viciilor ascunse nu a putut fi determinată cu precizie, aceasta rezultând mai mult ca o consecinţă produsă asupra produsului finit, decât ca o cauză foarte concret şi precis determinată.
3. Nici cea de-a treia critică nu poate fi reţinută.
Obligarea pârâtei la daune interese nu s-a făcut în baza art. 1356 C. civ., ci în baza art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 611/2006, raportat la art. 969 C. civ.
Deşi recurenta critică hotărârea instanţei de apel şi sub acest aspect, nu arată de ce aceste dispoziţii contractuale nu pot constitui temei pentru acordarea daunelor interese, criticând faptul că nu s-ar fi dovedit reaua credinţă a vânzătoarei, deşi instanţa de apel nu a motivat soluţia pronunţată în sensul criticat de către recurenta-pârâtă.
Potrivit contractului dintre părţi, utilajul livrat reclamantei, ar fi trebuit să funcţioneze non-stop la parametrii normali, or, este cert faptul că acesta nu a funcţionat în acest fel, tocmai datorită viciilor ascunse, expertiza contabilă stabilind faptul că profitul nerealizat de reclamantă, tocmai datorită nefuncţionării utilajului, depăşeşte valoarea solicitată, cu titlu de despăgubiri, de către reclamantă, astfel încât, şi sub acest aspect instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 10. 750 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.K. SA Focşani împotriva deciziei nr. 18 de la 10 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială ca nefondată.
Obligă recurenta la plata sumei de 10.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2991/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
