ICCJ. Decizia nr. 3051/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3051/2011
Dosar nr. 4176/118/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 66 din 18 iunie 2010, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I.C. SA având ca obiect constatarea caducităţii comenzii ferme nr. 3787 din 07 iunie 2005 în contra pârâtei SC S.N. CONSTANŢA S.A., ca nefondată.
Judecătorul fondului a reţinut că, în speţă, comanda şi-a produs efectele, ea fiind acceptată de reclamantă, fiind semnată de aceasta şi, mai mult, contractul a fost executat de reclamantă prin întocmirea proiectului preliminar pe care l-a comunicat pârâtei la data de 11 iulie 2005 achitând şi preţul aferent conform facturii nr. 3210394 din 8 august 2005, fapt necontestat de părţi.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta arătând că evenimentul independent de voinţa părţilor care a atras caducitatea ofertei este publicarea cu întârziere a JTP Rules, fapt necontestat de părţi. Bazându-se pe noile reglementări, intimata a schimbat esenţial condiţiile ofertei luând naştere o nouă ofertă, context în care, greşit a reţinut prima instanţă că oferta şi-ar fi produs efectele.
Orice contract pentru construcţia navelor conform art. 491 C. com. trebuie încheiat în formă scrisă iar contractul de proiectare a rămas în faza de comandă acceptată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 21/MF din 29 noiembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că, comanda nr. 3783/2005 ce a avut ca obiect elaborarea şi livrarea către pârâtă a documentaţiei pentru o navă maritimă a fost precedată de discuţii şi negocieri, probele administrate fiind în sensul că ea a fost acceptată de către reclamantă prin semnătură şi executarea contractului de proiectare, proiectul preliminar fiind comunicat pârâtei la data de 11 iulie 2005, preţul consemnat în factura din 8 august 2005 fiind achitat de aceasta.
S-a mai reţinut că părţile, conform comenzii, au urmărit încheierea unui contract de proiectare a unei nave şi unul de construcţie nave, contracte distincte, distincţie în raport de care nu se poate reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 491 C. com. la contractul de proiectare, forma scrisă fiind reglementată expres doar pentru contractul de construcţie nave.
Cât priveşte evenimentul independent de voinţa părţilor, constând în dispoziţiile obligatorii pentru proiectarea oricărei nave statuat de JTP Rules, s-a constatat că aceste modificări au fost acceptate de reclamantă prin confirmarea comenzii CS 086 din 22 iunie 2006, iar problemele pe care le putea ridica se circumscriu riscului contractului.
Reclamanta SC I.C. SA a declarat recurs împotriva deciziei pentru motive de nelegaliate circumscrise situaţiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta arată că manifestarea de voinţă exprimată prin comandă şi prin acceptare nu sunt perfect concordate, comanda fiind şi incompletă, situaţie care nu poate conduce la formarea contractului preconizat, nefiind executată de către recurentă decât prima etapă din obiectul comenzii: documentaţia de proiectare care nu echivalează cu proiectarea propriu-zisă a navei.
Comanda nu şi-a mai produs efectele începând cu etapa a 2-a precizată la pct. 1 din comandă, iar neexecutarea la timp a celei de a doua etape a condus la periclitarea operaţiunii atât sub aspect juridic cât şi economic.
Manifestările de voinţă exprimate succesiv nu întrunesc cerinţele de formă, art. 491 C. com. impunând forma scrisă ca o condiţie de validitate iar etapa precontractuală s-a desfăşurat într-un mod atipic, determinat de caracterul tehnic al domeniului construcţiei de nave.
Greşit a reţinut instanţa că nu a intervenit caducitatea ofertei deoarece nerespectarea termenelor prevăzute pentru încheierea valabilă a contractului de proiectare se datorează publicării tardive a regulilor JTP.
Condiţia pentru intervenirea caducităţii este ca evenimentul independent de voinţa părţilor care determină lipsa de efecte a actului juridic să intervină ulterior încheierii valabile a actului, or aplicarea cu întârziere a JTP Rules este un fapt necontestat de părţi.
Părţile au menţionat expres în cuprinsul comenzii ferme intenţia de a semna ulterior un contract de proiectare la pct. 5 „Alte condiţii", fiind evident că executarea precară ce a avut loc, s-a făcut în executarea comenzii, nefiind vorba de un contract formal, oferta devenind ineficace.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică greşita aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 491 C. com. care se referă la „contractele pentru construcţia vaselor" nu la contractele de construcţie a vaselor.
Art. 491 C. com. se referă la contractul de proiectare, obligatoriu conform art. 32 din OG nr. 42/1997 pentru construcţia de nave, contract care în speţă nu a fost finalizat, între părţi neexistând un contract de proiectare valabil încheiat.
Recursul nu este fondat.
Recurenta – reclamantă a investit instanţa de fond cu o acţiune în constatarea caducităţii comenzii ferme nr. 3783 din 7 iunie 2005 ce a avut ca obiect elaborarea şi livrarea de către reclamantă a documentaţiei pentru o navă tanc de ţiţei şi produse petroliere în executarea căreia, susţine reclamanta, a început livrarea către pârâtă a documentaţiei aferentă primei etape a proiectului, înainte de semnarea contractului de proiectare propriu-zis, întemeindu-şi în drept cererea pe dispoziţiile art. 32 din OG nr. 32/1997 devenit art. 518 şi art. 491 C. com.
Chiar din motivarea cererii, reclamanta – recurentă a arătat că ea a confirmat comanda şi că a livrat pârâtei documentaţia aferentă primei etape la 11 iulie 2005, etapa a 2-a a proiectului însă constând în comentariile pârâtei nu a fost respectată, comentariile fiind trimise de aceasta nu în două săptămâni, termen stipulat în comandă ci în 5 luni fapt ce determină în opinia sa caducitatea comenzii ferme, dat fiind că pârâta a refuzat încheierea unui act adiţional pe baza comenzii modificate.
Se constată, aşadar, că reclamanta recurentă a acceptat comanda şi, mai mult, a şi executat-o, acceptarea fiind recepţionată de ofertant, conform art. 35 C. com., părţile încheind contractul nr. 5297/2003 având ca obiect livrarea: A1 – proiect tehnic şi B1- proiect execuţie, comanda epuizându-şi, aşadar, efectele, actul adiţional de care face vorbire reclamanta şi menţionat în art. 8 pct. 4 din contract, având ca obiect, prin eventuale modificări, contractul nu comanda fermă.
Prin urmare, neexecutarea corespunzătoare de către pârâtă a etapei a 2-a contractuală nu se constituie într-un eveniment care să conducă la caducitatea comenzii ferme, întrucât aceasta prin acceptare s-a convertit în convenţie, ci ea constituie temei pentru o eventuală angajare a răspunderii contractuale.
De lege lata, caducitatea nu are o reglementare legală. O reglementează însă noul cod civil prin art. 1195 în sensul consacrat şi de jurisprudenţă, după cum urmează : (1) Oferta devine caducă dacă: a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau în lipsă, în termenul prevăzut de art. 1193 alin. (1); b) destinatarul o refuză. (2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci când natura afacerii sau împrejurările o impun", situaţii care nu se regăsesc în cauza de faţă.
În ce priveşte incidenţa art. 491 C. com. şi a art. 32 din OG nr. 42/1997 privind transportul naval, Înalta Curte constată că aceste texte reglementează forma scrisă a contractelor pentru construcţia vaselor şi publicitatea lor şi respectiv proiectul şi autorizaţia de construcţie a navelor şi că, faţă de obiectul litigiului: constatarea caducităţii comenzii ferme, a unei manifestări unilaterale de voinţă, iar nu a unui contract care să nu-şi fi produs efectele datorită unui eveniment obiectiv şi imprevizibil la data încheierii lui, ele nu au incidenţă în cauza de faţă.
Drept urmare, Înalta Curte constatând în raport de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. legalitatea deciziei atacate, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta către intimată la 2500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă SC I.C.P.N. SA GALAŢI împotriva deciziei comerciale nr. 21/MF din 29 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta – reclamantă să plătească intimatei – pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3184/2011. Civil. Dizolvare societate. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3045/2011. Civil. Acţiune în revendicare.... → |
|---|
