ICCJ. Decizia nr. 3127/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3127/2011
Dosar nr. 16552/3/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1175 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petenţii A.C., A.C.T.A., A.C.D.M., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H., A.F.B.V. în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia F.I. şi SC H.N. SA.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că prezenta contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu poate fi primită, deoarece motivele invocate reprezintă veritabile critici pe fond aduse sentinţei menţionate, critici care sunt inadmisibile pe calea contestaţiei în anulare, ce poate fi formulată doar pentru motivele limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., ce nu sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, susţinerile din motivarea cererii de faţă puteau fi invocate în căile de atac împotriva sentinţei civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, apărări care au fost formulate, de altfel, în căile de atac menţionate, iar din înscrisurile de la Dosarul nr. 2671/2004 în care s-a pronunţat sentinţa civilă mai sus-menţionată rezultă că cererea cu care a fost sesizată instanţa în cauză sunt similare cu cele de exercitare a apelului şi a recursului împotriva sentinţa civilă mai sus-menţionată.
S-a apreciat că şi în ipoteza calificării cererii drept revizuire, aceasta nu poate fi primită, deoarece nici prin intermediul acestei căi de atac de retractare nu poate fi reformată hotărârea atacată, astfel cum urmăreşte petentul A.C., care a susţinut critici privind nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, ce nu pot fi încadrate în motivul de revizuire indicat de petent, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Acest motiv de revizuire presupune ca după darea hotărârii, să se fi descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori să se fi desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, ceea ce nu este cazul în speţă.
Înscrisurile indicate ca înscrisuri noi, respectiv sentinţa civilă nr. 6931 din 21 mai 2009 şi nr. 11079 din 12 octombrie 2009, ambele pronunţate de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, nu reprezintă înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., chiar numai pentru motivul că aceste înscrisuri nu existau la data pronunţării sentinţei civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, ceea ce constituie o condiţie de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Tribunalul a mai constatat că cererea formulată este inadmisibilă şi pentru motivul că a fost formulată şi împotriva SC H.N. SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia F.I., precum şi de către A.C.T.A., A.C.D.M., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H., A.F.B.V. care nu au fost părţi în cauza soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1078 din 09 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Apelul declarat de către A.C. (conform calificării juridice date de Curtea de Apel căii de atac formulate în cauză) împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 290 din 4 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Instanţa de apel a analizat calea de atac formulată prin prisma prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în absenţa motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, reţinând că instanţa de judecată a fost învestită în cauză cu soluţionarea unei contestaţii în anulare, faţă de precizările în acest sens formulate de către contestatorul A.C. atât în cursul judecăţii în primă instanţă, cât şi în apel. Această cale de atac a fost exercitată împotriva unei sentinţe rămase definitivă şi irevocabilă, prin respingerea apelului - prin Decizia civilă nr. 1559 din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, respectiv, prin respingerea recursului declarat în cauză - prin Decizia civilă nr. 9074 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a statuat asupra inadmisibilităţii contestaţiei în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, în condiţiile în care prin intermediul acestei căi de atac extraordinare şi nedevolutive părţile interesate pot obţine retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile numai pentru cauze strict determinate de lege – prevăzute de art. 317 C. proc. civ., respectiv, de art. 318 C. proc. civ., în cazul contestaţiei în anulare speciale, vizând însă numai deciziile pronunţate de instanţele de recurs, după cum s-a arătat, în mod corect, în sentinţa apelată.
Or, apelantul-contestator nu a înţeles să invoce nesocotirea normelor procedurale privind nelegala sa citare la judecarea pricinii sau încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă, respectiv, greşelile materiale ale instanţei de recurs ori necercetarea de către instanţa de control judiciar a vreunuia dinte motivele de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs - cauzele de retractare prevăzute de textele legale arătate, ci alte aspecte procedurale sau de fond, calificate expres de parte ca fiind „greşeli de judecată", situaţii ce nu sunt avute în vedere de lege pentru exercitarea unei asemenea căi de atac şi care, pe de altă parte, au fost parţial susţinute şi examinate de instanţe, definitiv şi irevocabil, cu prilejul judecării căilor de atac ordinare formulate în dosar.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamantul (contestatorul) A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând, în primul rând, că instanţa de apel nu a îndeplinit în mod legal procedura de citare cu ceilalţi contestatori, fiii săi, care se află în prezent în Italia, respectiv Germania.
S-a arătat, totodată, că cererea formulată în cauză, respectiv contestaţie în anulare, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II–a C. proc. civ. şi este admisibilă, deoarece toate instanţele de judecată ce au soluţionat cauza finalizată prin sentinţa civilă nr. 1078 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au săvârşit grave greşeli de judecată.
Recurentul a reiterat pe larg susţineri legate de fondul cauzei, solicitând rejudecarea cauzei de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, cu obligarea celor trei pârâte la recunoaşterea valorii lucrărilor de investiţii şi reparaţii făcute de către contestatori la locuinţa în litigiu.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.
Singurul motiv de recurs care se încadrează în vreunul dintre cazurile de nelegalitate a unei decizii de apel, limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ., este cel privind neregularitatea citării a cinci dintre ceilalţi contestatori în faza apelului, respectiv A.C.T.A., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D. şi A.F.B.V.
Astfel, prin cererea de recurs s-a susţinut că aceştia au fost citaţi la domiciliul său, cu toate că ar fi trebuit citaţi în străinătate, unde îşi au, în prezent, reşedinţa, acest motiv de recurs urmând a fi analizat în raport de cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că susţinerile cu acest obiect nu pot fi primite, deoarece neregularitatea citării în proces a unei părţi poate fi invocată doar de către partea pretins vătămată prin atare act de procedură nelegal, respectiv doar de către contestatorii despre care se susţine că nu au fost legal citaţi în faza apelului.
Deşi potrivit art. 85 şi 107 C. proc. civ., nu este posibilă judecarea cauzei în lipsa părţilor care nu au fost legal citate, impunându-se amânarea cauzei în vederea citării, nulitatea care afectează actele procedurale îndeplinite cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie, precum şi a celor subsecvente, inclusiv a hotărârii prin care instanţa s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei, este una relativă, ce poate fi invocată doar de partea interesată, în conformitate cu art. 108 alin. (2) C. proc. civ.
Or, cei cinci contestatori la care se face referire prin motivele de recurs nu au înţeles să declare recurs împotriva deciziei pronunţate în apelul la a cărui soluţionare recurentul pretinde că nu ar fi fost legal citaţi, după cum, de altfel, nu au declarat nici apel împotriva sentinţei tribunalului, cu toate că s-a considerat că au termenul în cunoştinţă prin înfăţişarea contestatorului A.C., în nume propriu şi ca mandatar al celorlalţi contestatori, însă în absenţa unui mandat de reprezentare pentru acest litigiu, dat de aceştia tatălui lor.
Susţinând nelegalitatea citării celorlalţi contestatori în apel, deşi a acceptat acordarea termenului în cunoştinţă pentru aceştia în cursul judecăţii în primă instanţă, prevalându-se de un mandat de reprezentare ce i-ar fi fost acordat, a cărui existenţă nu a fost, însă, dovedită, recurentul îşi invocă, în fapt, propria culpă procesuală, motiv în plus pentru ca susţinerile sale să nu fie primite, atât timp cât, potrivit art. 108 alin. ultim C. proc. civ., nimeni nu se poate prevala de neregularitatea săvârşită prin propriul fapt.
Celelalte motive de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei, încadrabile în vreunul dintre cazurile explicit descrise de art. 304 C. proc. civ., vizând chestiuni legate de fondul cauzei.
Or, cercetarea temeiniciei soluţiei adoptate în apel excede atribuţiilor acestei instanţe de control judiciar, circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care vor fi înlăturate ca atare.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 290A din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3128/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3125/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
