ICCJ. Decizia nr. 3128/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3128/2011
Dosar nr. 21186/3/2009
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
La data de 19 mai 2009, reclamanţii C.A.M. şi P.M.A. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. RR din 26 martie 2009 emisă de Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând în contradictoriu cu acesta, anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtului la restituirea imobilului situat în strada ing. V.C., Bucureşti şi a terenului aferent, în suprafaţă de 306 m.p., la emiterea unei alte dispoziţii în temeiul Legii nr. 10/2001 şi obligarea pârâtului la plata de daune interese în cuantum de 1.000 RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul emiterii unei noi dispoziţii.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept de dispoziţiile art. 3, 7, 21 alin. (4) şi (26) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii autorilor proprietari M.G. şi M.F. şi în calitate de persoane îndreptăţite, s-au adresat cu notificare pârâtului solicitând restituirea imobilului compus din 3 corpuri de clădire cu regimuri de înălţare diferită, conform individualizării din prezenta contestaţie.
Ulterior, prin dispoziţia nr. RR/2009 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General s-a restituit reclamanţilor imobilul compus din construcţie S+P+1 şi teren în suprafaţă de 295,00 m.p.
Contestatorii şi-au precizat acţiunea la data de 18 iunie 2009, solicitând anularea în parte, respectiv cu privire la pct. 1 al dispoziţiei sus menţionate, referitoare la compunerea imobilului şi menţinerea celorlalte articole din cuprinsul acesteia, precum şi obligarea pârâtului la restituirea imobilului, conform compunerii reale a acestuia.
Prin sentinţa nr. 1158 din 09 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins contestaţia, reţinând în esenţă că, prin dispoziţia contestată s-a restituit imobilul, astfel cum a fost individualizat în notificare, din actele de proprietate nerezultând o altă compunere a acestuia.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel contestatorii, criticând-o sub aspectul greşitei compuneri a imobilului din dispoziţia ce formează obiectul contestaţiei, în condiţiile în care, la momentul exproprierii dispusă în temeiul Decretului nr. 92/1950, acesta cuprindea un număr de 5 apartamente şi au arătat că li s-a încălcat dreptul de proprietate conform art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că sunt lipsiţi de un bun al lor, în temeiul unui act administrativ, nelegal.
Apelanţii-contestatori C.A.M. şi P.M.A. au solicitat proba cu o expertiză de identificare a imobilului şi au cerut admiterea apelului, modificarea (schimbarea) sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri de restituire a imobilului, conform compunerii reale a acestuia.
Prin Decizia nr. 371/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de contestatori, a schimbat în tot sentinţa nr. 1158/2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A admis contestaţia, astfel cum a fost precizată. A modificat în parte Decizia contestată, cu privire la compunerea imobilului situat în strada ing. V.C., alcătuit din „trei corpuri de clădire, corpul principal - CI cu regim de înălţime S+P+2 Et+M, corpul de legătură - C2, cu regim de înălţime Sp+P şi corpul secundar C3 cu regimul de înălţime P+1 E", cu o suprafaţă totală la sol de 151,80 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expertul I.A.
A păstrat în rest, dispoziţia contestată.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini" şi graţie caracterului devolutiv al apelului, conform expertizei imobiliare administrată în această fază procesuală, s-a stabilit că imobilul-construcţie are compunerea sus arătată.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că actuala compunere a imobilului este aceeaşi cu cea reţinută la data preluării acestuia şi că nu au fost edificate alte construcţii publice sau private.
Faţă de împrejurarea că, potrivit precizării contestaţiei, aspectul de nelegalitate invocat cu privire la dispoziţia atacată în instanţă, a vizat doar compunerea construcţiei şi că acesta este fondat, instanţa de apel a constatat că sunt incidente prevederile art. 296 alin. (1) teza I-a C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă a admis apelul, conform dispozitivului mai sus menţionat.
Împotriva deciziei nr. 371 A din 27 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs, pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând-o în considerarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicat formal prin declaraţia de recurs.
Este de observat că, deşi recursul a fost întemeiat în drept, prin invocarea generică a motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din acelaşi Cod, conform căruia modificarea (casarea) unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, Înalta Curte reţine că, motivele de recurs sunt redate într-o formă lapidară, lipsită de conţinut, rezumată doar la afirmaţii potrivit cărora „în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că prin dispoziţia contestată nu s-a restituit imobilul indicat în notificare şi că, din actele de proprietate nu rezultă o altă componenţă", sau „în mod greşit Curtea de Apel a admis apelul reclamanţilor şi admiţând contestaţia a modificat în parte Decizia contestată".
Ca atare, nu se poate aprecia lipsa de temei legal a deciziei atacate, aceasta fiind motivată şi argumentată prin considerentele ce fac referire concretă la incidenţa şi aplicarea în cauză a art. 9 din Legea nr. 10/2001, precum şi la analiza probei cu expertiză, care a lămurit compunerea construcţiei, prima instanţă întemeindu-şi soluţia de respingere a contestaţiei, pe o expertiză cu caracter extrajudiciar.
Nici ipoteza redată de recurentul-pârât ce vizează aplicarea greşită a legii, rămasă la titlul unui enunţ, fără a se dezvolta această afirmaţie, nu se poate constitui într-o critică circumscrisă pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Aceasta deoarece, a motiva recursul înseamnă, pe lângă identificarea unuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 din acelaşi Cod şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete, pertinente, privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul indicat.
Aşa fiind, deşi aparent declaraţia de recurs cuprinde şi „motivarea", din lecturarea acesteia, Înalta Curte reţine că afirmaţia generală, conform căreia Decizia atacată este nelegală, fără analizarea şi dezvoltarea unor critici concrete, care să se identifice, prin conţinutul expunerii, în motivul de recurs indicat generic, rezumarea situaţiei de fapt, prin enunţarea soluţiilor pronunţate în fond şi apel, nu echivalează cu motivarea recursului, în accepţiunea stabilită de legiuitor prin prevederile imperative ale art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, constatând că, deşi a fost indicat formal motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi Cod, în realitate, recursul este eliptic de motivare, iar simpla exprimare a nemulţumirii părţii faţă de soluţia pronunţată, cu solicitarea de a se face o nouă judecată, nu permite instanţei de recurs o cenzurare a deciziei atacate.
În consecinţă, este nul recursul ce se constituie într-o înşiruire de afirmaţii şi susţineri, nestructurate din punct de vedere juridic şi care nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare (modificare) prev. de art. 304 C. proc. civ.
Deşi recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General a indicat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 din acelaşi Cod, nu a dezvoltat nicio critică posibil a fi încadrată de instanţă, în acest motiv de recurs, în respectarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va constata nul recursul pentru considerente expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 371A din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3127/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
