ICCJ. Decizia nr. 3161/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3161/2011
Dosar nr. 5684/40/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanta SC R.T.C. SRL Botoşani, a chemat în judecată pe pârâtul N.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de execuţie lucrări nr. 11 din 26 iunie 2005, aşa cum a fost modificat şi completat prin acte adiţionale, întrucât pârâtul nu a respectat obligaţiile contractuale asumate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul sus menţionat, prin care societatea se obliga să execute o serie de lucrări la imobilul situat în Botoşani, lucrări ce urmau a fi efectuate din fondurile pârâtului. Reclamanta a învederat că lucrările nu au putut fi executate, deoarece pârâtul a blocat accesul reclamantei în apartament.
Prin sentinţa nr. 48 din 11 ianuarie 2011, Tribunalul Botoşani, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantă, având ca obiect reziliere contract, constatând neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a cererii, cu suma de 3668 lei, taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, prin care a susţinut că societatea reclamantă parcurge procedura insolvenţei, fiind admis la acel moment un plan de reorganizare, susţinând restrângerea dreptului la justiţie, prin soluţia pronunţată.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 29 din 11 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând prin considerente că în mod corect a fost anulată cererea de chemare în judecată, pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare, iar susţinerile reclamantei sunt lipsite de relevanţă, în condiţiile în care acţiunea a fost introdusă de administratorul statutar şi nu de cel judiciar. Curtea a apreciat că reclamanta se putea prevala de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, privind scutirea, reducerea, eşalonarea sau amânarea pentru plata taxei de timbru.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către reclamanta SC R.T.C. SRL BOTOŞANI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susţinut că societatea reclamantă se află în procedura de reorganizare şi nu de faliment, situaţie în care administratorul statutar poate efectua acte de administrare.
Dintr-un alt punct de vedere, taxa judiciară de timbru nu trebuia stabilită la valoarea pretenţiilor, întrucât nu s-a solicitat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, suma stabilită neputând fi achitată de societatea în reorganizare.
Examinând hotărârile judecătoreşti atacate prin prisma motivelor de recurs, se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 alin. (5) C. proc. civ., ca şi motiv de ordine publică, luat în examinare în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Prin acţiunea formulată de reclamanta SC R.T.C. SRL BOTOŞANI, prin director general P.R., care a îndeplinit funcţia de administrator special al societăţii, instanţele au fost investite cu o acţiune prin care se solicită rezilierea unui contract de execuţie lucrări, pentru nerespectarea clauzelor contractuale asumate.
Problema de drept care se pune a fi dezlegată în privinţa punctului 5 al art. 304, care se raportează la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este nelegalitatea procedurală săvârşită de către ambele instanţe în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 87 C. proc. civ. care stabilesc obligaţia de citare a persoanei juridice aflate în faliment prin administrator / lichidator judiciar.
Prima chestiune care va fi examinată este cea legată de faptul că întreaga procedură precum şi soluţiile pronunţate în cauză au privit societatea R.T.C. SRL BOTOŞANI, reprezentată de către administratorul special R.P.
Înscrisurile depuse în faţa primei instanţe (fila 21 fond) demonstrează faptul că părţile au adus la cunoştinţa tribunalului faptul că împotriva societăţii reclamante a fost deschisă procedura insolvenţei, fiind desemnat administrator judiciar care să exercite atribuţiile stabilite de către lege.
Este de necontestat faptul că acţiunea a fost promovată de către fostul administrator special al societăţii reclamante, însă instanţa de apel nu a manifestat rol activ, în considerarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., care statuează fără echivoc în sensul că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Deschiderea procedurii insolvenţei şi desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, au consecinţe asupra drepturilor procesuale în sensul că administratorului/lichidatorului îi revin obligaţii în legătură cu valorificarea drepturilor privind încasarea creanţelor şi alte drepturi procedurale care se exercită prin intermediul instanţelor judecătoreşti pe calea acţiunii. În acest sens sunt de observat dispoziţiile procedurale (art. 87) din codul de procedură civilă prin care se stabileşte obligaţia de citare a persoanei juridice aflată în faliment prin lichidator/administrator judiciar.
În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că, deşi în faţa instanţei de fond, a fost invocată situaţia de fapt legată de deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii reclamante, instanţa nu a verificat, în raport de această situaţie, limitele reprezentării societăţii de către administratorul special desemnat, şi în situaţia în care constata că au fost îndeplinite acte de procedură fără să fie conferite drepturile respective, să acorde termen pentru complinirea lor, în sensul de a se încerca ratificarea cererii de chemare în judecată de către persoana care are vocaţia de a introduce acţiunea.
În continuarea acestui raţionament, ambele hotărâri sunt nelegale, întrucât s-a luat în examinare, cu prioritate excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, cu toate că pârâtul, prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, a pus în discuţie lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, motivat de deschiderea procedurii insolvenţei societăţii reclamante, situaţie care subzistă şi în prezent, la dosar fiind depusă sentinţa comercială nr. 412 din 19 mai 2011 a Tribunalului Botoşani, prin care a fost dispusă intrarea în faliment şi desemnarea lichidatorului judiciar.
Având în vedere cele arătate, ambele instanţe, aveau obligaţia de a da posibilitatea lichidatorului judiciar desemnat, de a valorifica atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006, şi de a verifica dacă acţiunea de faţă este formulată în aplicarea Legii nr. 85/2006, din acest punct de vedere constatându-se că în faţa instanţei de recurs a operat o însuşire a recursului de către lichidatorul judiciar desemnat, prin acordarea împuternicirii de reprezentare, însuşi semnatarului cererii de chemare în judecată.
Faţă de cele expuse, constatând că aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în raport de împrejurările speţei a fost opusă liberului acces la justiţie, drept fundamental prevăzut de art. 24 din Constituţie, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (6)1 C. proc. civ. urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa decizia atacată şi sentinţa de fond şi a trimite cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.T.C. SRL Botoşani prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă L.B. împotriva deciziei nr. 29 din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia şi sentinţa nr. 48 din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, şi trimite cauza pentru soluţionare în primă instanţă la Tribunalului Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3160/2011. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3162/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
