ICCJ. Decizia nr. 3165/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr.3165/2011

Dosar nr. 36349/3/2009

Şedinţa din 1 aprilie 2011

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele.

Prin sentinţa civilă nr. 1136 din 30 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2828/108/2009, Tribunalul Arad, secţia civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii G.E.N., T.G., L.M. şi alţii în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a se declara necompetentă, această instanţă a reţinut că acţiunea are ca obiect drepturi salariale şi potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, care stabileşte în mod expres, că aceste cauze sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea, pricina de faţă este de competenţa Tribunalului Bucureşti, fiind declinată spre soluţionare acestei din urmă instanţe.

Cauza a fost trimisă Tribunalului Bucureşti, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. unic de dosar, iar prin Decizia nr. 446 din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, această instanţă s-a desesizat, admiţând excepţia de necompetenţă invocată de reclamanţi, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Pentru a se dezînvesti, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că sunt incidente în cauză prevederile imperative ale art. 284 alin. (2) C. muncii, în raport de care conflictele de muncă sunt de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie reclamanţii din prezenta cauză îşi au domiciliul, respectiv în Arad, apreciind că dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 au fost abrogate.

Examinând conflictul negativ de competenţă, se constată că litigiul de faţă este generat de conflictul între dispoziţiile C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, şi cele ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a conflictelor de drepturi.

Înalta Curte apreciază că în acest conflict sunt prioritare prevederile C. muncii, cu consecinţa că, în speţă, revine Tribunalului Arad, în a cărui circumscripţie îşi au domiciliile reclamanţii competenţa de soluţionare a pricinii.

Sunt incidente, în acest sens, dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora cererile în materia conflictelor de muncă-aşadar, inclusiv a conflictelor de drepturi - se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul reclamanţii, care au abrogat prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, potrivit cărora, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti, în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.

Potrivit art. 298 alin. (2) ultima liniuţă C. muncii, pe data intrării în vigoare a Codului - 1 martie 2003, se abrogă orice dispoziţii contrare.

Soluţia de dezînvestire a Tribunalului Arad s-a întemeiat pe două argumente:

- dispoziţiile C. muncii au caracterul unor norme generale, în timp ce Legea nr. 168/1999 reprezintă legea specială, context în care este aplicabilă regula specialia generalibus derogant

- legea generală ulterioară nu a abrogat legea specială anterioară, în absenţa unei dispoziţii exprese în acest sens, în reglementarea actuală a tehnicii legislative nefiind permisă abrogarea implicită.

Înalta Curte constată că primul argument este greşit, ceea ce determină ca al doilea argument, care pornea de la adevărul celui dintâi, să fie nerelevant, în raţionamentul pe care se întemeiază soluţia adoptată.

În conformitate cu art. 1 C. muncii, acest act normativ reprezintă dreptul comun în materia raporturilor individuale şi colective de muncă, inclusiv a raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura, însă, în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Această constatare este valabilă din perspectiva normelor de drept substanţial, nu şi a celor de drept procesual, în privinţa cărora C. muncii rămâne lege specială în raport cu C. proc. civ., ca de altfel şi cele ale Legii nr. 168/1999 (conform art. 721 C. proc. civ., „dispoziţiile codului (...) se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice").

Ca atare, normele de competenţă cuprinse atât în Legea nr. 168/1999, cât şi în Legea nr. 53/2003 de aprobare a C. muncii, sunt norme speciale, concursul dintre ele soluţionându-se în favoarea celor ulterioare, în speţă, a celor C. muncii.

Este lipsit de relevanţă argumentul că procedura efectivă de soluţionare a cererilor în materia conflictelor de muncă rămâne cea prevăzută de Legea nr. 168/1999: atare consecinţă derivă nu din concursul lege generală - lege specială, ci din trimiterea pe care legea specială anterioară (conform art. 290 C. muncii, „procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se reglementează prin legea specială", respectiv prin Legea nr. 168/1999).

Este adevărat că, în reglementarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, regula o constituie abrogarea expresă, astfel cum se arată în motivarea Tribunalului Arad, însă, contrar constatării acestui Tribunal, este permisă şi abrogarea implicită, în termeni similari celor din reglementarea anterioară, cea a Decretului nr. 16/1976 cu privire la metodologia de tehnică legislativă privind pregătirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative.

Astfel, art. 63 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 prevede că „în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite".

per a contrario din alin. (3) al aceleiaşi norme, abrogarea implicită este permisă doar în cazul normelor speciale succesive, nu şi al legii speciale urmate de o lege generală („Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres").

Întrucât în cauză normele de procedură C. muncii sunt norme speciale, abrogarea implicită a dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 produce efecte depline, acoperită fiind prin sintagma „se abrogă orice alte dispoziţii contrare".

Faptul că prin modificările şi completările aduse Legii nr. 168/1999, chiar după intrarea în vigoare a C. muncii, art. 72 în discuţie a rămas în aceeaşi formă nu poate avea vreo relevanţă în interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă C. muncii, cât timp este eficientă interpretarea sistematică a legii în ansamblul său, după cum s-a arătat în considerentele expuse anterior.

În îndeplinirea atribuţiilor specifice, inclusiv a celor prevăzute de art. 63 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, Consiliul Legislativ este instituţia care ar trebui să identifice toate dispoziţiile legale „care au suferit evenimentele legislative implicite", propunând Parlamentului sau Guvernului măsurile necesare de abrogare expresă a acestora, context în care coexistenţa în continuare a normelor în discuţie, supuse concursului de lege, reprezintă doar o necorelare de ordin legislativ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Arad este competent a soluţiona cererea din prezenta cauză, motiv pentru care se va stabili competenţa în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3165/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond