ICCJ. Decizia nr. 3230/2011. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3230/2011
Dosar nr. 1687/2/2011
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 30 din 16 martie 2011 a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.I.F. Moldova SA Bacău ca neîntemeiată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că prin sentinţa comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, definitivă şi irevocabilă, reclamanta A.V.A.S. a fost obligată la plata către pârâta S.I.F. Moldova SA a sumei de 1.786.680 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din data de 23 iunie 2009 a biletului la ordin emis de către SC B. SRL la data de 6 iunie 1996.
În baza acestei hotărâri judecătoreşti Biroul Executorului Judecătoresc U.B. a întocmit şi comunicat reclamantei debitoare, la data de 20 ianuarie 2011, procesul verbal de actualizare a debitului în raport de indicele de inflaţie, valoarea reactualizată a creanţei fiind de 1.882.446,05 lei şi somaţia de plată a creanţei şi cheltuielilor de executare, în termen de 6 luni de la data primirii acestor înscrisuri.
Cererile de suspendare provizorie a executării în temeiul art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002 şi de suspendare a începerii sau continuării executării silite, conform art. 6 alin. (4) din acelaşi act normativ au fost respinse, constatându-se că acţiunea reclamantei A.V.A.S. a fost soluţionată la primul termen de judecată.
Pe fondul cauzei, avându-se în vedere dispoziţiile art. 1, art. 2 şi art. 4 din O.G. nr. 22/2004 s-a constatat că premisa pentru aplicarea acestor facilităţi în favoarea instituţiilor publice o constituie lipsa fondurilor băneşti în bugetul lor pentru executarea obligaţiilor stabilite prin titluri executorii, însă A.V.A.S. nu a făcut dovada că nu dispune de sumele necesare îndeplinirii obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 137 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, deşi sarcina probei îi revenea.
Reclamanta nu a dovedit nici că ar fi luat măsuri sau ar fi efectuat demersuri pentru a asigura existenţa în bugetul propriu a sumelor necesare îndeplinirii obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, sau că intenţionează să întreprindă astfel de acţiuni, ori are un plan care să îi permită plata creanţelor.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6 din CEDO, s-a apreciat că procedura de executare a unei hotărâri judecătoreşti, indiferent de instanţa care o pronunţă, face parte din proces, iar dreptul la acces la justiţie nu poate fi efectiv şi eficient dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre executorie să rămână fără efect, în detrimentul unei părţi.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs A.V.A.S. Bucureşti, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate cu consecinţa admiterii cererii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, cu privire la reţinerea că A.V.A.S. nu a făcut dovada luării unor măsuri de îndeplinire a obligaţiei stabilită prin titlul executor precum şi a faptului că nu a făcut dovada lipsei disponibilităţilor băneşti, s-a evocat că bugetul de venituri şi cheltuieli aferent anului 2011 nu a fost aprobat până în prezent, încă din anul 2008 asupra conturilor reclamantei s-a dispus înfiinţarea popririi la cererea altor creditori, iar această împrejurare a condus la lipsa disponibilităţilor băneşti, producându-se chiar o blocare a activităţii.
Eşalonarea plăţii, termenele de graţie acordate instituţiei publice debitoare, ca măsuri acordate în cadrul judiciar cu respectarea unor termene rezonabile, se înscriu în această marjă de apreciere a statului, recunoscută de Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Greşit a fost soluţionată şi cererea de suspendare a executării, aceasta fiind temeinică, prin aceea că la data de 25 ianuarie 2011 a fost transmisă reclamantei o somaţie de plată voluntară în termen de 6 luni prin intermediul BEJ U.B.V. iar ulterior, la data de 5 aprilie 2011 au mai fost comunicate o serie de documente care au stat la baza înfiinţării popririi, fără să fie respectate dispoziţiile art. 454 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă S.I.F. MOLDOVA SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de reclamanta A.V.A.S., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta S.I.F. Moldova SA Bacău, având ca obiect, în principal, acordarea unui termen de graţie de 18 luni pentru efectuarea voluntară a plăţii creanţei stabilite prin sentinţa comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 7569/2/2009 şi în subsidiar, eşalonarea de plată a creanţei pe termen de 3 ani, în rate anuale egale, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce va fi pronunţată în prezenta cauză, a avut precizat ca temei de drept dispoziţiile O.G. nr. 22/2002.
Cadrul legal instituit de art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 22/2002 menţionează că toate creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia respectivă iar dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.
Tot în acest context, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea din bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor care se regăsesc în titlurile executorii.
Din verificarea întregii documentaţii rezultă fără putere de tăgadă că cererea reclamantei A.V.A.S. a fost înregistrată sub nr. 1687/2/2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, la data de 21 februarie 2011, iar titlul executor în speţă este sentinţa comercială nr. 137 pronunţată în şedinţa publică din 11 noiembrie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 7569/2/2009, prin care s-a dispus obligarea A.V.A.S. la restituirea către S.I.F. Moldova SA a sumei de 1.786.680 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din data de 23 iunie 2006 a Biletului la Ordin emis de către SC B. SRL la 6 iunie 1996.
Corect a apreciat prima instanţă că a existat suficient timp pentru reclamanta A.V.A.S., care avea cunoştinţă despre întinderea obligaţiei stabilită prin titlul executor descris anterior, de a întreprinde toate măsurile legale care se impun pentru efectuarea unei plăţi voluntare.
Mai mult, susţinerile reclamantei A.V.A.S. aşa cum se regăsesc enumerate în conţinutul cererii de chemare în judecată cât şi în motivele de recurs nu sunt confirmate de dovezi convingătoare care să conducă la acordarea unui termen de graţie sau la o eventuală eşalonare la plata creanţei.
De remarcat că prin somaţia de plată transmisă de Biroul executorului judecătoresc U.B. la data de 20 ianuarie 2011, în dosarul de executare nr. 944/2010, către debitoarea A.V.A.S. s-a pus în vedere acesteia, potrivit O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată şi completată prin Legea nr. 110/2007, să achite suma de 1.912.453,83 lei în termen de 6 luni de la data primirii somaţiei creditoarei S.I.F. MOLDOVA SA. Cu această ocazie au fost comunicate debitoarei copia de pe titlul executoriu sentinţa comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, copia de încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti la data de 30 decembrie 2010, procesul verbal de actualizare a debitului nr. 944 din 20 ianuarie 2010 şi procesul verbal de cheltuieli de executare ale executorului judecătoresc, fiind astfel îndeplinite dispoziţiile legale care guvernează materia executării silite.
În speţă a fost respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, deoarece executarea silită este parte integrantă a procesului civil, fiind unanim recunoscută aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care consacră, într-o largă accepţie asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a dreptului oricărei persoane de judecare a cauzei sale în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, fără a-i fi încălcate drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3226/2011. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3251/2011. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
