ICCJ. Decizia nr. 3284/2011. Civil. Succesiune. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3284/2011
Dosar nr. 1020/1/2010
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Reclamanta R.G.C. a chemat în judecată pe pârâtele I.F. şi H.F.C. solicitând, astfel cum şi-a precizat ulterior cererea introductivă, partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncţilor I.F.L. şi I.M.E., constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 265 din 6 februarie 1997 şi restituirea în natură a apartamentului nr. 3 situat în vila B, Piteşti cu terenul aferent în suprafaţă totală de 270,905 mp.
După un prim ciclu procesual, Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 4071 din 7 noiembrie 2003 a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta H.F.C. la restituirea în natură a apartamentului nr. 3 situat în vila B etaj 1, Piteşti cu terenul aferent în suprafaţă totală de 270,905 mp, suprafaţă aflată în indiviziune, din care 90 mp suprafaţă construită şi 180,95 mp suprafaţă liberă de construcţii, a respins capătul de cerere privind partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncţilor I.F.L. şi I.M. şi cel privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 265 din 6 februarie 1997.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1866A din 22 septembrie 2004 a admis apelurile formulate de I.F. şi H.F.C., a schimbat în parte sentinţa, în sensul că, a respins şi capătul de cerere privind predarea imobilului, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 1403 din 25 octombrie 2005 a respins, ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta R.G.C. împotriva sus-menţionatei decizii.
Această hotărâre a fost atacată de reclamanta R.G.C., căreia i s-a pus în vedere prin încheierea de şedinţă din 17 septembrie 2010 să precizeze natura juridică a cererii de chemare în judecată, având în vedere că aceasta nu a calificat cererea cu care a învestit instanţa, indicând mai multe temeiuri de drept, care atrag calificări diferite ale demersului judiciar iniţiat.
La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2010 Înalta Curte, în temeiul dispoz. art. 1551 C. proc. civ., a suspendat cauza, constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa.
Ulterior, aceasta a solicitat, la data de 13 ianuarie 2011, repunerea pe rol a cauzei, iar prin notele scrise depuse prin grefa instanţei în data de 25 februarie 2011, a arătat că a învestit instanţa în prezenta cauză cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 1403 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
La data de 4 martie 2011 cauza a fost repusă pe rol fixându-se termen pentru continuarea judecăţii în data de 1 aprilie 2011.
La termenul de judecată din data de 1 aprilie 2011 Înalta Curte a luat în examinare cererea reclamantei R.G.C. de constatare a nulităţii absolute a deciziei nr. 1403 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Având în vedere obiectul cererii cu care a fost învestită, Înalta Curte a invocat la acest termen, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea litigiului şi pentru ca reclamanta să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea în cauză la data de 8 aprilie 2011.
Analizând cererea cu care a fost învestită în prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu este competentă material să o soluţioneze pentru următoarele considerente:
În raport cu normele de competenţă materială stabilite prin Titlul I C. proc.civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, potrivit art. 4 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege [alin. (1)] recursurile în interesul legii [alin. (2)] şi în orice alte materii date prin lege în competenţa sa [alin. (4)].
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile, afară de cele date de lege în competenţa altei instanţe, text care instituie regula plenitudinii de competenţă în primă instanţă în favoarea judecătoriilor.
În consecinţă, normele de competenţă fiind de strictă interpretare, în măsura în care codul sau altă lege specială nu prevăd în mod expres competenţa materială a altei instanţe pentru soluţionare în primă instanţă a unei anumite cereri competenţa revine judecătoriei, Înalta Curte soluţionând ca primă instanţă numai anumite cauze strict atribuite în competenţa sa materială.
Raportat la obiectul prezentei cereri, respectiv anularea unui act cu caracter jurisdicţional, nu există nicio normă derogatorie care să stabilească o altă competenţă în primă instanţă decât aceea a judecătoriei, sfera de competenţă materială a Înaltei Curţi fiind delimitată de dispoz. art. 4 C. proc. civ., anterior menţionate.
Pentru aceste motive şi având în vedere că reclamanta este cea care stabileşte cadrul procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a scoate cauza de pe rol şi a o trimite spre competentă soluţionare Judecătoriei Piteşti, instanţă competentă material şi teritorial, în conformitate cu dispoz. art. 1 alin. (1) şi art. 5 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta R.G.C. şi pe pârâţii I.F., P.E.M. şi H.F., în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3333/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 327/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... → |
|---|
