ICCJ. Decizia nr. 3380/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3380/2011
Dosar nr. 8788/3/2009
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamanţii T.I. şi T.V. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 300.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial de la data plăţii, acţiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 50 alin. (21) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009.
La data de 3 iulie 2009 a decedat reclamantul T.I., iar acţiunea a fost continuată de moştenitoarele acestuia, T.V. şi V.M.
Prin sentinţa nr. 393 din 22 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul să le plătească reclamantelor suma de 31.088.985 ROL, ce va fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei până la data plăţii, precum şi suma de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de T.I. şi T.V., în calitate de cumpărători şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin SC H. SA, în calitate de vânzător, privind apartamentul situat în imobilul din strada P.R., preţul fiind de 31.088.985 ROL, hotărâre prin care a fost reţinută reaua-credinţă a cumpărătorilor la încheierea contractului, situaţie în care, aceştia sunt îndreptăţiţi, conform art. 50 alin. (2) şi (21) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, doar la restituirea preţului actualizat, iar nu a preţului de piaţă al apartamentului.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 473/A din 30 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009; că prin hotărârea prin care a fost constatată reaua-credinţă a cumpărătorilor nu a fost reţinută o încălcare a Legii nr. 112/1995 sau existenţa unei cauze ilicite; că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost respectate condiţiile prevăzute în Legea nr. 112/1995; că imobilul a fost preluat cu titlu de către stat; că, în atare situaţie sunt îndreptăţite la restituirea preţului de piaţă al apartamentului, pârâtul urmând a fi obligat la plata sumei de 176.919 euro, conform raportului de expertiză efectuat în cauză; că au dobândit prin cumpărare un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, de care nu pot fi private şi că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, trebuie să existe un echilibru între valoarea compensaţiei şi cea a bunului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1/2009, restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşi ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Prin Legea nr. 1/2009 a fost introdus, după art. 50 din Legea nr. 10/2001, art. 501, conform căruia proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Acest ultim text de lege nu este aplicabil în prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 3228 din 10 mai 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, hotărâre irevocabilă, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamanţii au dobândit apartamentul din imobilul situat în Bucureşti, strada P.R.
În considerentele acestei hotărâri, intrate în puterea lucrului judecat, s-a reţinut că la data înstrăinării apartamentului, funcţionarii SC H. SA, cunoşteau existenţa cererii formulate de autoarea reclamanţilor pentru restituirea în natură a imobilului, au făcut această menţiune pe cererea de cumpărare formulată de chiriaşi şi că aceştia au fost de rea-credinţă.
Aşa fiind, se constată că, în prezenta cauză, soluţia instanţei de fond, confirmată de Curtea de Apel nu s-a bazat numai pe reţinerea relei-credinţe a cumpărătorilor, dar şi pe eludarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Modalitatea preluării apartamentului de către stat este lipsită de relevanţă, textele de lege expuse necuprinzând nicio prevedere referitoare la acest aspect.
Prin constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, reclamantele nu deţin un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, situaţie în care nu a fost încălcat nici acest articol şi nici jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În atare situaţie, se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii obligându-l pe pârât să le plătească reclamantelor suma actualizată a preţului apartamentului.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele T.V. şi V.M. împotriva deciziei nr. 473/A din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3378/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
