ICCJ. Decizia nr. 3452/2011. Civil. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3452/2011
Dosar nr. 4939/1/2011
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2039 de la 25 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul formulat de reclamanta SC S.R. SRL ca nefondat, cu motivarea că instanţa de apel a interpretat normele legale, respectiv O.G. nr. 70/2002 în spiritul pentru care acestea au fost edictate şi anume actele de schimbare a destinaţiei fără aprobarea Ministerului Sănătăţii sunt nule.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC S.R. SRL a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei, modificarea în tot a deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, invocând drept temei dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea contestaţiei în anulare, reclamanta a arătat că, în considerarea principiilor executării cu bună-credinţă a convenţiilor şi a interpretării convenţiilor în sensul în care produc efecte juridice, este îndreptăţită să spere că acordul cu privire la schimbarea destinaţiei în temeiul art. 1 alin. (8) din O.G. nr. 70/2002 va fi obţinut.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
Art. 318 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale numai dacă se are în vedere o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite, precum şi pentru nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Susţinerea privind omisiunea instanţei de recurs de examinare a unui motiv de recurs este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancţionează prin această cale extraordinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate şi răspunsul dat acestora comun. Neînsuşirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestaţie, instanţa de recurs fiind îndreptăţită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun.
Argumentele instanţei de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susţineri ale recurentei SC S.R. SRL.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S.R. SRL (fostă SC M.R. SRL) Bucureşti împotriva Deciziei nr. 2039 de la 25 mai 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S.R. SRL (fostă SC M.R. SRL) Bucureşti împotriva Deciziei nr. 2039 de la 25 mai 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3453/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3451/2011. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
